Mos Niculita

Ma urc in avionul de Atena spre Salonic. Pleaca cu mai mult de jumatate de ora intarziere, pentru ca s_a stricat ceva la cabina si niste domni cu surubelnita repara.
Langa mine un domn, 35ani, atletic, frumos, imbracat bine isi face cruce cand pleaca avionul. Mie imi dau lacrimile, la fel mi s ar fi intamplat daca era de alta religie si se manifesta. Am inceput sa apreciez oamenii religiosi. Asa si_or fi facand grecii, dar nimeni nu a repetat gestul.
Cand aterizeaza, domnul isi face cruce din nou, multumeste.
Oare eu care cruce mi as face_o? Pe prima sau pe a doua? Pe prima nu prea, ca...am fost invatata sa nu cer decat daca e important cu adevarat, ca Dumnezeu stie ce am nevoie si totusi poate ar trebui sa_ l implic in calatoriile mele. Dar mie nu mi e frica sa zbor, am eu alte frici multe si mici, cum ar fi sa cad cand cobor scarile si sa mi zboare dintii:) sau ca se infunda canalizarea.
In seara asta am intrat intr _o biserica. Era imensa si se puteau aprinde lumanari inauntru. Ce minunat, ce mult am pierdut cand am scos luminile din biserici.
Azi a murit regele meu, regele nostru. Dumnezeu sa te ierte Maiestate.
Maine e Mos Niculita:), se fac patru ani de cand Ilinca a venit acasa:). Multumesc.

Sa va aduca Mos Niculita tot ce e bun si de folos:), tot ce va face sa aveti bucurie si sa nu uitam ca sunt langa noi care nu asteapta cadouri, dar sunt fara ghete.Nadejde!
Eu maine ma duc sa vad marea ❤