N-am pe nimeni

Sunt la un bancomat din Piata Unirii.

Un batran frumos, frumos imbracat cu baston o roaga pe o doamna de la banca sa-i scoata pensia: 1350 lei.

Doamna-i explica ca n-are voie sa atinga cardul clientilor, sa-l bage singur ca-l ghideaza. El ca nu poate, doamna se enerveaza si ridica tonul, el arunca cardul si face cativa pasi, plange.

Ma duc spre el si-l rog sa vina sa ia cardul si sa faca tranzactia. El plangand de nervi si neputinta povestste ca peste tot il ajuta, doar aici nu vor, ca atata rautate, ca in cutare loc si in cutare de fiecare data-l ajuta...

Eu ca n-are importanta, haideti sa rezolvam problema, luati cardul si bagati-l in bancomat.

Omul baga cu greutate cardul, se dezechilibreza si apasa toate butoanele, se da bancomatul peste cap, iar incearca ii tremura mainile atat de tare incat apasa alt buton, incearca din nou, selecteaza germana, incearca iar, scoate doamna de la banca o parte din bani, el nu reuseste din cauza bastonului sa-i ia, bancomatul ii inhata inapoi, scoate apoi o parte si continua tot asa.

Cineva care statea la rand la bancomat isi da cu parerea si-i spune: Rugati pe cineva sa vina sa mearga sa va scoata.

Raspunsul a fost: Nu am pe nimeni.

Domnul avea 95 ani. La 95 ani, in general n-ai pe nimeni, toti din jurul tau, contemporani sunt morti. Copii daca ai, sunt si ei in varsta, in jur de 70 si de ani, nepotii au si ei familii si copii si sunt ocupati...

Cand esti tanar poti alege sa te insingurezi, sa permiti ca ceilalti sa te vada/cunoasca exact cat vrei tu, cand vrei tu, cand esti batran esti singur, singur cu adevarat si nimeni nu vrea/nu are timp/curiozitate sa te cunoasca, sa te vada...esti singur cu adevarat.

Sa traiesti printre mii de oameni ca pe o insula pustie, sa fii invizibil.

Workshop de "terapii" alternative

M-am hotarat sa fac o specilizare in psihoterapie. M-am inscris la doua cursuri, unul care dureaza pana la sfarsitul lui 2021, clasic, teorie, joc de rol, dezvoltare...si unul mai deosebit, care are mare cautare.
Am fost la ambele. Cel clasic blow my mind, ma scoate la ani lumina din zona de confort, in rest biblioteci intregi de citit si aplicat...

Cel altfel, un fel de terapie alternativa. Stiam numai povesti de succes pe care le inregistrase doamna cu clientii ei.
Am fost de doua ori. Prima oara mi s-a parut oau, am plecat usoara zburdand, a doua oara... mi-am dat seama ca de fapt nu ma simt usurata ci golita.
N-am inteles pe ce anume se bazeaza, pe toate si pe nimic, multe luate putin de ici, putin de colo, dar in profunzime nu stiu ce este. Toate plutesc pe o apa mocirloasa fara un sens anume, fara obiectiv.
Cred ca succesul se datoreaza nevoii de a fi bagati in seama, de a fi auziti si intelesi, nevoii de relatii calde si profunde. Cred ca nimeni nu mai are rabdare sa strabata pas cu pas, sa merga pe un drum gresit si sa se intoarca, s-o ia de la capat. Goana asta dupa rezultate imediate in orice domeniu chiar si cel spiritual, incercarea de a urca in fuga mai multe trepte deodata, face ca multi sa ajungem sa fim ghidati, nu neaparat spre folosul nostru, sa ne inaltam fara o temelie dedesubt.
Mereu mi-a fost frica de secte, de orice fel...de prozelitismul si de verva care poate ajunge la a face rau a unora din membri. Cred ca spiritualitatea asta alternativa e un fel de secta si ca...poate face rau, mult rau, ca atunci gand golesti ceva trebuie sa umpli cu altceva si intrebarea e cu ce anume?
Are si stiinta rolul ei, nu o poti ocoli decat prin lucrarea harului, sau printr-o intuitie, experienta incredibile, dar cand nu e nici una nici alta,sa ne fereasca Dumnezeu de fiare!

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!
Stau la starbucks si beau o cafea, pentru ca e singurul loc deschis asa dimineata. Am dus-o pe Ilinca la scoala si acum pierd vremea pana incep cursul. Ce poate fi mai fain decat sa te nasti intr-o vreme in care poti sa bei cafele singura oriunde?
A trecut si Pastele, aveam plan sa postez atunci, dar am fost atat de harnica vineri si sambata incat de duminica nu m-am mai miscat, am stat si am citit o carte fain scrisa Sonata Gustav-Rose Tremain - e una din scriitoarele mele preferate, daca va cade in mana Culoarea este mi nu na ta, in top 10carti citite de mine.
Asa ca de Paste n am facut nimic, am fost la Prohod cu mama mea, am facut cozonaci si pasca regala cu portocale (numele nu e original, dar reteta e originala)  am s-o postez intr o zi. A avut un succes foarte mare. Branza merge surprinzator de bine cu portocalele:).
A treia zi de Paste am fost la Catrinel in Delta, unde ne-am simtit atat de bine incat Ilinca era dezamagita ca se duce abia poimaine la scoala, ca voia sa se laude mai repede.
Sunt reduceri pe Atelieruldomnitei si firul care-mi place mie cel mai tare, Puna e la reduceri, asa ca am inceput un sal nou:))

 stiti legendele despre borsul de peste? este intr-adevar una din cele mai bune lucruri pe care le-am mancat. Am incercat sa fac si eu odata, dar avea gust ca si cum as fi spalat pestele si apa am fiert-o. Nu are absolut nicio legatura cu ce face Catrinel si sotul ei. Eu nu mananc peste, dar asta nu e peste, este ceva super bun:)

 asa arata diminetile in delta:), cafeaua se bea pe scarile spre Dunare

pizza cu mascarpone si scrum de speck(am fost prin gradina si am uitat ca am ceva in cuptor:)) si pizza cu mascarpone mozzarela si cascaval. Retetele sunt foarte bune, nearse ma refer:)). Sosul l-am facut cu busuioc de la noi din gradina:)

Mereu mi-au placut culorile naturale, culorile de pamant, culorile moi:). Sa fac saluri e ceva terapeutic...
Zile cu bucurie sa aveti! Eu in cateva minute incep formarea care sper eu sa insemne o treapta urcata pe scara a ceea ce vreau sa fiu💗