Corfu

Imi e frica sa inot pe burta, pe spate s ok. In fiecare zi reinvat, dimineata ma lupt cu frica, pana seara sunt o mare inotatoare. A doua zi o iau de la capat. Ar trebui sa evoluez, dar nu se intampla asta, e ca si cum, invingand demonii astazi, maine se regrupeaza si devin mai puternici.
Imi plac zilele inorate si marea dupa 18seara.
Am terminat cartea de vacanta in prima zi, dar hotelul la care stam are o mica biblioteca in hol unde fiecare-si lasa cartile pe care nu mai vrea sa le ia acasa si poate imprumuta altele:)
Suntem in Corfu, insula verde verde si... destul de autentica. Are multe insulite spectaculoase care pot fi vizitate cu vaporasul, sau se poate face plaja pe ele cu taxiul pe apa, unele cu mici pesteri unde apa are culori incredibile. Strazile sunt foarte, foarte, foarte inguste mai ales prin satele din munti.
E cunoscuta ortodocsilor pentru Sf Spiridon, dar tot aici este si Sf Teodora imparateasa, de a carei poveste Ilinca a fost foarte impresionata.
Incerc sa ma abtin si sa nu cumpar nimic care nu intra in ideea mea minimalista. As lua mai multe chestii din lemn de maslin, dar cele care mi plac sunt foarte scumpe si... nici nu le vad locul in casa noastra.
 Ilinca insa are o multime de plasticuri, Doamne cat urasc tot calabalacul cu care mergem spre/venim de la plaja. Noroc ca e hotelul pe plaja, altfel cred ca le aruncam cat colo:saltea, colac, aripioare, plasa de prins pestisori, ochelari de scufundat, prosoape, creme. Plus bastonul meu de inot.
Visez sa ies la pensie si sa ma mut in Grecia, sa am marea in fata si livada mea de maslini in spate. In Maronia, acolo unde am fost in decembrie, era o doamna intr-un sat, care la ora 14 statea intr un sezlong, cu picioarele sprijinite de balustrada casei si se uita la mare. Asta e imaginea luxului suprem, a linistii, a bucuriei, a pacii. Iarna in satele din Grecia miroase a ulei de masline, pentru ca iarna, se culeg maslinele si se preseaza uleiul:).

 Ma gandesc sa ne intregim Ieslea:)

Schimbari

Astept sa mergem la mare...
La anul sper sa plecam in prima saptamana de vacanta a copiilor si apoi inca cateva zile la inceput de septembrie.
Anul acesta din cauza licentei, a cursului foto si a job - ului n am avut cum sa mi iau liber pana acum.
Ilinca a fost in tabara o saptamana, asa ca vacanta ei a fost destul de echilibrata. Imi doresc sa urc pe munte, nu prea stiu de unde sa incep. Era sa incep din buzunar, prin a-mi cumpara papuci faini. Am sa-mi cumpar de la Dechatlon totusi si daca ma tin de treaba, voi investi intr o pereche mai buna. De cate ori nu mi-am luat echipament de sala si n-am mai fost la sala. N-as vrea sa patesc la fel cu muntele.
Sper sa mi fac portofoliul in vacanta cu peisaje macar, daca nu si cu portrete pentru examenul de finalizare a cursului foto (facut cu dl Grozescu de la f64-daca va doriti si aveti ocazia, este. .. suuuuper).
Sunt intr-un proces care ma incanta tare de minimalizare si de eficientizare a garderobei. Am aruncat/donat foarte multe, desi nu mai am chiar atat de multe cat aveam acum un an sau doi. Vi s-a intamplat sa faceti un bagaj si sa va dati seama ca nu aveti ce pune in el? Ca din trei cutii de pantofi unde am tricouri n-as mai purta niciunul? Ori sunt prea vechi si m-am plictisit de ele, ori nu-mi mai spun nimic, ori pur si simplu nu ma mai reprezinta.
Apoi...am inceput sa caut pentru scoala pentru Ilinca costumatii si m-am intrebat de ce nu-mi cumpar si mie la fel?
Nu mai vreau culori, decat la esarfe/fulare/manusi/sosete/papuci. De ce am purtat pana acum? Ori erau la reducere ori la sfatul prietenelor ca de ce nu ma imbrac mai vesel, ori. . . imi placeau din varii motive (unul dintr ele ar fi ca ma incap si pentru moment parea un motiv la fel de bun ca oricare altul).
Vreau accesorii. Vreau cercei si coliere lungi si miscatoare, vreau sa report ceasurile care momentan nu au baterie de nepurtat si tona de esarfe care stau cuminti aliniate in dulap.
Vreau sa nu-mi mai cumpar tocuri. Nu le port, nu ma reprezinta, nu sunt in ideea mea deapre mine, decat la ocazii.
Nu mai vreau sa ma imbrac frumos cand o sa slabesc, ci si pana atunci.
Nu mai vreau sa mi cumpar nimic pentru ca are pret bun, dar nici sa dau bani multi pe haine care ajung carpe.
Nu mai cumpar machiaje. Folosesc doar creion si rimel si luciu de buze din an in pasti. Asa ca nu mi mai cumpar nimic care nu e creion sau rimel.
Incerc sa gasesc fiecarui lucru locul lui. Laitmotivul copilariei mele a fost "pune lucrurile la locul lor", imi spunea bunicul de zeci de ori pe zi. Mie imi e imposibil, imi era. Pana cand, am incercat sa adun lucrurile de un anumit fel intr un loc (sa le ofer un loc) si am observat ca fara niciun efort se adunau la locul lor dupa folosire, sau cand le gasesc aruncate prin casa.
Si am avut o revelatie  intr o zi citind ceva... (eu sunt o devoratoare a cartilor de organizare) , pentru ca am cea mai mare nevoie si anume: unii oameni cred ca a face ordine si curatenie e acelasi lucru. Nu e, sa faci ordine inseamna sa pui lucrurile la locul lor, sa aiba un loc cunoscut si sa le duci acolo. De asta mutam eu cand curatam o camera cate un obiect de colo colo si de cinci ori pana ramanea abandonat, pentru ca nu stiam unde sa l pun la sfarsit. Acum m am prins... asa ca sper sa se vada schimbarea.
De doua saptamani imi fac patul dimineata. Eram impotriva acestei practici:) ),  nu stiu daca schimbarea de aici mi se trage dar...parca e mai clar si mai usor totul:).
Intentionez sa sortez si mai mult toate si sa scap de ce nu mai folosesc, sa gandesc niste spatii de depozitare, pentru ca desi casa noastra este destul de mare pentru noi, n-are suficiente spatii de depozitare eficiente, pentru ca am cam scapat de dulapuri:).
Cred ca sunt pe cale sa devin minimalista:)  de data asta pe bune si...imbracata frumos pe deasupra.
Zile cu bucurie!❤️❤️❤️

 majoritatea dupa amiezelor lenese

unul din lucrurile mele favorite:sa mancam inghetata stand pe bordura la iesirea din supermarket:). Nu-mi place inghetata deloc, dar Ilinca o adora:)

Kitul de vacanta e activat, mergem la mare si la Sf Spiridon, unul dintre prietenii mei, patronul tuturor manusilor si sosetelor de lana❤️

Jurnal de august

Am fost in prima zi la cursul foto - n-am inteles nimic;)). Atat am retinut ca eu ma uitam cu ochiul drept prin obiectiv de fiecare data, de fapt nici nu mi-a trecut prin cap sa ma uit cu stangul care mi-este ochiul director:). Si chestiile de fizica cu formarea imaginii.
Sper maine sa inteleg ceva mai mult, proful e suuuuper, nu incearca deloc sa scurteze orele:)), dupa modelul autohton, sa le comprime ca sa plecam acasa mai devreme, sunt foarte multi pasionati, plus oameni care au deja clienti (n-am stiut ca atatia oameni fotografiaza si ca sunt atatea evenimente de fotografiat;).
Imi trebuie un aparat mai performant, dar nu este deloc momentul pentru asa investitii (momentul ar fi, dar n-am cu ce si asta ma salveaza de stresul inutil de a trebui sa aleg intre atatea aparate, desi cred ca tot un Sony as vrea, ramanem fideli unei marci...iar Sony ma ajuta mult, are culorile calde:)), face el ce ar trebui sa fac eu. Dar raman deschisa la sugestii si voi alege la momentul potrivit, pana atunci cred ca apar obiective interschimbabile si la telefonul mobil.
Sunt mereu pe fuga, atat de tare-mi doresc o viata tihnita si nu reusesc niciodata...de ex azi, am fugit de la curs si am luat o pe Ilinca sa mergem la o programare la doctor, am gresit adresa, ca dormeam, am ajuns, s-a facut 6, apoi am mers in Dedeman sa luam o perdea pentru camera ei (cea veche s-a transformat in voal pentru papusi), apoi in Lidl dupa inghetata si apa. Am ajuns acasa, m-am schimbat, am facut mancare (n-aveam niciun chef, dar scosesem de aseara carnea pentru pilaf, am pus-o la fiert, am incropit ceva rapid, am sa termin borsul maine). M-am mai ratoit la Ilinca care a stat toata ziua la tv, ca saptamana trecuta a fost in tabara si n au avut tv si azi s-a gandit sa recupereze;), am hranit animalele, am facut un dus si e 22. Si asa e cel putin trei zile pe saptamana. Mereu fug de undeva, efectiv fug sa vin acasa sa o duc pe Ilinca intr-un loc.
Incerc sa ma incredintez, am facut si un progres, am incredintat-o si pe Ilinca Lui Dumnezeu pentru ca pleca in tabara, iar eu faceam atacuri de panica numai gandindu-ma si facand scenarii. A fost incredibil de bine, a venit foaaaaarte incantata, in extaz. Nu stiu cum e la alte scoli, dar bullyingul la noi e la cote maxime. De obicei copiii mai mari rad de cei mici, si le fac rautati.(unele copilaresti, dar unele la limita). Ma gandeam ca in tabara, nefiind supravegheati se vor da in stamba, dar n-a fost cazul.
Incerc sa nu ma mai pun impotriva, sa ma incredintez, sa am incredere, sa am credinta...
E tare greu, Doamne ajuta necredintei mele.
De citit citesc;)) o carte despre ordine. Am auzit o idee faina, cum ca toate lucrurile lasate aiurea, sunt decizii amanate. Are logica. Mereu nu stiu ce sa fac cu obiectele, unde sa le pun, Nu sunt deloc eficienta cand fac curat, mut acelasi obiect de cate cinci ori si pana la urma il las pe undeva nestiind ce sa fac cu el.
In cartea despre ordine spune ca trebuie sa aduni toate obiectele de acelasi fel intr-un loc... cata simplitate la mine, am inceput cu caietelele (fiecare avem un domeniu in care cumparam ca hoarderii (oale, gadgeturi, lenjerie, papuci, posete, decoratiuni, fire de tricotat sau...in cazul meu rechizitele).
Sper sa nu-mi mai cumpar altele pana nu le umplu pe acestea cu idei (de care sunt plina, de asta majoritatea sunt complet goale).

Si...cand a avut elefantul reduceri 50% mi-am cumparat o carte de Ann Voskamp intr un format supeeeerb, cartonata si cu cd.

Fac o paturica pentru un copil cu lana pe care o mai am, in incercarea de a folosi din stoc si de a nu mai cumpara alta:)
Yarn along este proiectul pe care-l urmaresc de ani de zile, de fapt blogul lui Ginny imi este cel mai drag si al Aliciei, alaturi de cel al Miei (landsliv), dar ea si a inchis din pacate blogul pentru public.
Intr-o zi...m-am dus la un magazin de bricolaj sa mi cumpar o sapaliga turcoaz, pe care o vazusem cu alta ocazie. Cand am ajuns, era 55lei doar sapa+coada, ajungea spre 100. Asa ca am mers mai departe si i-am investit intr-o rola de tapet+doi trafaleti (unul normal si unul de intins tapet si o galetusa de lipici special pentru tapet).
Imi place foarte tare cum a iesit, in realitate e muuult mai frumos, poate dupa saptamana fotografica, voi reusi sa fac si altfel de poze, nu doar cele din telefon;)

Am facut dulceturi:)) (again) de afine, de data asta, am fiert-o sanatos cum stiu eu, ca mi se parea ca nu e inchegata, am curatat doua lazi de galbiori, i-am oparit, am muiat o felie de paine in apa si i-am dat la caine, e perfect sanatos:)), am copt ardei si am facut cea mai buna mancare din lume: ardei cu smantana (cand mor asta sper sa se serveasca la praznic).

XOXO (vorba tapetului;)