Prea mult!!!

google

Aud ca Pamantul (planeta pe care m-am nascut si sper sa mor) merge in pierdere, ca pentru prima oara in istoria sa consumam mai mult decat se produce. Si imi dau seama de toata sarada asta ecologista din care fac si eu parte -  folosesc o sacosa de panza sau de hartie si inauntru mii de pungulite si recipiente de plastic. Citesc la Spunsieu ca suntem in faliment si nu facem nimic sa reciclam, cat costa nimicurile care-mi istovesc si sufoca planeta.
Imi dau seama ca folosesc atat de multe, mult prea multe produse de tot felul. Ca nu hartia pe care incerc sa o reciclez este adevarata problema ci totul, tot ce ma inconjoara: prea multe obiecte pentru care eu platesc azi, si pentru care vom plati cu viata planetei, prea multe...
Nu sunt adepta traiului saracacios, dar nici a porcariilor pe care le cumpar doar pentru ca sunt la moda, sau pentru ca nu gandesc (mi se intampla des). Sa va dau cateva exemple la indemana:
Detergenti:
Inainte de 89 (cu 20ani in urma):
- un detergent de rufe , uneori(cel mai ades) sapun de casa, tix (curatatorul universal), sapun de "fata", sampon
- geamurile le stergeam cu ziare:D (pe care le citeam in prealabil), farfuriile, mesele, praful, pe jos se stergea cu o carpa reciclata din tricouri si spalata si iar intrebuintata
-gunoiul il duceam in galeata
Dupa 20 ani:
-un detergent de vase, unul de rufe, balsam de rufe (la ce o fi bun?), calgon, detergent de geamuri, detergent de parchet, de mobila,detergent degresant pentru bucatarie, detergent pentru cuptor, detergent pentru faianta, pastilute de colorat apa la baie, detartrant pentru WC, detergent pentru obiecte sanitare, sapun de maini, geluri de curatat fata, gel de dus (de femei, barbati, copii), sampon (diferit pentru fiecare membru al familiei), balsam de par, masca de par...
-geamurile le stegem cu hartie din rola, unii dintre noi sterg si farfuriile, si mobila si toate cu hartie pe care-o arunca, blatul cu lavete umede, apoi cu hartie, vasele cu buretei speciali, mobila cu lavete speciale, parchetul cu un mop, gresia cu alt mop...mai sunt servetele impregnate cu substante de curatare, care curata "orice suprafata" sau anumite suprafete (Sa va spun ca si mama mea are!?).
-gunoiul (hehehe cat gunoi - in saci bagati in saci in alti saci...
Mancare:
Uneori cand ma duc in piata ma intreb cum traiau oamenii inainte de supermarket-uri. Ce mancau?
Pai puteau trai fara sosul de soia? Fara garam masala? Fara usturoi praf?(dar ce are usturoiul din capatani?)Dar fara tagliatele cu somon? (faceam crap si pastrav de-al nostru...)Fara zeci de feluri de cascaval, lapte, iaurt, carne, aluaturi gata preparate, sucuri, cipsuri, rontaieli (inainte nu se rontaia?), inghetate, siropuri... Beam cafea la ibric? Dar cum puteam trai fara espresoare (de care am si eu:( ) care folosesc o lingura de cafea intr-un ambalaj din plastic si metal si o lingura de lapte intr-o alta capsula? Cand aveau timp sa faca bulion si zacusti cand acum gasesti de toate in supermarket chiar si iarna? (nu importa ca sunt din plastic si ca timpul necesar producerii banilor pentru achizitionarea unui kg de ardei iarna nu se compara cu timpul petrecut in bucataria proprie gatind ardeii toamna).
Ce mancau? Cirbe, mancarici, salate, fasole, mazare...noi ce mancam? De ce nu se uitau la grasimile de pe ambalaj (decat ca sa le aleaga pe cele grase) si ei erau per total mult mai supli decat noi? De ce ignoram un carnat de chimicale dar alegem o calorie in minus? Cine mai mananca taitei cu lapte, cine mai face magiun (dar ce copil il mananca cu unt si paine cand cerealele sunt mancare nationala), cine isi mai afuma bucataria de revista ca sa coaca ardei si vinete care se pot cumpara de-a gata si"oricum iesi mai ieftin si nu faci nici mizerie!!!"?
Haine:
Nici nu are rost sa deschid acest subiect - este o emisiune -" Pretul hainelor", e infricosator cum traiesc sclavii din zilele noastre care produc hainele pe care noi nu dam doi bani (si la propriu si la figurat) - tonele de haine ieftine inseamna mana de lucru platita (e jenant spus platita) cu cativa centi saptamanal pentru cei ce culeg bumbac sau trag la masina.
Ne asteptam ca totul sa fie de pomana, sa cumparam mai mult, mai mult, mai mult...cateodata aud cate unul care spune ca ce stofa era pe vremea lu' Ceausescu! (ce obiecte in general). Si acum este stofa, dar noi vrem ieftin, mai ieftin si mult, mult, mult. Cumparai stofa si purtai cu eleganta un palton ani de zile. Imi spunea cineva ca a dar 11mii500lei pe vremuri pentru covorul care e superb si acum - era echivalentul a 4-5 salarii (pai acum cine da un salariu pe un covor nu 4-5? cumparam unul ieftin si daca se strica il aruncam, il inlocuim imediat cu unul la fel de prost). Iti trebuiau incaltari si iti luai dupa trebuinta. In afara de copii, cui ii mai trebuie incaltari acum?
Dar masinile? Gadgeturile? Nimicurile? Cosmeticele care expira inainte sa le deschidem macar?
Avem multe, prea multe, pentru care platim mult, prea mult timp si ore si ani din viata, cand de fapt ne trebuie atat de putin...In loc sa muncim ca sa ne permitem sa platim stilul de viata la care am aspirat cu orice pret poate ar trebui sa devenim constienti de noi, de copiii nostri, de cei din jur, de planeta noastra ferind-o de baobabi.

"- Oamenii de pe meleagurile tale, zise micul print, cresc cinci mii de trandafiri intr-o singura gradină...si tot nu gasesc ceea ce cauta...
- Nu gasesc, i-am raspuns.
- Si totusi ceea ce cauta ei ar putea fi gasit intr-o singură floare sau intr-un strop de apa...
- De buna seama, i-am raspuns eu.
Si micul print adauga:
- Ochii insă sunt orbi. Cu inima trebuie să cauţi!
                                                                                    Antoine de Saint Exupery,  Micul print "

google

Proiectul de sambata - Portfard crosetat

M-am indragostit de bumbacul pentru crosetat - se simte tare placut vara. Eu nu prea stiu sa crosetez, decat picioruse simple repetate la infinit. Ma duc la plaja la Purcica (un fel de strand unde intra femei separat si barbati separat, unde in loc de piscina sunt dusuri cu apa termala) de la ora 5- (cand incerc sa ies de la serviciu) pentru ca pielea mea e foarte alba, refuza sa se pigmenteze- sa o obisnuiesc cu soarele. Cat am stat la plaja am crosetat si apoi am cusut margelutele reciclate dintr-un tricou. I-am cusut o husa alba la masina si apoi am imbracat-o in materialul crosetat. Deja am umplut-o cu cele cateva lucruri necesare pentru vacanta.

 

va invit la o cafea buna de tot in cana mea cu Micul Print

Jurnalul unei femei simple 10

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 23august, 19:45

Ma gandesc la ce am de terminat luni si marti la serviciu

Locurile de unde invatam: de la Frumusete

Sunt recunoscătoare pentru:sanatate

Citesc: Terapia familiei, Virginia Satir

Ceea ce sper: o vacanta minunata

Ce mai mesteresc: un penar/portfard crosetat, vreau sa transform o camasa intr-o esarfa, cos acelasi lucru...

Ascult: un cantec minunat

Unul dintre lucrurile mele preferate:apa sulfuroasa

Imi doresc: sa ma odihnesc
Din bucatarie: harbuz si supa crema de legume (facuta tare des vara aceasta)
Saptamana viitoare = vacanta
Pentru week-end: 2ore plaja, ziua tatalui meu, bricolaj, pregatit hainele pentru vacanta, acumulatori camera, asigurare medicala... alte prostioare
Locul preferat din Romania: Maramures
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

google

Cum sa traiesti relaxat cu un animal de companie

google

Parintii mei au plecat in vacanta si mi-au lasat pisicul lor in grija... A fost o saptamana fooooarte lunga, pisicul nu avea stabilita nici o regula (stia doar sa se duca la ladita cu nisip).
Am observat ca multe persoane care iubesc"prea mult" animalele nu le impun reguli si acestea ajung sa le domine. Eu am un motan de 4 ani, care desi respecta regulile casei este in continuare simpatic si cu personalitate. Nu se freaca de picioarele nimanui care intra in casa, cand stam la masa, nu cerseste la masa, nu se urca pe masa/dulap..., nu scoate lana din saltele/canapea ascutandu-si ghearele, se duce numai la locul lui si mananca, bea apa/ isi face nevoile.
Cei care vin in vizita sunt tare surprinsi ca motanul meu intelege ce inseamna o comanda "Shuba iesi afara", fara sa trebuiasca sa urlu sau sa o repet, sau ca Nu, este nu. Am tinut si un catel cateva luni, si...pot spune ca e si mai usor cu un catel - sunt mult mai isteti si mai cuminti.
Nu o sa vorbesc de avantajele/dezavantajele unui animalut, fiecare stie ce e mai bine pentru el/ei, dar daca totusi va luati unul trebuie sa tineti cont de anumite reguli.
Reguli de succes pentru o buna convietuire cu animalul:
Regula regulilor: nu ii permiteti sa fie agresiv cu dumneavoastra, copiii, celelalte animale!
Prima regula - nu hraniti animalul in timp ce dumneavoastra mancati, niciodata! Nu are de ce sa va fie mila daca atunci cand e pui cerseste uneori mancare - mai tarziu va va fi mila de dumneavostra si de invitatii care se vor simti tare incomodati de insistentele animalului. Animalul mananca mancarea lui, din castronul lui, undeva pe hol/terasa/capat de bucatarie, nu sub masa, nu langa masa si nu in timp ce dumneavoastra mancati. Ignorati-l cand cere! Eu la mtoan ii dau crantanele de calitate si apa si atat. Catelului ii dadeam si mancare.
A doua regula - Animalul trebuie sa stie cuvantul NU! La inceput insotiti cuvantul"Nu" cu o bataie din palme, sau inmuiati-va mana sub jetul de apa si stropiti-l, il va speria/deranja (cand va musca in joaca, zgarie (cat e pui), cand se urca pe masa/dulap/scaun..., cand se joaca cu perdeaua...cand incearca sa-si ascuta ghearele de canapea, cand il aduceti de afara si-o zbugheste pana-n partea cealalta a apartamentului/casei cu labutele murdare...)
A treia regula - rutina - animalul trebuie sa aiba o rutina de scos afara (daca e catel), mancat, jucat, dormit. Pentru a dormi linistiti incercati atunci cand e pui sa-l obositi inainte de a va duce la culcare, jucandu-va jocuri mai solicitante fizic pentru animalut.
A patra regula - nu folositi violenta - cu cat veti fi mai violent cu el, cu atat va fi mai violent la randul lui.
A cincea regula - creati-i un loc al lui - un cosulet, un colt in care sa puneti o paturica, sub un scaun...Locul unde mananca si unde isi face nevoile sa fie acelasi de fiecare data daca se poate, daca e pisica, oferiti-i un loc unde sa-si ascuta ghearele - eu am un picior de la masa din bucatarie (e din metal) invelit in sfoara de canepa pe care-o schimb periodic si numai acolo si le ascute, sau o bucata de scandura dintr-un lemn moale sprijinita de un perete.
A sasea regula - distrati-va! De asta aveti animal, ca sa va jucati cu el, sa va ofere caldura, confort si prietenie, dar nu faceti concesii la nici o regula.

google

Pentru catei - cat e pui isi va face nevoile pe unde apuca, puneti-i o paturica absorbanta (sunt la petshop) si urmariti-l! Cateii isi cauta locul - puneti-l repede pe paturica (cand e foarte mic). Pe la trei luni duceti-l afara de 3-4 ori pe zi, de cate ori isi cauta locul (se invarte, miroase, cauta efectiv), ideal ar fi sa fiti in concediu atunci cand doriti sa-l deprindeti pe catel care-i treaba cu WC. Cand il vedeti ca se invarte repede afara! Afara nu inseamna ca alergam si ne jucam, stam in acelasi loc, pe loc, 1-2 metri ne invartim in ideea ca sa inteleaga pentru ce am iesit. Cum face laudati-l si repede sus. Plimbarile de placere trebuie sa se diferentieze clar de cele pentru nevoi.

Animalele intra in calduri si atunci e o perioada destul de stresanta si pentru animal si pentru stapan  - eu l-am castrat la 6 luni inainte sa se manifeste in vreun fel de frica stropitului si a agresivitatii de care auzisem. Daca nu vreti pui castrati-l, ii faceti si lui si dumneavoastra un mare serviciu.

google

Sentimentul de siguranta

Siguranta este acasa, foc proaspat aprins intr-o seara geroasa, mancare scoasa din cuptor in mijlocul tuturor pe care-i iubesti, tutunul fumat de omul iubit, cruce pe care ti-o faci cu limba in momentele infricosatoare. Siguranta este atunci cand Stii, cand poti zambi, cand apuci mainile care ti se intind ca sa te ridici sau sa ridici. Siguranta miroase acid a plete negre prin care sa-ti treci degetele, a rafturi cu carti a cuvinte scrijelite pe copaci, a diamante, a rasete, a prietenie, a familie, a cafea din cana celuilalt.

Siguranta este atunci cand pui piciorul in afara avionului si stii ca parasuta se va deschide odata cu aripile ingerului; cand poti sa plangi la filme, competitii sportive, concerte, sau cand doar povestesti de fata cu celalalt. Cand poti sa stai despuiat de conventii, prejudecati, judecati de valoare, cand poti sa-ti dai fara frica masca jos. Cand crezi.

212...

Mirela-Clubul condeielor parfumate ne gazduieste povestile.

Azi

google

Dimineata devreme m-am dus la piata de flori si am cumparat flori pentru Maicuta Domnului (aveam eu o datorie veche amanata). Le-am dus la Manastirea Hlincea, la 4 km de Iasi - cea mai veche din Iasi dar foarte putin cunoscuta. Era dimineata devreme, nu era nimeni...am intrat si cand cautam un loc intr-o vaza intra un Parinte - "Te-am vazut!" imi spune glumind...si-mi arata unde sunt vaze si de unde  se poate lua din curte apa - era o tasnitoare, care jos avea un robinet - bineinteles ca am deschis tasnitoarea si nu robinetul si am facut baie:).
"Asa e si viata ca trandafirii-minunata si dureroasa"- zice parintele
 "Vino sa te miruiesc"
"Ce ai in nas? (am un cercel) Sa-l scoti nu putem sluji la doi domni. Sa-ti pui cruciulita la gat..."Am dar mi s-a rupt lantul"am baiguit eu scuza.
Am iesit cu o stare minunata, parca mirul mirosea altfel fata de alte dati, lumina era alta, parintele cu un scop mi-a iesit in cale:) dar cercelul nu prea il pot scoate pentru ca-mi ramane o gaura in nas, la cruciulita mi s-a rupt lantul si celalat imi face o iritatie la gat...Mi-a placut tonul cu care mi-a facut "observatile", m-au facut sa ma gandesc...pentru mine religia nu e un hobby, oare ar trebui sa ma imbrac "adecvat"? Oare exista dress for success si in acest caz? Oare haina face pe om? Pana acum nu am simtit ca are importanta felul in care te imbraci (decenta a fost singura regula) in Biserica si in afara ei. Oare intr-adevar slujesc la doi domni imbracandu-ma intr-un anume fel la biserica (mai sobra, cu fusta) si in alt fel in oras? 

Apoi am fost la cumparaturi pentru bunici. Ce libertate de miscare! -  am cumparat toate porcariile care stiam ca le plac - sucuri, crenvursti, cornuri, napolitane, ciocolata, iaurturi cu fructe, biscuiti cu crema - toate e-urile posibile (cand ai 80 si de ani nu mai conteaza asa de tare mancatul sanatos:), pulpe (din gaini crescute ecologic!) - asa am vazut cat e de scumpa! carnea si ce afacere buna fac eu crescand gaini - ecologice sigur nu erau pentru ca au fiert de 10 ori mai repede si au fost de 50 ori mai moi decat atoasele mele (ale mele alearga mult poate de asta- sunt numai fibra).
 Am stat de vorba cu bunica mea, ea in pasareasca ei foarte expresiva (cand doi oameni vor sa se inteleaga nu conteaza limba pe care o vorbesc) am scos apa si am carat doua galeti pline!!! (aveam un prieten sarb a carui tata ii daduse un singur sfat cu privire la femei - sa te insori cu o femeie sanatoasa care poate cara doua galeti pline odata). Am stat si am tacut (eu tac rar, foarte rar, cand mi-e bine de tot, cand ma uit la mare, cand stau pe un delusor si ma uit in zare si astazi pe prag la bunici, plina de praf (dupa ce am facut curat in bucatarie si in poiata), transpirata (am facut mancare sa le ajunga pe cateva zile si am cosit niste baladai), dar "acasa".
Bunica mea e tare vesela de la accidentul vascular, ca un copil. E minunata :), cred ca i-a fost atinsa o zona a veseliei. In general intelegem tot ce ne povesteste, ce ne intreaba, ce ne raspunde  - unele foarte complexe (chiar daca in afara de "Da" si "Nu" nu mai spune nici un cuvant - pentru
eficienta mama i-a facut multe cartonase pe care-a scris cu un marker diverse nevoi si cauta cartonasul bun si i-l arata doamnei care are grija de ea sau bunicului meu:
(As vrea 2 ochiuri.
Mi-e frig.
Poti te rog sa imi faci un ceai?...)
Bunicii mei implinesc pe 15 noiembrie 61 ani de la casatorie :) mi se pare minunat ca exista si iubiri fara margini si fara sfarsit...

google

Jurnalul unei femei simple 9

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 16 august ora 20:24 
Am rezolvat doua lucruri pe care le tot amanam - am inchis un cont de economii pe care-l am de 3 ani (dobanda a fost exact cat comisionul de retragere si de inchidere cont, am completat o multime de hartii, mai bine tineam banii acasa- a trebuit sa motivez ca plec definitiv din tara ca sa mi-l inchida - poate ii penalizeaza cand inchid conturi) si cu banii am platit parte din vacanta.

Ma gandesc: ca se apropie vacanta:)

Locurile de unde invatam: de la cei din jur

Sunt recunoscătoare pentru:zilele astea minunate
 Din bucatarie - harbuz si peste la cuptor

Citesc: The (honest) truth about dishonesty - e usor de citit si sunt atat de interesante experimentele incat nu ma pot opri pana nu vad rezultatul (sunt alergica de obicei la carti in engleza)

Ceea ce sper: pace

Ce mai mesteresc: cos acelasi lucru - atelierul de broderie, crosetez un suport pentru farfurie si n-am terminat masa de reconditionat (n-am mai lucrat deloc la ea)

Unul dintre lucrurile mele preferate: dealurile cu iarba de catifea sin zona submontana

Mi-as dori: sa ma imbunatatesc ca om.
Aici este o imagine minunata pe care m-am gândit să o împărtăsesc:

sursa google - fotograful se vede in dreapta

Prietenii

"Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Și cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. " Antoine de Saint Exupery

Cand eram mai tanara aveam nenumarati prieteni. Tatal meu imi spusese ca, daca imbatranesti si ai un prieten esti un norocos, iar daca ai doi prieteni este extraordinar. Mi s-a parut o aberatie, cum adica daca ai doi prieteni? Cand eu aveam zeci :)). Intre timp, viata i-a cernut...si au ramas cativa, care poate se vor cerne si ei, altii noi vor veni, dar raman si cei cativa oameni care-ti sunt mai intimi ca tine, pe care nu-i vezi foarte des, cu lunile sau chiar 1-2 ani pentru ca sunt departe si cand ii vezi ai senzatia ca v-ati vazut ieri,  ca sunt acolo in orice moment si te sprijina si te iubesc neconditionat, ca intr-adevar prietenii sunt familia pe care ne-o alegem.
  Prietenii mei sunt oamenii care rad impreuna cu mine, jelesc impreuna cu mine, se tarasc impreuna cu mine sprijinindu-ma, impart cu mine, viseaza cu mine, se bucura cu mine, marsaluiesc alaturi de mine... 
   Prietenii mei sunt oamenii aceia pentru care Romania inca mi se pare cel mai minunat loc de pe pamant. Ei fac ca lucrurile sa para mai bune, mai frumoase, mai usoare. Ei sunt acei oameni, cu mult mai buni ca mine pe care-i iubesc, langa care-mi place sa merg, cu care pot fi eu fara masti, conventii, cuvinte alese cu grija, zambete false.

in parc scriind diploma de excelenta pentru Ali-Odo (asta nu e pentru prietenie, dar ar trebui sa fie)

 Diploma de excelenta ar trebui sa o primeasca toti prietenii mei pentru rabdare, bunatate, franchete, umor, bucurie, apropiere, impartasire a vietii intr-un mod minunat. 
   Si prietenii din on-line la fel...am descoperit oameni minunati, carora le urmaresc cu drag gandurile si ma bucura mult cand trec prin casuta mea virtuala :)

Miercurea fara cuvinte

nu stiu sursa...seamana cu un loc incredibil din Maramures

Jurnalul unei femei simple-8

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 9 august(imi place cifra 9 si-mi mai place si 16 si 25...sunt numere pe care le-as pune pe biletul la loto de fiecare data daca as juca:))

Ma gandesc: sa plec astazi la timp de la job (acum ma pregatesc de plecare)

Locurile de unde invatam: din poticniri

Sunt recunoscătoare pentru: parintii mei care sunt altfel de parinti, pentru ca au viata proprie pe care si-o traiesc, pentru ca au pasiuni in care investesc, pentru ca sunt mult mai destepti ca mine, pentru ca sunt atat de tineri (au cam 22-26 ani)

Citesc: o carticica pentru suflet

Ceea ce sper: echilibru

Ce mai mesteresc: cos acelasi lucru - atelierul de broderie,  reconditionez o masa veche- in week-end urmeaza sa o termin

Ascult:zgomotele din birou

Unul dintre lucrurile mele preferate: sa stau pe plaja pustie cu o cafea in mana seara sau dimineata foarte devreme, zgomotele care se aud seara intr-un sat

Mi-as dori: sa se concretizeze dorinta mea, si sa ma pot hotari pentru o vacanta undeva...
Saptamana viitoare as vrea sa ma rog mai mult, sa ma duc la Biserica de Sf. Maria
Pentru week-end:plaja, umbra, pizza in vatra facuta de mine, verde, harbuz
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtăsesc:

google

Omul in cautarea sensului vietii

 "Traieste ca si cum ai trai a doua oara, iar prima data ai fi actionat la fel de gresit pe cat esti pe cale sa o faci" acum. Viktor E. Frankl.

Am terminat cartea Omul in cautarea sensului vietii -Viktor E. Frankl. Mi-a placut mult tonul umanist, plin de echilibru, intelepciune, indulgenta, credinta in capacitatea noastra de a fi oameni.
El crede ca poti alege indiferent de circumstante, in orice situatie daca vrei sa fii "porc" sau "sfant". .."orice fiinta umana are in fiecare clipa libertatea sa se schimbe. De aceea, putem sa-i prezicem viitorul doar in cadrul larg a unui studiu statistic care se refera la un anumit grup de oameni. In orice caz, personalitatea unui individ ramane in mod esential impredictibila. Baza pentru realizarea unor preziceri esre reprezentata de conditiile biologice, psihologice sau sociologice. Totusi, una dintre principalele caracteristici ale existentei umane este capacitatea omului de a se ridica deasupra acestor conditii, de a creste dincolo de ele" ( a fost prizonierul a patru lagare si a vazut omul pus in fata unor alegeri extreme).
Mi-a placut  mult ca in prima parte a cartii vorbest despre viata in lagar, dar nu despre atrocitati (care erau multe si oribile si cunoscute acum de toti), ci de viata de zi cu zi a prizonierilor, care puteau rade, puteau canta, puteau spera desi le degerau membrele, foamea ii chinuia ingrozitor, nu stiau nimic de familii si loviturile le erau aplicate la orice pas - un fel de viata ca cea din filmul  "La vita e bella", un film minunat, care pe mine m-a facut sa cred in oameni si mai mult.
E povestea unui om, care a fost numar si care a redevenit om... Sincera sa fiu, dintre toate cartile scrise de psihiatri sau psihologi aceasta mi-a placut cel mai mult, pentru ca omul acesta crede in capacitatea fiecarei fiinte umane de a fi nu doar de a supravietui, chiar si a celor bolnavi mintal grav ..."nucleul cel mai launtric al personalitatii pacientului nu este nici macar atins de psihoza. O persoana psihotica incurabila poate sa isi piarda capacitatea de a functiona, dar sa isi pastreze demnitatea sa de om...Acesta este crezul meu psihiatric".

Zi de sarbatoare si de vacanta

clopotnita

 Aceasta este Biserica unde merg - este o Biserica grandioasa, ca un templu, ca o catedrala si in acelasi timp supla si intima ca o camaruta retrasa. Picturile sunt magnifice, si indeajuns de sterse incat sa faca un tot unitar.

cerul vazut de pe spate

noul meu prieten

 Azi am simtit ca a venit toamna...unii copaci de pe marginea strazii au frunzele uscate; bunica mea zicea ca de Schimbarea la fata incepe toamna... Plec la 7 de acasa vin la 6-7 uneori 8-9 daca am mult de lucru sau daca mai am treaba in oras si in fiecare an (de cativa ani incoace) parca am un soc cand imi dau seama ca e toamna si eu nu am avut timp sa simt vara...Timpul a devenit un produs de lux pe care ni-l permitem tot mai putin (functioneaza ca inflatia, muncim mai mult a sa ne cumparam o masina mai rapida, electrocasnice care sa ne faca treaba, angajam menajere, ducem hainele la spalatorie, bone care sa ne educe copiii si apoi muncim ca sa platim toate acestea...). Cred ca este o normalitate pana la o anumita varsta si responsabilitati, fiecare alegere este constienta si alegem ceea ce e mai important pentru noi :). Uneori dau timpul pentru educatie, pentru vacante, pentru prostioare, pentru vise pe care mi le implinesc :), alteori renunt la multe dorinte ne-necesare doar pentru a sta in liniste si a ma bucura de flecustetele care-mi fac viata mai frumoasa, mai bogata, mai zambitoare (si atunci zic pas la unele proiecte, renunt la avantaje financiare si-mi cumpar timp). De asta-mi si doresc pamant atat de mult...sa stau pe pamant inseamna sa vad cerul mai mult, sa ma odihnesc mai mult, sa vad mai mult, sa aud mai mult, sa simt mai mult, sa traiesc mai mult...

Tot azi, pentru a mai face cate un flecustet care mie-mi face mare placere, am ridicat de la posta panza aceasta nisipie. Sunt tare incantata de ea, cautam de multa vreme asa ceva (vazusem pe bloguri din afara), este din bumbac, este mult mai deasa decat etamina (am pus poza pentru comparatie) si mai structurata, dar nu atat de mica si rara ca panza de goblen. Abia astept sa incep ceva sa vad cum se vede.

Jurnalul unei femei simple 7

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 2 august

Ma gandesc: ce lucruri trebuie sa impachetez pentru mini-vacanta

Locurile de unde invatam: de la ceilalti, de pe bloguri (sunt multe lucruri noi pe care le-am invatat de pe bloguri, multe idei..., exemple)

Sunt recunoscătoare pentru: zilele de tihna, in care m-am deconectat (la propriu -telefon inchis, mailul nu l-am deschis nici macar o singura data:)

Citesc:bloguri

Ceea ce sper: sa se implinasca acel vis frumos care presupune o bucatica de pamant, copaci, iarba si linsite

Ce mai mesteresc: cos acelasi lucru - atelierul de broderie, crosetez o noua hainuta pentru un borcan, vreau sa reconditionez o masa veche

Ascult: linistea, un tren care tocmai a trecut

Unul dintre lucrurile mele preferate:pijamalele frumoase

Mi-as dori: sa am o casuta la tara, mica alba si cocheta, cu totul inauntru hand-made
Saptamana viitoare as vrea sa fie linistita, sa rezolv acte pentru atestat
Pentru week-end: vacanta :)
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

google

Ziua hainutelor

 Inspirata de hainutele pe care le-a facut Irina unor conserve de metal, i-am facut hainuta unui borcan in care voi tine creioanele. Nu am lucrat pana acum cu bumbacul, pot spune ca da dependenta, nu mai am rabdare sa fac nimic altceva, ma gadila degetele sa crosetez si in aceasta idee am facut si un pulloveras pentru o papusica si va mai urma o hainuta pentru un borcan.
Lumanarile le-am facut topind doua lumari de un leu bucata, amestecand un pic de colorant alimentar si niste esenta de vanilie...poate ca nu arata ele prea bine, dar miros divin. Data viitoare, daca voi mai incerca vreodata sa fac lumanari, voi cauta o cescuta frumoasa sau un borcanel mai simpatic...

cu hainuta originala

cu rochita de domnisoara si pullover crosetat

Daca voi avea o fetita se va juca cu ea, daca voi avea un baietel o voi darui, impreuna cu toate celelalte lucruri altor fetite:) (trebuie sa precizez ca am cumparat ceva lucruri de fetite pentru diverse varste:)), dar cum eu sper sa fiu mama unui anumit copil...cu mare drag le voi darui. De altfel luna aceasta trebuie innoit atestatul pentru adoptie, urmeaza al treilea, cand copilutul va veni acasa, presimt :). Dumnezeu stie exact cand e momentul cand trebuie sa vina,  sper doar sa pot sa fiu eu o mama buna pentru cel mai bun copil din lume.

Iulie 2013

 

Irina ne invita sa postam la sfaritul fiecarei luni un mic colaj cu poze ce reprezinta luna care tocmai a trecut.

Pentru mine iulie fost o luna binecuvantata, plina de multe lucruri bune, multa munca (in primele 3 saptamani), o luna a bucuriei, a vacantei (ultima saptamana), a poticnirilor folositoare, a Viselor :) (ultima poza).