M-am apucat de asta vara, impreuna cu o colega sa facem sapun de casa, prin metoda la rece. Este o metoda la cald pe care o foloseau bunicile noastre cand faceau sapun de rufe, si metoda la rece, la aprox 40 grade, la care, uleiurile isi pastreaza inca din proprietati:)
Mie imi place sapunul solid, cumparam de la o firma de cosmetice a carei fana sunt, un sapun de 33 lei patratica. Ma tinea mult...jumatate de an, deci nu e asa de scump. Uneori mai cumparam pentru baie Dove sau Protex ultra, doar pentru ca miros foarte frumos.
Nu-mi placeau sapunurile naturale pe care le-am incercat, poate si pentru ca nu alegeam niciodata un sapun simplu, ci doar sub forma de ingerasi, inimioare si alte nebunii. Am hotarat ca fac eu sapun ca e important ce bagam in organism pin piele in dorinta mea de a trai mai sanatos, dar avand o oarece indoiala ca o sa-mi placa sau o sa-l folosec. Pana acum nicio noutate, cand bricolez imi place procesul in sine, nu ma intereseaza produsul final ;). Daca n-as tricota/coase/desena/gati...as manca:)). Nu prea pot sta degeaba, sunt ca fumatorii, trebuie sa fac ceva cu mainile si decat sa mananc, mai bine bricolez.
Asa ca am facut noi sapun asta vara care mi-a placut foarte tare, de cand il folosesc nu-mi mai trebuie crema de maini:), poate de acum ca vine iarna si...sapunul de la firma de cosmetice mi se pare o bucata de plastic pe langa al meu care e moale si face spuma si miroase firesc a sapun, mainile nu miros a nimic si-l pot folosi si la bucatarie (dupa ce spal vasele, sau tai legume, sau am ulei pe maini...ma spal cu sapun, inainte ma spalam cu detergent de vase ieacs).
Deci sapunul de casa e minunat. Costa destul de mult producerea lui, ca ingredientele sunt scumpe :), asa ca pretul nu e un criteriu, insa pielea mainilor si lipsa chimicalelor din organism e un plus urias.
Am facut si sapun-sampon cu urzica, dar desi la colega mea parul arata minunat, al meu era imbacsit tare, ori ca nu stiu eu sa ma clatesc cu otet, ori nu mi se potriveste, am primit odata din Turcia un sapun cu gudron foarte bun pentru par;). La sampon am sa mai caut:) o reteta buna.
Sapun de maini insa imi doream tare sa fac cu lapte de capra si miere. N-am gasit multa vreme lapte de capra, pana intr-o zi cand am fost la manastire la noi in sat sa cumpar carne si am luat si lapte de la caprite, proaspat si neprocesat, magic.
Orice sapun se face cu soda caustica, soda a cumparat-o colega mea din piata, de la magazinele de metalo-chimice, a dat 7 lei pe o punga de 1kg, care ne-a ajuns la toate sapunurile si mai avem pentru inca un an, majoritatea retetelor cerand cantitati in jurul la 130 grame. Daca e manipulata cu grija (manusi) nu prezinta pericol, eu am lucrat cu ea numai afara de frica vaporilor.
Reteta pe care am folosit-o e
asta , insa in loc de germeni de grau eu am pus 30 g miere de albine.
 |
laptele de capra se pune la congelator, se scoate, se lasa o ora, se cantareste, se faramiteaza |
 |
se adauga soda cantarita (arata ca si cristalele de gheata) |
 |
se amesteca, timp in care amestecul se infierbanta si laptele se topeste. Asteptam sa i scada temperatura spre 40 grade, cu aprox, atingand fundul vasului |
 |
se adauga uleiurile incalzite si se amesteca(aprox 40 grade, sa fie caldute-uleiul de cocos si cel de palmier sunt sub forma de unt daca sunt tinute in frigider asa ca trebuiesc topite) |
 |
se blenduiesc cateva minute (4-5) |
 |
Asa arata sapunul cand e bun de turnat in forme . Eu folosesc o tava de silicon de chec si am folosit niste cutii de plastic de la detergent pernute. Tava de silicon este foarte buna, se rastoarna sapunul pur si simplu pe masa si ramane cu marginile netede. Cat nu mi place mie siliconul, pentru sapun este ideal. Se lasa 24 ore in forma, acoperit cu o patura |
 |
sapun taiat |
 |
si pregatit pentru cadou |
 |
prea mult? |
 |
varianta finala:) |
Desi stiu doar o singura persoana careia i-ar placea sapunul facut de mine, am sa insist si la altele:)). Cred ca noi apreciem mult prea mult lucrurile cumparate:) si mai putin lucrurile facute in casa, dar incet, incet vom reveni la normalitate. Imi amintesc ca acum cativa ani (cand era in liceu) fratele meu a mers la un coleg de-al lui si a venit foarte entuziasmat si mi-a povestit (A facut masa lui A niste pulpe la cuptor, bune, cumparate, nu atoase de astea de care face mata). Noi primeam toata mancarea de la tara, nu cumparam decat paine, orez si iarna oua, in rest nimic, nimic, nimic. Ai mei nici nu cumparau salamuri, cuvantul preparate l-am auzit dupa ce m-am mutat la mine acasa:) si noua ni se parea ca cei care cumpara mancare sunt bogati:). Acum, am o reusita personala maxima cand cumpar carne de la manastire, sau porc de la un taran care stiu ca-l creste cum trebuie, sau lapte de la un colegul meu care are vacuta:)