Unu la mana sinele nu se gaseste ci se construieste.
Doi la mana cuvantul surori imi aminteste de o secta.
Trei la mana cea care era trainner are 23 ani. Nu pun la indoiala cunostintele intr-un anumit domeniu ale cuiva de 23 ani fata de mine sau fata de cineva de 50. Dar despre sine...
Eu ma rog rar. Nu sunt un credincios tipic, dar pentru mine religia nu este un hoby, este mai mult decat parte din mine, din viata mea, din viata noastra, este o identitate. Am cunoscut ortodoxia tarziu, cand am vrut sa ma convertesc la mozaism. Am zis asa, ca daca tot imi parasesc religia, macar sa o cunosc, sa stiu ce parasesc. Asa ca am luat dogmatica ortodoxa si am citit si am citit si m-am razvratit si m-am enervat si am revenit asupra a ceea ce am citit. Au mai fost doua carti una profana Evanghelia dupa Iisus Hristos de Saramago si Spovedanie neterminata care m-au adus aici. Si rugaciunile prietenei mele din timpul liceului, care si-a pus in gand sa ma salveze.Si dupa ce mi-am cunoscut religia, n-am mai plecat.
In general eu nu fac prozelitism, fiecare are drumul lui, calea lui. Fiecare religie are sfintii ei. Nu ma avant in discutii si in contraziceri cu cei care nu cred sau cred altceva de frica sa nu zic vreo tampenie(ceea ce eu fac mai mereu) si sa piarda ceva pretios sau sa se sminteasca (in tineretile mele tare desteapta mai eram si la toti le spuneam eu).
Citisem undeva dar nu-mi amintesc exact unde, poate la Evdokimov ca problema noii ere nu este ateismul ci noile spiritualitati. Ateii, cei care asa se declara, cei pe care-i cunosc, au o coloana vertebrala si se ghideaza dupa o umanitate cum nu am gasit la multi credinciosi. Ei isi asuma viata, Lipsa, se asuma pe ei si deciziile care le formeaza destinul. Ce fac noile spiritualitati? Cu ce inlocuiesc nevoia de Dumnezeu? Cred ca intr-un ateu e un gol care cu usurinta poate fi umplut de o scanteie, dar oamenii acestia, noii guru le zapacesc mintile intr-atata incat...sunt orbi si au impresia ca ei sunt singurii care vad; sa fii credincios nu mai e la moda, dar sa participi la camp-uri, work-shop uri si alte locuri unde sa-ti gasesti sinele, unde sa te conectezi cu divinitatea (orice ar insemna asta), unde cineva iti debiteaza cuvinte goale, cineva care a citit cateva carti motivationale din care citeaza, te invata cine esti. Daca maine ai intinde mana cuiva si te-ai vedea in ochii lui, ai vedea ca intr-adevar esti frumoasa, ai vedea-o in zambetul cuiva si nu in fata propriei singuratati cand iti spui mantre in fata oglinzii.
Sunt multe tehnici care promit marea cu sarea, care, au rezultate imediate, care sunt varful icebergului, dar,...in anumite circumstante, sinele nostru real iese la iveala, in toata splendoarea sau hidosenia lui. Fiecare dintre noi avem nevoie de un scop, de noi, de ceilalti si mai ales de Dumnezeu, a carui lipsa nu o putem suplini prin conectarea la nicio divinitate. Cred din ce in ce mai tare ca importam tot mai multe aiureli din vest si ne dezicem de felul nostru autentic de a fi.
Fericirea nu se construieste artificial cum proclama noii "teologi", din aceste locuri poti invata orice, dar numai cum sa fii fericit nu (poate doar prin comparatie), fericirea nu e cea ce ai sau ce faci, ci ce esti si cine sunt, nu poate schimba nicio fraza motivationala in bine sau in rau.
Sinele nu mi-l spal in public, nu mi-l umplu cu fraze goale si artificiale, ci cu momente mici si magice si tainice, cu bucurii adevarate si cu nervi si neputinte si cu lacrimile cu care jelesc si cu sperante, cu mainile intinse pentru a ajuta sau doar pentru a fi acolo alaturi, in tacere si cu Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului... a adevarului...
Foarte frumos zis, Ancuta. Nu inteleg nici eu vederile astea foarte largi privind spiritualitatea, dar care devin foarte inguste cand vorbim de religiile traditionaliste, in speta de ortodoxie, ca ea e mai des intalnita la noi...
RăspundețiȘtergereSi ortodocsii pot fi foarte spirituali, foarte profunzi in legatura lor cu Dumnezeu... dar na... stii si tu placa, "popi, bani, biserica, minti inguste, pacat, Dumnezeu care sta cu biciul pe tine etc." adica... asta ar sta in calea unui om cu spiritualitatea din religia ortodoxa.
Da, din pacate apar multi sarlatani care se joaca cu mintile si sufletul unor oameni...
ȘtergereEu sper ca asta cu biciul a mai disparut :)
Minunat!
RăspundețiȘtergereMagda Tudorache
:)
ȘtergereWow! Anca...nu stiu cine te-a stranit, dar bine a facut! Demult, de fapt niciodata n-am mai citit pe vreun blog un text atat de profund si de adevarat.
RăspundețiȘtergerePoate daca nu m-as fi ratacit si eu pe la alte practici inainte de a-mi cunoaste religia, n-as fi inteles toate nuantele pe care le-ai scris aici. Dar am ratacit si eu si exact ca tine, cand mi-am cunoscut religia n-am mai plecat nicaieri si nu mi-a mai trebuit nimic altceva.
:)cred ca e pacat...oameni in cautarea Lui Dumnezeu, care nu stiu de unde sa inceapa, sunt vanati practic de tot felul de asa zisi guru care-i invata niste chestii artificiale din carti prost traduse, cand ar putea ajunge sa cunoasca o religie:)
ȘtergereMinunat spus!
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa- ti ajute in toate!
Multumesc:)
ȘtergereSinele nici nu poate fi cunoscut astfel. Ai dreptate, e bizara treaba.
RăspundețiȘtergere:), din pacate
ȘtergereImi place f mult articolul. Profund si adevarat. Simona.
RăspundețiȘtergereMultumesc:)
ȘtergereFoarte adevarat! E trist sa vad cum oamenii refuza sa creada in puterea rugaciunii curate si accepta si cred in superstitii si cuvinte frumoase dar goale, spuse de cei care se cred atotstiutori.
RăspundețiȘtergereMulta sanatate iti doresc! Imbratisari!
Pentru ca sunt multi "pierduti " , apare "oferta" de piata pentru ei. Dar in spatele lor e tot Zeul Ban, chiar daca reconectarea se numeste in fel si chip.Poate daca ar existe si cate o oferta blanda si buna de la mai multe biserici, ar exista mai putini "pierduti ". Si asta nu numai la noi in tara. Articolul insa este absolut minunat, intelept, plin de miez si cu iz de exemplu personal.O viata buna,Ana Ghinea
RăspundețiȘtergereBuna dimineata Anca!😀 Un articol de nota o mie!!!
RăspundețiȘtergereCe frumos ai spus! Adevarul e ca cei care incearca sa compromita imaginea ortodoxiei, cel putin la noi in tara, o fac atacand lucruri care nu o definesc: religia si sentimentul interior al credintei sunt independente de administratia Bisericii (preoti si Arhidiaconi, etc), credinta o simti atunci cand ajungi la niste moaste si gasesti intrebari, sau la o Manastire in miez de noapte cufundata in rugaciune, sau la o Bisericuta unde gasesti linistea. Si ce devine interesant, sau cel putin asa a fost in cazul meu, ca atunci cand gasesti bucurie in aceste locuri, bucuria se rasfrange si in celelalte teritorii ale vietii - nu inseamna ca nu mai ai griji sau probleme, dar ai un alt unghi de perspectiva: Eternitatea. Ce valoare mai are o mica problema in jur cand o pui in raport cu Vesnicia? Eu cred ca asa trebuie gandita viata, privind-o din mai multe unghiuri, si dand lucrurilor si evenimentelor adevarata lor masura.
RăspundețiȘtergere