Zilele trecute mi-a atras atentia o
postare de-a Iuliei. M-am tot gandit apoi la acest lucru. Ar trebui sa cumparam lucruri mai scumpe in ideea ca ne vor tine mai mult? Asta e presupunearea pe care o facem toti, dar mai cred ca...urmarim sa cumparam lucruri mai scumpe pentru ca ne permitem mai putine, ajungem sa ne cumparam mai putine, avem mai putine, ne aglomeram mai putin. Si poate pentru ca un lucru mai scump se analizeaza, cumpaneste, se doreste, cere niste sacrificii, niste renuntari pe alta parte, poate chiar niste vise si toate acestea presupun putin din bucuria pe care o aveam in copilarie cand primeam un obiect dorit.
Eu nu sunt snoaba snoaba, dar e drept imi plac lucrurile frumoase, unice, obiectele care spun o poveste. Nu ma refer aici la electrocasnice, pentru ca acestea da, dupa parerea mea ar trebui sa fie de firma, de altfel mereu am ales cel mai ieftin si simplist produs dar de la o firma de renume, decat unul cu 5 afisaje electronice de la no-name si n-am dat gres. Presupun ca garantia este mai serioasa, si ca ma vor tine mai mult, nu-mi voi bate capul cu ele.
Cu adevarat scumpe trebuie sa fie lucrurile valoroase, lucrurile care aduc bucurie zilnic si lucrurile care au valoare in sine, le creste valoarea in timp: tablourile, cartile, amintirile (excursiile, cursurile, hoby-urile), casele fac parte din prima categorie, pamantul, bijuteriile, ceasurile, obiectele de arta fac parte din cea de a doua - in cel mai rau caz se pot vinde/amaneta.
Si...din pacate lucrurile mai trebuie sa fie frumoase, sa-mi placa. Si pentru frumusete s-ar putea sa platesc un pic mai mult, dar, pur si simplu, cand imi trec privirea pe deasupra lor sa mi-o mangaie nu sa mi-o zgarie.
Ar trebui sa dam mai multi bani pe obiecte de calitate in ideea ca da, ar trebui sa ne tina cat mai mult/o viata, in obiecte clasice: mobila din lemn, covor din lana...pentru ca lucrurile trebuie sa aiba o poveste, trebuie sa ne insoteasca prin viata, sa ne slujeasca, sa aiba amprenta noastra, sa imbatraneasca odata cu noi. Cum ar fi sa ne schimbam mobila o data la 5 ani? (Asta daca nu ne mutam, ca iaca eu am facut-o nevoita de mutatul des). Macar se bucura cei care au cumparat apartamentul vechi de ea. Ce ar insemna pentru buzunarul nostru? (nu vorbesc de cei putred de bogati ci de cei care fac un efort pentru lucruri)? Ce ar insemna in timp alocat la serviciu pentru acel obiect? Ce ar insemna in zile de vacanta? In cursuri? In hobby-uri? In cadouri? Ce ar insemna pentru pamant atatea deseuri?
Ce inseamna un covor adevarat dintr-un material natural fata de unul din plastic care se inbacseste de toate? Cum se simt talpile noastre cand il ating? Ma ingrozeste tot mai mult mentalitatea "il arunc si gata", iau altul, nu mai e la moda, nu se mai potriveste cu noua canapea... Din pacate nu e si gata... Si apoi tot efortul acesta de a renova, cand de fapt pe noi ar trebui sa ne renovam... O fosta colega a facut atac cerebral si a murit in urma unei certe cu sotul de la ce faianta sa-si puna. Stiu ca probabil a avut o predispozitie genetica, si a fost doar un pretext, mai devreme sau mait tarziu oricum s-ar fi intamplat, dar de ce sa petrecem o data la cinci ani, 3 ore din viata noastra intr-un magazin de mobila sau 30 in fata calculatorului cautand cea mai buna varianta pentru un produs electrocasnic? Daca lucrurile ne-ar tine o viata, am putea face altceva cu timpul acela:)
De haine nici nu vreau sa vorbesc, doar sa va intreb cate ore petreceti pe saptamana spalandu-le, intinzandu-le pe sarma, calcandu-le, impaturindu-le...
Asa ca da, cred ca produsele adevarate au devenit produse "aproape de lux" - un covor de lana, o masa din lemn, peste care sa-ti treci palma si sa te umpli de energie, o
geanta din piele, un ou bio si produsele "aproape de lux" costa mai mult, asta inseamna ca ar trebui sa cumpar lucruri scumpe cand inseamna calitate=calitatea vietii, sau cand inseamna siguranta (o masina), sau cand imi aduc bucurie (un hobby), sau cand investim in familia mea, in mine (o facultate, un curs, un tratament).
Nu sunt pentru nimic in plus (nu-mi iau robot de bucatarie doar pentru ca tai legume de Paste pentru salata boef si pentru ca imi permit, nu-mi iau iphone 6 doar pentru ca e putin mai performant decat cel pe care il am acum (nici nu mi-l permit), dar nu mi-l iau doar pentru ca e nou pe piata si e "dragut". Noi am trait in comunism, asa ca am ramas cu unele reminiscente ale acelor timpuri, mai cumparam pentru o posibila nevoie viitoare. Cum ar fi sa cumparam "momente de viata" in loc de obiecte? Amintiri? Sa ne imbogatim pe noi, sa crestem noi, sa investim in noi?
Visez ca toate sa fim inconjurate de obiecte unice, obiecte care sa-si lase amprenta asupra noastra si sa ne reprezinte, sa fie o prelungire a noastra, obiecte care spun povesti.
 |
pinterest |