
Griet are 17 ani si cand tatal sau pictor de faianta isi pierde vederea, este nevoita sa se angajeze servitoare in casa pictorului Johannes Vermeer. Desi lumile lor sunt total diferite, ea reuseste sa ii atraga atentia si...intr-o lume mica si rea, plina de frig, de suferinta si singuratate gaseste in el si in a-l servi pe el polul pozitiv al existentei sale. Iar el, vede in ea capodopera... O dragoste imposibila, alegeri corecte si safe, dar...inainte sa moara Vermeer (din carte, pentru ca despre cel din realitate nu se stie nimic) a imprumutat tabloul pentru ca sa o mai priveasca...
O carte despre maturizare, aspiratii, alegeri, dragoste si frumusete.
Vai, ce mult mi-a placut cartea asta si ce amintiri ma leaga de ea!
RăspundețiȘtergereMi-a placut si filmul la fel de mult.
Si mie mi-a placut tare mult, n-am putut sa o las din mana.
RăspundețiȘtergereTotusi mie mi-a placut mai mult cartea, desi actorii principali din film (l-am vazut si pe el azi) sunt atat de frumosi incat par ei insisi niste tablouri in miscare, si unele din peisaje si scene casnice la fel.
Intotdeauna imi place mai mult cartea decat filmul. De cele mai multe ori filmul m-a dezamagit, dar de data asta, nu. A fost bun, mi-a placut.
ȘtergereSi mie mi-a placut filmul. La carte inca nu am ajuns.
RăspundețiȘtergereO saptamana frumoasa sa ai!
La fel sa aveti, Loredana!
RăspundețiȘtergere