Surori in cautarea sinelui

    Zilele trecute, primesc invitatia de a merge intr-o tabara, camp al unor surori care-si cauta sinele, care se conecteaza cu eul... (asta cu ma conectez ma deconetez si ma reconectez ma dispera e un laitmotiv in ultima vreme, ma conectez cu eul, cu Divinitatea, cu partenerul cu copilul, si cand nu sunt conectata unde sunt? ce fac? unde sunt in raport cu mine si cu ceilalti?, sau nu eram conectata si eram altcineva, dar stai sa ma conectez).
   Unu la mana sinele nu se gaseste ci se construieste.
    Doi la mana cuvantul surori imi aminteste de o secta.
   Trei la mana cea care era trainner are 23 ani. Nu pun la indoiala cunostintele intr-un anumit domeniu ale cuiva de 23 ani fata de mine sau fata de cineva de 50. Dar despre sine...
   Eu ma rog rar. Nu sunt un credincios tipic, dar pentru mine religia nu este un hoby, este mai mult decat parte din mine, din viata mea, din viata noastra, este o identitate. Am cunoscut ortodoxia tarziu, cand am vrut sa ma convertesc la mozaism. Am zis asa, ca daca tot imi parasesc religia, macar sa o cunosc, sa stiu ce parasesc. Asa ca am luat dogmatica ortodoxa si am citit si am citit si m-am razvratit si m-am enervat si am revenit asupra a ceea ce am citit. Au mai fost doua carti una profana Evanghelia dupa Iisus Hristos de Saramago si Spovedanie neterminata care m-au adus aici. Si rugaciunile prietenei mele din timpul liceului, care si-a pus in gand sa ma salveze.Si dupa ce mi-am cunoscut religia, n-am mai plecat.
   In general eu nu fac prozelitism, fiecare are drumul lui, calea lui. Fiecare religie are sfintii ei. Nu ma avant in discutii si in contraziceri cu cei care nu cred sau cred altceva de frica sa nu zic vreo tampenie(ceea ce eu fac mai mereu) si sa piarda ceva pretios sau sa se sminteasca (in tineretile mele tare desteapta mai eram si la toti le spuneam eu).
   Citisem undeva dar nu-mi amintesc exact unde, poate la Evdokimov ca problema noii ere nu este ateismul ci noile spiritualitati. Ateii, cei care asa se declara, cei pe care-i cunosc, au o coloana vertebrala si se ghideaza dupa o umanitate cum nu am gasit la multi credinciosi. Ei isi asuma viata, Lipsa, se asuma pe ei si deciziile care le formeaza destinul. Ce fac noile spiritualitati? Cu ce inlocuiesc nevoia de Dumnezeu?  Cred ca intr-un ateu e un gol care cu usurinta poate fi umplut de o scanteie, dar oamenii acestia, noii guru le zapacesc mintile intr-atata incat...sunt orbi si au impresia ca ei sunt singurii care vad; sa fii credincios nu mai e la moda, dar sa participi la camp-uri, work-shop uri si alte locuri unde sa-ti gasesti sinele, unde sa te conectezi cu divinitatea (orice ar insemna asta), unde cineva iti debiteaza cuvinte goale, cineva care a citit cateva carti motivationale din care citeaza, te invata cine esti. Daca maine ai intinde mana cuiva si te-ai vedea in ochii lui, ai vedea ca intr-adevar esti frumoasa, ai vedea-o in zambetul cuiva si nu in fata propriei singuratati cand iti spui mantre in fata oglinzii.
   Sunt multe tehnici care promit marea cu sarea, care, au rezultate imediate, care sunt varful icebergului, dar,...in anumite circumstante, sinele nostru real iese la iveala, in toata splendoarea sau hidosenia lui. Fiecare dintre noi avem nevoie de un scop, de noi, de ceilalti si mai ales de Dumnezeu, a carui lipsa nu o putem suplini prin conectarea la nicio divinitate. Cred din ce in ce mai tare ca importam tot mai multe aiureli din vest si ne dezicem de felul nostru autentic de a fi.
   Fericirea nu se construieste artificial cum proclama noii "teologi", din aceste locuri poti invata orice, dar numai cum sa fii fericit nu (poate doar prin comparatie), fericirea nu e cea ce ai sau ce faci, ci ce esti si cine sunt, nu poate schimba nicio fraza motivationala in bine sau in rau.

Sinele nu mi-l spal in public, nu mi-l umplu cu fraze goale si artificiale, ci cu momente mici si magice si tainice, cu bucurii adevarate si cu nervi si neputinte si cu lacrimile cu care jelesc si cu sperante, cu mainile intinse pentru a ajuta sau doar pentru a fi acolo alaturi, in tacere si cu Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului... a adevarului...