La multi ani mumu!

Mama mea e o femeie fantastica. Cand eram copil eram destul de saraci, ca sa nu zic lipiti pamantului, parintii mei nefiind partizani ai regimului comunist, dar nu stiu cum facea, cum le invartea mama ca aceastea erau aspecte absolut insignifiante ale vietii noastre si mereu eram fericiti. Pentru ca ea era fericita si pe langa ea, ca niste sateliti si noi.
Mama are un curaj nebunesc si nu asa un act de nebunie (cum ma paleste pe mine si apoi bat in retragere sau dau bir cu fugitii), ci un curaj asumat zi de zi. Cand tocmai terminam eu clasa a4a si fratele meu urma sa intre in clasa 1, mama a dat admitere la facultatea care o pasiona. Dupa ce a intrat, si-a dat demisia de la serviciu si patru ani si-a asumat sa traim practic din...bursa ei de merit :). Stiti ce mi se pare foarte tare acum cand sunt mama? Sa poti sa iti spui tie nu, dar mai ales propriului copil, nu dupa nu si sa mergi catre un vis al tau. Mama nu s-a sacrificat pentru mine, noi ne-am sacrificat pentru visul ei. Si a fost bine ca a fost asa, noi am avut toata viata inainte, pentru ea era ultimul tren. Tren pe care a ajuns sa-l conduca, e unul din oamenii care se bucura ca merg in fiecare zi la serviciu lor. Ne-a invatat sa ne urmam visele, sa nu depindem de imprejurari si daca acum ceilalti ma vad ca pe o curajoasa sunt asa datorita ei.
Mama cu siguranta stie sa traiasca. Are viata ei, cu o carte, cu o panza si un penson, cu niste retete de dulciuri, cu o pisica in brate, cu laptopul unde scrie. Viata ei nu depinde de nimeni, cu atat mai putin fericirea. Motto-ul pe care-l repeta zilnic cand eram noi copii era: "tanara sunt, frumoasa sunt de nimeni nu depind":), depinde cumva si nu depinde de tatal meu, de tatal ei, de noi...e mereu prezenta, mereu a noastra a tuturor, dar mereu numai si numai a ei:).
Mama stie sa alinte perfect. Desi sunt mai inalta si mai grea decat ea, inca gasesc un confort infinit la ea in brate, in cuvintele ca scumpule, micule, pe care le spune de ti se duc bubele ca la fat frumos si renasti om nou si frumos asa ca in ochii ei.

pinterest

Cand eram copil ma mai dispera asa cateodata si o mai boscorodeam in gand si imi doream sa fie si ea ca alte mame, sa faca si ea niste gogosi spre exemplu, sa-mi apreteze si mie gulerul la uniforma, sau sa-l certe pe fratele meu care mereu isi murdarea si rupea hainele ingrozitor. Singurele ei cuvinte cand il vedea venind in casa ca dupa o explozie nucleara erau"te dezbraci direct in baie". Si cu asta se termina orice urma de ostilitate. Tin minte si acum prima zi din clasa a treia. Probabil alte mame cumparau uniforme noi de prin vara, le calcau si apretau. Mama, seara inainte de a merge la scoala verifica daca-mi vine uniforma din clasa 1. A doua zi dimineata, ma imbrac eu cu ea, imi pun niste sosete flausate portocalii (singurele pe care le-am gasit) si ma duc la scoala. Ceilalti copii am impresia ca aveau si flori:)). Ma intreaba invatatoarea vazandu-mi sosetele flausate in sandale: mama ta a vazut cum ai venit la scoala? Cred ca am zis ca da ca ma gandeam ca asa trebuie sa faca o mama, sa urmareasc cu ce e imbracat copilul, dar mama avea alte treburi in acea dimineata si cumva nu ne-am intersectat. Si asta nu pentru ca era lenesa, din contra e genul de femeie care intr-o zi face cat altele intr-o saptamana ci pur si simplu pentru ca asemenea aspecte i se pareau irelevante.
Insa in acelasi timp, mama statea de vorba cu noi ore intregi Nu ca sa ma descoase cum a fost la scoala, ce am mai invatat ci pur si simplu statea cu noi si vorbeam cate in luna si in soare. Mama mea spre diferenta de mamele ca toate mamele ma asculta. In fiecare zi cu interes. Mama avea mereu timp de mine.
Mama mea nu a avut niciodata lucruri femeiesti. Nu a avut bibelouri sau canite asortate, sau cuverturi; nu cred sa aiba doua farfurii la fel sau doua linguri. Nici flori de apartament in afara de niste cactusi care pur si simplu refuza sa moara. Are in schimb carti si parfumuri si bijuterii. Are vise si are viata care pulseaza in ea,  mereu curioasa, mereu in miscare, nu face zacusti si compoturi, dar scrie carti, nu se uita la televizor dar viziteaza  lumea, treburile casnice nu pot fi niciodata rutiniere sau plictisitoare - mama statea pe vine, spala rufe si repeta verbele din limba portugheza  cu cartea alaturi de lighean, nu face borsuri comestibile dar  face doua torturi intr-un week-end doar pentru ca a aflat doua retete noi si nu s-a putut hotari pe care sa-l faca.
Cand bunica mea a avut atacul cerebral, mama  a avut grija de ea un an. Dar nu ca a schimbat pampers, a facut mancare si curat oftand intr-una si cu o fata lunga mai tot timpul. Nu! Mama  este o forta. Te scoala din morti. Si ce daca esti leguma? Ea e convinsa ca creierul uman are o capacitate incredibila de regenerare, ca alte parti preiau functiile partilor afectate. Si pentru ca e convinsa de asta, trebuie sa demonstreze, asa ca va face terapie logopedica cu tine, te va obliga sa te ridici, sa faci imposbilul si cand crezi ca e gata, ea te va impinge un pic si mai incolo.
Intr-o zi am intrebat-o pe Ilinca cine e cea mai frumoasa femeie din lume si a raspuns: bunica Maria.
Mumu sper ca citesti:), esti cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai puternica si mai curajoasa si iti multumesc pentru ca esti mama noastra si bunica Ilincai. Iti multumesc ca esti un om pe care ceilalti se simt mandri sa te cunoasca. Imi multumesc ca ai ramas o printesa pretioasa chiar si atunci cand viata te-a busit la pamant. Te-ai ridicat, scuturat si zambind ai mers mai departe. La multi ani mama mea minunata!

pinterest