La multi ani 2014!

Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos.
Salteaua ruptă găzduia o fetiţă de o frumuseţe covârşitoare, învelită cu două pături vechi care o protejau de frigul din încăpere.
Plimbarea prin cameră îşi făcuse efectul; după câteva minute, copilul se încălzeşte îndeajuns pentru a-şi duce la îndeplinire idea ce i s-a născut de câteva zile în sufletul curat.
Cu sfială se îndreaptă spre masă şi încearcă să îndrepte foaia dar, după câteva încercări nereuşite, renunţă şi, luând jumătatea de creion, începe să scrie:
“Bunului meu Dumnezeu.
Doamne, îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina Anca… datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeule!
Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce… o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare… erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule.
Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi, chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur… inima mea nu Te poate simţi.
Dumnezeul meu, îţi mulţumesc pentru fiecare bătaie a inimii, pentru bucuria de a trăi şi de a avea astfel şansa de a Te cunoaşte. Învaţă-mă, te rog, să Te iubesc. Cu lacrimi în suflet, copilul Tău.”
Încheind scrisoarea, o pune într-un plic pe care scrie numele destinatarului. Îşi priveşte surioara şi surâde înduioşat când aceasta zâmbeşte, din când în când, în somn; păşind încet până lângă saltea, se pune în genunchi, sărută fruntea fetiţei după care iese afară din cameră, îndreptându-se spre poştă.
Vântul rece trecea cu uşurinţă prin hăinuţele subţiri şi rupte, biciuindu-i trupuşorul fraged. După câţiva metri parcurşi, o voce impunătoare îl opreşte.
- Unde te duci, băiete?
Copilul se întoarce timid. În faţa lui stătea o femeie înaltă, cu ochi negri şi strălucitori ce exprimau un caracter puternic.
- La poştă. Vreau să trimit o scrisoare.
Femeia priveşte plicul din mâinuţele care acum se înroşiseră din cauza frigului.
- Poşta este în drumul meu. Îţi duc eu scrisoarea.
- Dar…
- Nici un “dar”. Este prea frig afară şi nu vreau să te îmbolnăveşti.
După un moment de tăcere, băiatul oftează uşor şi îi dă scrisoarea. Îi mulţumeşte respectuos, retrăgându-se tăcut.
Rămasă singură, priveşte scrisoarea care o atrăgea într-un mod inexplicabil. Citind numele destinatarului zâmbeşte suav şi, ascultându-şi inima, începe să citească. Cuvintele au tulburat-o profund, zeci de minute plângând fără încetare.
Au trecut două zile de la aceste evenimente. Frigul s-a accentuat, pustiind cu răsuflarea sa de gheaţă micul oraş. În camera rece, băieţelul îşi ţinea strâns în braţe surioara, cântându-i încet la ureche versurile copilăriei învăţate de la iubita sa mama.
Se aud scurte bătăi în uşă; copilaşii se privesc tăcuţi unul pe celălalt. După câteva clipe, curios dar şi precaut în acelaşi timp, băiatul se ridică şi, cu mişcări lente, deschide uşa. Ceea ce vede îi paralizează pentru scurt timp trupuşorul, împiedicându-l să reacţioneze în vreun fel.
În pragul uşii era o cutie mare pe care scria “Din partea lui Dumnezeu, pentru copilul cu lacrimi în suflet.” Nu există cuvinte care să descrie bucuria care a cuprins cele două suflete inocente, lacrimile lor cristaline şi zâmbetele curate ilustrând cel mai bine emoţiile prin care treceau.
Din spatele unui perete cu aspect neîngrijit priveau doi ochi negri înlăcrimaţi cu sclipiri duioase ce trădau o pace interioară şi o bucurie tainică izvorâtă dintr-un gest mărunt care pentru cei doi copii era un adevărat dar divin. Inima femeii care citise în urmă cu două zile scrisoarea, se înduioşase atât de mult încât, cu ajutorul acelui băiat, reuşise să-L găsească în inima ei pe Dumnezeu şi, din preaplinul inimii, să dăruiască bucurie. Cu adevărat Dumnezeu lucrează în şi prin oameni, iar fiecare gest frumos pe care îl facem semenului nostru este pentru el un dar de la Dumnezeu, iar pentru sufletul nostru, o mângâiere divină.
Eu am plans ca un copil desi imi inchipuiam sfarsitul... toata povestirea am luat-o de aici

Cuvantul anului 2014

Cuvantul anului 2014 

Irina ne-a intrebat intr-un post care mi-a atras atentia care e cuvantul care dorim sa defineasca anul 2014 si al meu este LINISTE.

Vorbeam cu niste prieteni care spuneau ca anul care vine isi doresc mai mult, si…fara sa spun cu voce tare mi-am auzit vocea interioara care-mi spunea ca eu vreau “mai putin” . Am senzatia ca e mult zgomot in viata mea, in fiinta mea si, daca nu poate fi o simfonie, atunci sa fie macar liniste:

pinterest

-          Sufleteasca (cu rugaciune si bucurie, sa stau mai mult in tacere)

-          Trupeasca (fara zgomote, fara intreruperi, fara vorbe fara rost, fara trancaneala, fara barfa, fara bazaieli, fara ton de repros si voce ridicata … )

-          In casa mea (imi doresc sa aud doar cuvinte frumoase, chicoteli, impartasire si liniste) – sa facem pasul spre o casuta in natura, cu soare, iarba, vrabiute, gaini si munca fizica care pe mine ma linisteste foarte tare

-          La serviciu (imi doresc sa mai simplific lucrurile) sa vb strictul necesar 

-          In viata sociala ( as dori sa pot asculta mai mult si sa vorbesc mai putin cu oamenii care conteaza cu adevarat pentru mine, iar pentru ceilalti pe care mi-i scoate Domnul in cale sa ma abtin sa le dau sfaturi-am eu asa un dar... Si…sa vorbesc mai putin la telefon, pe facebook, net…

-          In comportament – sa petrec mai mult timp in natura, mai putin in spatii inchise, mall-uri, supermarketuri. 

Jurnalul unei femei simple 20

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Sambata, 28 decembrie 11:16
N-am mai scris de mult, dar sunt scuzata pentru ca am avut o perioada foarte incarcata, acum ne-am linistit (am completat insa paginile din jurnal zilnic, cu fiecare poticnire si progres pe care l-am facut)

Ma gandesc sa ma duc sa ii fac Ilincai gauri pentru cercei

Sunt recunoscătoare pentru: cafeaua cu lapte si cozonac care au gust de sarbatoare

Citesc: Supernanny
Saptamana care a trecut am fost cu colinda, am prajiturit, ne-am plimbat la luminite, am sarbatorit

Ceea ce sper: sa se adapteze fetita mea la gradinita:) repede si sa-i placa - facem pregatiri zilnic pentru asta:)

Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina) - poate il termin astazi:))

Ascult: desene animate

Unul dintre lucrurile mele preferate: manusile pufoase si simpatice

Imi doresc: bucurie, pace, rugaciune
Din bucatarie: friptura de purcel, cozonac, portocale, ceai
Astazi: vreau sa dau cu mopul si sa cos ursuletul pe etamina
Pentru maine: Biserica si apoi acasa
Un citat care imi place:
"Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune întrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un surâs, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem." ( Paul Evdokimov)
 O poza pe care vreau sa o impartasesc:

Un Craciun cu un copil

Ce e diferit la Craciunul cu si fara copii?

In primul rand Ajunul - inainte stateam in casa si faceam curat, decoram, prajituream, asteptam colindatori...totul era impecail, frumos, aranjat...
In acest Ajun am fost la colindat (mult spus ca dupa ce am ascultat copiii care facusera repetitie cu profesori si cantau divin Ilinca nu a mai vrut sa cante Domn domn sa-naltam - singurul colind pe care pot si eu sa-l cant..., dar l-a rugat pe un baietel sa mai cante o data si inca o data...

A primit cadouri (cam multe) si s-a jucat cu copiii, cu adultii, a descoperit muulte, multe, multe...
De decorat nu ne-am omorat, bradutul natural a ramas fara globuri (multe sunt din sticla si se sparg), doar cu niste ingerasi si stelute...
In al doilea rand cadourile pe care le-am cumparat si le-am primit au fost  simbolice :), dar pline de semnificatie si personalizate, ziua mea este intre Mos Niculita si Craciun asa ca am tot primit cadouri unele foarte frumoase si unele foarte scumpe care...nu prea mai au legatura cu mine cea de acum...ce mult te pot schimba 3 saptamani... 
In al treilea rand zilele de dinaintea Craciunului au fost total diferite: inainte alergam dupa cadoul perfect...cheltuiam multi bani, pierdeam ore si zile intregi prin magazine...
Acum...am facut prajituri pe care le-am dus la cei pe care i-am colindat si am fost in Mall ca sa ducem scrisoarea la posta speciala a lui Mos Craciun si sa ne plimbam cu trenuletul...si am fost si la luminite :) (cum mergeam doar cand eram studenta)
In toti ceilalti ani nu prea ieseam din casa insa acum am tot iesit si Ilinca si-a manifestat zgomotos bucuria:).
Si eu m-am schimbat mult ca om, pretuiesc cu totul si cu totul alte lucruri, unele care aveau mare valoare am descoperit ca nu mai valoreaza aproape nimic si invers...
A fost un decembrie foarte greu pentru noi, prima parte de adaptare foarte foarte grea dar apoi am intrat pe o linie dreapta si acum pe una ascendenta. Ilinca a facut progrese uimitoare, eu nu mai spun (copilul te invata sa fii mama) si cand mi-a zis cineva ca parca e copilul meu dintotdeauna a fost ca o confirmare pentru ca asa simt si eu. Desi au trecut doar trei saptamanai nu-mi mai amintesc ce faceam inainte:)), cum era viata mea si fiecare zi aduce un nou progres:) in relatia noastra:), cel mai important spre un atasament sanatos:)

Va doresc un ajun de poveste!

Noi am facut prajituri, am impodobit brazii (unul din plastic in camera fetitei unul micut, natural) si vom merge cu colinda...asta printre picaturi pentru ca desi sunt in concediu am muncit ore intregi zilnic.... Am cumparat doua cadouri doar (nu am avut nici dispozitia nici timpul si nici rabdarea necesara), la cine mergem cu colinda le ducem tiramisu (ca e simplu de facut) si cheesecake (la fel de simplu). Am cumparat sarmale nefierte pe care le-am fiert ca sa miroase in casa a sarmale = sarbatoare pentru mine, am facut o prajitura minunata de portocale si mac, maine facem friptura, o ciorbita si pelincute pe care le astept!!! de un an, ne-am aprovizionat cu  portocale si vom astepta sarbatoarea minunata a nasterii Domnului Hristos.
Va doresc sa petreceti un Ajun cu bradut, colinde, pace, bucurie, portocale si rasete de copii.

buy nothing for christmas

Am vazut la Ingrid aceasta postare si mi-a amintit de una pe care am scris-o acum 2 ani...mi-au trebuit doi ani ca sa ajung aici. Aceasta postare am scris-o in 2011, cand in decembrie am cheltuit pe cadouri o suma cat doua salarii pe care le am acum. Anul acesta in genere au fost luate din timp si cu siguranta sunt simbolice.
Cadourile in sine devin pe an ce trece o povara financiara, de timp si de nervi. Cadourile ar trebui sa fie un motiv de bucurie si pentru cel ce primeste si pentru cel ce ofera. Cadourile ar trebui sa ramana un simbol al bucuriei de a impartasi, de a zambi, de a oferi, de a primi, de a iesi din rutina cotidianului si a adauga putina magie. Toata "propaganda" consumatorismului se reduce la "cumparati, cumparati, cumparati", chiar daca nu va trebuie, chiar daca maine cumparati alta, chiar daca copilul se plictiseste in 20 de minute de jucarie. Cumpara mult:) si apoi arunc-o pentru a cumpara una noua, aproape identica, dar cu un nasture in plus, cu un buton in plus, cu 2cm mai slim :), sau cu 2 cm mai mare diagonala, sau argintiu si nu alb, ca astea sunt acum in trend...Suntem invatati sa ne dorim, sa achizionam, sa consumam. Devenim sclavii masinilor, zeificam casele noastre pentru care traim, avem grija de un covor mai mult decat de copilul nostru. Pierdem ore si zile sa le cumparam cadouri de care se vor plictisi si care vor umple la refuz camerele lor deja burdusite de jucarii de care s-au plictisit. Alergam saptamani pentru o bucurie de cateva minute pentru a cumpara ceva pe care se va asterne cel mai probabil praful. Din nefericire studiile arata ca prea multe jucarii, in loc sa ajute copilului ii dauneaza. Cine a trait la tara isi aminteste de nuielusa pe care o facea calut, pe cea din care-si facea arc sau sabie si cum niste carpe infasate deveneau papusi. Aportul adus de copil pentru a crea imaginar calutul, modul in care se exprima facandu-si cunoscuta fantezia pentru ca si ceilalti copii sa o inteleaga, felul in care inventa jocul si regulile jocului...din nefericire nu pot fi inlocuite cu a mia telecomanda. Nici nu cad in cealalta extrema nu-i cumpara nimic, dar...sunt jucarii constructive, la care pot participa si parintii, fratii, prietenii (cuburi, puzzle-uri, figurine de craciun de pictat, carti cu specific). Dar cel mai important sunt decoratiuni care costa aproape nimic din hartie, din conuri de brad culese din parc/padure si pictate cu auriu, verde...din bucatele de haine vechi (rosii, verzi), din margele, din sfoara...suporturi de lumarele din portocale...Toate acestea necesita timp, timp petrecut alaturi de copii, timp in care ascultam colinde, radem, le apreciem indemanarea, ii ascultam. Putem gati cu ei, turta dulce, pelincutele Domnului...Cumparam un set de figurine pentru biscuiti cu stelute, braduti, inimioare, le facem cate o gaura cu un pix cat sunt necoapte, apoi le legam cu sfoara si le agatam in brad. Copiii mai mari pot face ei singuri asta. Sa - i invatam sa aiba o cutie de GIVEAWAY cu hainute, jucarii, carticele pentru alti copii pe care le pot oferi la prietenii care vin in vizita sau la care merg. Sa le oferim sansa de a inventa o lume feerica in care "ziceam ca...", si"sa zicem ca..."; adica sa presupunem ca nuielile sunt armasari si papusile din carpa sunt super papusi si capacelele de la borcane sunt portelanuri. Sa oferim sansa de a contribui, de a primi atentia noastra macar zilele acestea. Sa le oferim cadou timpul nostru, atentia noastra, sa-i ascultam, sa radem cu ei, sa ii cunoastem. Sa aflam despre visele lor, despre temerile lor, despre prietenii lor, preferintele lor, ce nu le place lor. Sa ne cunoastem copiii, acesti necunoscuti de langa noi, despre care de multe ori stim doar ca au note bune, sau rele, sau ca au mai invatat ceva in plus, sau ca mama " lu cutare" i-a mai cumparat ceva. Sa le spunem ce sarbatorim de Craciun, de ce ne bucuram, de ce aprindem luminite. Nu doar pentru ca ne agaseaza magazinele, nu ca asa se face, nu ca au prietenii lor, nu ca sa ne uitam la filme americane stupide, in care se vorbeste doar de "spiritul" Craciunului, si printre altele  aflam ca s-a nascut si Iisus. Sa investim mai putini bani, si mai mult timp, atentie, dragoste. Sa fim buni doar pentru ca putem, sa cumparam   mai putin si sa ne bucuram mai mult.

Darul de blog merge la...nr 4 Taniusa

1	Alina
2	Valentina
3	Alina
4	Taniuşa
5	Loriana
6	Irina
7	Catalina
8	Cristina s World
9	Corina
10	Claudia
11	Silvia M.
12	Georgi si Maria
13	Handmade Ancasiada
14	Ingrid
15	Amedeya
16	Andreea Isfan
17	mihaela
18	Mariana
19	Iuliana M.
20	Maria
21	Marinush
22	ghemulet
23	adriana
24	RamonaM
25	Zina
26	Diana
27	viorical
28	Melly
29	Amalia Goleanu
30	Lidia Leahu
31	Adriana
32	Mihaela
33	Ecaterina
34	Elena Daniela
35	Aurelia
36	fiordaliso
37	Micaela gh
38	Irina
39	Maria Iuliana
40	ElenaZ
41	MSe
42	angelica
43	Ramona
44	Simona
45	Gianina
46	Gingasia
47	Liliana
48	Olivia
49	Alexandra Ungur

Copilarii

Am fost la Tudor si "printesa Sofia" si cand ne-am intors era zapada pe jos, ningea tare.
"Mami pune-mi asta (fularul) la gurita ca ma linge zapada " - cadea zapada peste fata si o uda.
" Mami ce fac oamenii aia?" -fac trotuarul- muncitorii pun pavele pe ninsoare:))"vreau sa fac si eu trotuarul"
Azi la tribunal a scapat niste sticsuri pe jos, i-am explicat ca este o doamna care matura, se numeste doamna de serviciu. Vine judecatoarea - "ea e doamna care matura?"
"De ce s-a ascuns pisica?" - ii e rau. S-a dus i-a pus mana pe frunte sa-i ia febra "nu-i e rau"
Stai sa-ti pun un  prosop nu dai pe tine mancarea . Gata acum ai babetica -"Sunt o baba"?
Asta este ananas -"ii din nas"?
Vede o galetusa - "hai ia galeata si la treaba!":D
"Mami ai cercei, esti o printesa adevarata!"

Dar de blog - in ghetute

Din tot anul cel mai mult imi place luna decembrie. In primul rand pentru...speranta, pentru ninsoare. Apoi pentru MosNiculita, Mos Spiridon, ziulica mea, Craciunul, pentru brad, pentru portocale, pentru aerul festiv al strazilor, pentru prostioarele pe care le primesc si pe care le ofer cu aceeasi placere. Am implinit 3 ani de blog si as vrea sa ofer ceva voua, celor care va rupeti din timpul vostru sa treceti pe aici si sa cititi. Uneori mi-ati schimbat o zi proasta, m-ati facut sa zambesc, mi-ati dat o idee, o perspectiva, curaj...
Va multumesc celor din blogroll si cele pe care va citesc pentru fiecare postare, unele din ele au intrat in rutina mea de dimineata sau de seara. Uneori mi-am luat notite, alteori am ras, am fost uimita sau m-am emotionat. Sunteti toate oameni frumosi, pe care spun cu mandrie ca va cunosc:)
Dragele mele Mosul a lasat la mine un mic dar de blog pentru una dintre voi: o cana si o cutie de ceai pentru zilele in care suntem printese, un suport de ceasca facut de mine, o carte de bucate pentru gospodine Mancaruri de sarbatori de Garoafa Coman, o carte de Paul Evdochimov - un autor care mie imi este foarte drag, o inimioara ornament pentru brad si un borcan din dulceata facuta de mine.
Regula e simpla - lasati un comentariu pana pe 15 decembrie si pe 16 dec va fi aleasa cea care va primi pachetelul, astfel incat sa va ajunga pana in ajun.
 Mie Mos Niculita imi aduce cel mai frumos dar din toata lumea - o fetita minunata.

Mos Niculita a inceput sa aduca cadouri

Mos Niculita mi-a adus cadouri incepand de astazi -am primit de la ghemuletul incalcit un cadou neasteptat :) - un semn de carte si o panza neagra de cusut si o inimioara de ciocolata, intr-un pachet mare cu muuulte lucruri bune si banuti pentru Mura. Ghemuletule multumesc tare mult, maine vor ajunge la ea cele ale ei si eu iti multumesc pentru gestul tau atat de frumos - mi-au dat lacrimile (pana si hartia cu care ai impachetat cadoul meu imi place tare mult;)

Miercurea fara cuvinte

Salul meu aproape pe terminate...in cana e compot de prune (am gasit la un magazin in cartier niste prune atat de dulci incat nu ii trebuie deloc zahar si tot e prea dulce).
Sar din pat direct la geam in fiecare dimineata in asteptarea ninsorii...inca nu a venit in Iasi...azi colega mea pus colinde...iar gerul e ger de iarna:)

happy bithday my fabulous mom

Uneori intalnim oameni care ne marcheaza existenta pentru totdeauna; auzim de oameni, care, pasind intr-un amfiteatru plin, ceilalti isi vor tine respiratia pentru a le auzi soaptele. Intalnim oameni magnetici, ne-ndragostim de oameni care au descoperit ceva ce noi nu am gasit inca si ne amintesc sa continuam cautarea. mama mea este un om care rade in hohote, care abereaza, care vorbeste, care tace, care danseaza, care plange la filme, la competitzii sportive, care iese la cafenele, care picteaza, care coase, care iubeste, care se face remarcata, care...

mama mea e un om fericit, un om tanar, o fetiscana. si asta nu pentru ca viata a tratat-o ca o printesa ci ea a stiut sa fie o printesa in orice imprejurare a vietii. si oricat de saraci am fost (pentru ca am fost si asa) nu ne-am simtit niciodata saraci, pentru ca nu stiu cum nu era important ce nu aveam si stia sa faca din ceai foarte dulce cu branza sarata pe paine coapta pe tabla o experienta culinara incredibila.
 mama mea putea sa scrie toate cartile moderne de parenting, ea pur si simplu le stia pe de rost, veneau din ea. Nu pierdea vremea cu facut curat/mancare/cicalit/calcat/aranjat, mama mea imi explica cum sta treaba cu sistemul solar cand aveam 2-3 ani, povestea, desena sau pur si simplu statea cu noi. De altfel in afara de carti nu prea avea "lucrusoare" de pe care sa stearga praful cum au femeile, ea prefera sa rada cu noi, sa deseneze cu noi, sa vorbeasca cu noi ore si zile si luni...
mama mea a fost tot timpul cea mai frumoasa mama: de la bloc, de la gradinita, de la scoala, de la liceu si acum si oricand. mama mea e acea mama despre care toti spun "ce mama tanara ai" (desi nu a fost nicicand mai tanara ca celelalte mame), ca a fost cea mai desteapta sau cea mai talentata nu e nevoie sa spun...daca intr-o zi a dorit sa faca o canapea, a mesterit o canapea, daca vrei un tort nu are nevoie de o aniversare sau o zi speciala, daca s-a hotarat ca se apuca de pictura a doua zi deja picta manjita pana la brau de culoare, daca si-a dorit un pullover albastru si-a impletit un pullover albastru...
mama mea e unul din oamenii curajosi de care citim in carti, care, la 35 ani si-a dat demisia de la serviciu si a avut curaj in pofida tuturor (sot, parinti, responsabilitatea a doi copii) si a toate (lipsa venitului) sa dea admitere la facultatea la care isi dorea, sa o ia de la capat, sa-si schimbe profesia si viata. Pentru aceasta dovada de curaj, pentru perseverenta de a-si urmari visele indiferent de cat de grele erau circumstantele ii multumesc.
mama mea se trezeste zilnic la ora 5 si citeste cateva ore/7zile din 7. mama mea stie sa prioritizeze - nu va da niciodata bani pe haine, pe un covor sau o cratita (cred ca sunt de patrimoniu national cele pe care le are) dar va prefera sa viziteze lumea, sa-si cumere un parfum, sau isi va lase si ultimii bani intr-o librarie.

mama mea exista prin sine, nu devenim responsabili de fericirea sau implinirea ei, ce binecuvantare  ca are viata proprie, nu este satelitul meu sau a fratelui meu, este un om magic si magnetic, un om frumos si complet. mama mea cand plange jeleste, cand danseaza, danseaza de parca de dans ar depinde viata cuiva, cand deseneaza, culorile tipa violent pe panze, cand rade, rade pana la lacrimi, cand traieste, traieste.

Miercurea fara prea multe cuvinte

Amestecate:

- azi am sunat la tribunal la ora 9, apoi in jur de 12 am mai sunat inca o data in speranta ca au fixat termenul la proces... nu era fixat, mai sun si maine.

-azi google il avea pe Nils in calatoria cu gastele salbatice - a fost prima mea carte citita. Oare-l mai insoteste cineva acum pe Nils in calatorie?

- parintii mei s-au dus la Havarna, satul tatalui mei unde au dat peste mosul cu inghetata - inghetata aceasta magica este facuta de batran acasa, si plimbata prin sat/sate (ca merge in mai multe sate) cu inghetata intr-un butoias din aluminiu tinut intr-un butoi de lemn care e inconjurat de gheata. Gheata o taie cand e ger mare din iaz si o tine in pamant acoperita cu paie si fan pana la urmatorul inghet. Mosul cu inghetata i-a vandut si tatalui meu inghetata cand era copil, si mie cand eram copil, si nu e vorba ca e un gust familiar, dar va jur ca nici o inghetata nu are gustul inghetatei mosului cu inghetata din Havarna (e doar din oua, lapte si zahar) insa e amenstecata incontinuu ca la masinile de inghetata - nu ii adauga nici un fel de esenta nici naturala nici artificiala, e galbena de la oua si e...inghetata etalon pentru toate inghetatele din aceasta lume. Cand eram copil fugeam dupa caruta cu inghetata, ciudat e ca si acum fug copiii dupa ea si cumpara desi sunt zeci de sortimente la magazin.  Pe lista de lucruri pe care vreau sa le fac pana mor (my bucket list) este si sa mai mananc inca o data inghetata de la mosul cu inghetata )

-aseara am iesit cu prieteni sa mancam si eu am mancat gratis - desi aveau meniu de post, nu aveau nici un produs in fapt, asa ca doamna de la bucatarie mi-a facut pe grill legume si paine prajita, pe care nu le-a pus pe nota (foarte frumos din partea lor). La intrebarea de ce nu-mi aduc cartofi prajiti mi-a spus ca sunt prajiti intr-o baie de ulei in care se prajesc toate cele (fructe de mare, peste, carne) - stiti de cate ori am mancat cartofi dintr-acestia de post?

Jurnalul unei femei simple 18

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Duminica, 17 noiembrie 13:58

Ma gandesc la data de 6 dec, la saptamanile care urmeaza, sa organizez un dar de blog...

Sunt recunoscătoare pentru: libertate: libertatea de a gandi, de a lua decizii, de a mi le asuma, de a sti ca mizeriile care se intampla uneori nu sunt o normalitate - de a lua atitudine

Citesc: o carte despre adoptie, bloguri
Saptamana care a trecut am bolit, lucrat mult, intalnit cu prietene

Ceea ce sper: sa fie toate asa cum e mai bine:), sa se aranjeze in folosoul nostru-si data la tribunal si concediul meu si venirea fetitei acasa, sa ne adaptam repede, sa nu sufere (prea mult), sa nu fac greseli (prea mari), sa stiu sa fiu acolo cand si mai ales cum are nevoie. Sper sa ma ajute Domnul. Si sa-mi treaca pneumonia, pentru ca m-am plictisit de ea.

Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina) - nu prea inaintez pentru ca desi e simplu trebuie sa urmaresc diagrama si seara prefer sa crosetez, activitate care presupune mai multa rutina:)) - crosetez un sal

Ascult: linistea

Unul dintre lucrurile mele preferate: fularele, salurile, esarfele

Imi doresc: bucurie, pace, rugaciune
Din bucatarie: supa crema de legume si crutoane cu ulei de masline, praf de usturoi si sare care se fac acum in cuptor
Astazi: bolesc - ma doare capul si pieptul si ma enerveaza pentru ca nu pot face ce imi doresc
Pentru maine: lucru, luat de la posta niste lucruri comandate pe care le astept
Un citat care imi place:"Sa socotim pe aproapele nostru mai bun decat noi, sa-i cerem sfat in loc sa-i dam noi, iar lipsurile lui sa i le completam cu dragostea noastra." Parintele  Paisie Olaru (cat de departe sunt eu de asta imediat sar sa dau sfaturi uneori si in domenii  in care n-am nici o expertiza"
O poza pe care vreau sa o impartasesc:

google - sper sa organizez intr-o zi cursuri de hobbyuri tinute de profesionisti in domeniu

Miercurea fara multe cuvinte

Citesc multe carti despre copii, despre parenting, si am tot citit in ultima vreme. Dintre toate, cartulia aceasta pe care am dat 4 lei mi se pare cea mai draga sufletului meu si ar fi prima pe care as recomanda-o.
Inca nu m-am saturat de toamna asa ca folosesc un fir in degrade incredibil de frumos, nestiind ce sa fac cu el (e dintr-un bumbac foarte subtire, asemanator cu firul cu care crosetau mamele/bunicile noastre macrameuri), in niste culori dulci si tomnatice (i-am facut o hainuta unui ghiveci si fac niste suporturi pentru cana/pahar). Din bobinele albe cu puncte din spate imi fac un sal (am facut jumatate din 2 bobine, si acum il termin cu aacestea 2 - fac un model foarte simplu, numai potrivit pentru mine - repet la infinit cele 3 picioruse care se fac la granny square).

Raspunsul la strigatul de ajutor:)

Acum ceva vreme va povesteam de drama unei tinere ce nu poate avea un serviciu normal si in consecinta o locuinta datorita faptului ca este foarte bolnava, plapanda si provine dintr-un mediu care pe ea a afectat-o tare. Multe dintre voi cele ce trecceti pe aici, ati oferit un sfat, o rugaciune, un gand bun, un ajutor. Cu ajutorul unei doamne am reusit sa obtin cazare intr-un camin unde are camera ei cu pat, masa, dulap, caldura. Baia e comuna, dar oricum la cat de incantata era (zicea ca e cel mai bun loc unde a stat pana acum) cred ca este foarte bine.
 A intrat in camera asa de bucuroasa, cu toata averea ei care era intr-un rucsacel...
Ii trebuie o lenjerie, o pijama, un lighean, un prosop, o fata de masa...lucruri pe care am toata nadejdea ca le va primi cat de curand. Important este ca are unde sta in caldura si in conditii de siguranta - de altfel caminul e pazit.
Sunt oameni care nu au trecut indiferenti, care s-au oprit si au ajutat in pofida greutatilor si a frustrarilor pe care le intampinam zi de zi:
- multumesc Forina ca ai facut posibila cazarea
- multumesc Dana ca ii oferi un loc de munca
- multumesc celor ce o ajutati cu bani, produse, sfaturi (stiti voi cine sunteti)
- multumesc ghemuletule minunat si incalcit ca te-ai oferit sa ii trimiti o suma considerabila pentru dansa (desi nu ma cunosti nici pe mine nici pe ea)
- multumesc Iuliana, Ingrid, Cristina, Mihaela, Maria, Nicol, Laura, Pr.Alexandra, Ghinduta, Mihaela ca v-ati oprit si v-ati oferit disponibilitatea si sfaturile.

google

Sunt oameni care o ajuta cu banuti si produse, oameni care fac asta constant de ani de zile :) si nu numai pentru ea, ci si pentru altii ca ea, oameni care au 3 copii, un singur venit si totusi gasesc puterea si bucuria sa ofere constant, anonimi... Oameni care nu fac asta doar de sarbatori ca mine, sau dupa ce rezolva problema se spala pe maini, oameni la care, poate, in trafic sau aiurea ma uit de sus. Oameni care ma fac sa imi doresc sa fiu mai constienta  si carora le multumesc.

Ce face o casa sa fie un camin?

o icoana primita intr-o seara geroasa

una din icoanele de la bunici - este atat de frumoasa, pacat ca nu se vede in poza...

Mi-a placut mult intrebarea Miei asa ca...
Ce face ca o casa sa fie caminul nostru? Curatenia? Nu cred pentru ca sunt case care arata ca niste hoteluri de lux si nu au nimic dintr-un camin in ele si unele intoarse cu fundu-n sus unde ne simtim, in toata dezordinea inconjurati de energii pozitive. Decoratiunile? Armonia culorilor? Lumina? Geamurile mari? Oamenii dragi? Familiaritatea lucrurilor? Mirosurile? Siguranta acoperisului? Icoanele de pe pereti? Cartile? Obiectele care ne amintesc de oameni dragi? O canapea incredibila? Un obicei (cum e cel de a bea ceai langa fereastra cu o carte in mana?), un hobby pe care-l practicam? Amintirile pe care le avem din acel loc?

Pentru mine un camin e locul unde sunt acasa, in siguranta, inconjurata de oameni dragi, obiecte dragi, lucruri familiare pentru care muncesc in fiecare zi, carora le dedic zeci de ore de munca (intai ca se le cumpar si apoi ca sa le intretin si curat), de aceea, incerc sa le reduc la minim si sa fiu inconjurata de obiecte care chiar sunt utile sau sunt frumoase si ma bucura.

colectia mea de cani (cea cu ursulet din stanga e prima cana cumparata de mine, in 2003), cea rosie e pentru Craciun si raceli,cea cu flori galbene e de la Sibiu, cea alba de la Roma, cea...

In casa bunicior imi amintesc lumina - geamurile sunt imense, in camera mea erau lungi cat patul si inalte:) si, dimineata, pentru ca era spre est ma trezeam inundata in lumina. La parintii mei acasa era...mirosul, mirosul de crema, un miros discret si fin ca o adiere - al mamei mele. La mine acasa sunt...cele cateva lucruri pe care le-am luat dintr-un apartament in altul, si pe care le-as lua daca m-as muta. Lucrurile, care, puse pe orice perete, pe orice mobila din orice locuinta sunt ale mele personale si le recunosc dintr-o mie. Nu mobila, nu covoarele nu perdele...nu...ci acele prostioare care fac o femeie sa zambeasca:)

Ca sa fie un camin casa trebuie sa fie locul acela unde inchid usa si ma simt in siguranta. Unde locuiesc sau unde vin in vizita oameni dragi, alesi, iubiti. E locul unde ma simt bine cu mine, unde rugaciunile imi sunt auzite, unde mi-e cel mai bine, unde nu m-as plictisi sa stau zi si noapte, unde miroase a mancare, a cersafuri curate, a paine, unde pot sa fiu libera. Locul unde e bine, unde de acum inainte vor fi jucarii aruncate peste tot:) de o fetita ca o vrabiuta...

Ajutor!!!

poza e luata din Buna Ziua Iasi -ziarul unde am vazut reportajul

Acum un an m-a oprit pe strada o fata sa ma intrebe daca stiu unde se afla o anumita institutie si cum fix intr-acolo ma indreptam si eu, din vorba in vorba am aflat ca a fost la casa de copii, ca are 30 ani, ca are o pensie de handicap si ca mai munceste cu ziua, ca a aparut in nu stiu care ziar...  Cand am ajuns acolo am auzit doar ca a fost refuzata si indreptata inspre alta institutie si eu aveam asa un sentiment aiurea.. O rog pe colega mea sa caute pe net ziarele din zilele acelea si am vazut reportajul cu/despre ea. Aveam senzatia ca este o mingiuta de ping pong pe care viata o tot trimitea de colo colo prin noi, prin mine care m-am descotorosit de ea la intrarea in institutie, de doamna de la institutie care a ridicat din umeri "nu tine de noi" si a trimis-o la alta institutie...Am sunt la ziar zi am aflat nr. ei de telefon. Am vorbit cu o prietena sa o angajeze sa-i faca curat o data pe saptamana la birou (sa impartim plata, desi mai mult prietena mea a dat bani). Lucreaza cu ziua, mai face curat la unul, la altul, cand este solicitata, duce gunoiul, mai ajuta o batrana care nu are cu ce sa o plateasca. Fata nu ar putea sa aiba un serviciu normal (nu stiu ce pregatire are), dar este mica si slaba (cam 36 kg) si stiu ca este foarte bolnava,  primeste 230 lei - o pensie de handicap. Problema ei cea mai mare este locul de cazare - nu si-ar putea inchiria niciodata un apartament (datorita lipsei banilor, a lipsei de incredere pe care o afisam cand vedem persoane care au trasaturile specifice caselor de copii), sta in diverse camere sordide (in ultimul an a tot schimbat o camera unde o persoana de sex masculin in varsta a incercat sa o agreseze, intr-un fel de magazie printre mopuri, maturi si altele, acum intr-o camera unde mai sta un cuplu care se drogheaza)... 
Nu am idee ce sa fac, am incercat sa vorbesc la caminele de scoli speciale (pentru ca la un liceu normal nu ar primi-o sau, s-ar lua de ea elevii si scopul meu este sa nu o pun in situatii de risc).
Ea are un sistem de aparare destul de bine pus la punct (lumea in care traieste ea noi nici nu o vedem macar; intr-o zi cand ne-am intalnit in centrul orasului sa-i arat unde e biroul prietenei mele erau niste homlesi care se luasera de ea - in mod normal eu nici nu i-as fi vazut pe oamenii aceia si nici ei pe mine, dar de ea s-au luat destul de agresiv). Stiti care e apararea ei? Le spune ca are Sida:(.
Aveti idee unde ar putea sa stea in siguranta si sa continue sa lucreze cu ziua facand curat ca si pana acum?Am senzatia ca stau intr-un glob de sticla inconjurata de prostioarele mele cu trandafiri in timp ce oamenii ca ea sunt sfasiati .
Azi, pe un zid scria "Indiferenta inseamna complicitate".

De ce femeile din reviste sunt perfecte?

Cam asa sunt ele in realitate si asa devin cand le cumparam noi chipurile in reviste si ne fac sa ne simtitm obosite, grase, nearanjate...

Banana bread

 Aseara mi-era dor de ceva bun si, pentru ca dupa vreo 40 de incercari a diverse retete de a face briose am gasit reteta ideala (unele americanesti - am sa o postez cand am si poze pentu ca desi le-am facut de vreo 5 ori nu am apucat sa fac poze:d), m-am gandit sa incerc reteta lor de banana bread, pentru ca trebuie sa fie un motiv de in toate filmele mananca asa ceva; vor urma negresele de care sunt convinsa ca nu pot fi la fel de rele ca si cele care se gasesc la noi in comert, sau pe care le-am facut eu.
Banan bread e un fel de pandispan, putin umed asa si cand se coace miroase atat de frumos in bucatarie de necrezut si...are un gust incredibil pentru un chec. Era o prietena la mine cand am scos painica din cuptor si am mancat mai mult de jumatate:)) pe loc.
Un mare plus este ca se face foarte, foarte usor, si o va deveni una din retetele mele de baza pentru ceva bun.

dimineata de duminica - cafea, carti, banana bread si un borcanas de dulceata de cactus care are o hanuta asa de frumoasa ca e doar de decor:)

Banana bread
Ingrediente:
 2 cup faina
1 lingurita praf de copt
1/4 lingurita sare
1/2 pachet unt
3/4 cup zahar
2 oua
4 banane
- preincalzim cuptorul la 175 grade.
- amestecam ingredientele uscate
- mixam untul+zaharul+ ouale (batute cu o furculita)+ bananele zdrobite
- amestecam ingredientele ude peste cele uscate (numai putin cat se amesteca)
- turnam intr-o tava de chec acoperita cu hartie
- punem la cuptor pentru 60 minute
- o lasam 10 minute in tava sa se raceasca putin si apoi...

Eu am un set de masura din plastic ca acesta, iar masurile sunt:

- cup = 250 ml si subunitatile ei (o cana normal de 250 daca aveti eu am mai mari si mai mici)

Jurnalul unei femei simple 17

Azi: 15:04 -un jurnal mai personalizat: un inventar cu lucrurile care-mi bucura/strica ziua:
Lucruri care imi plac:

- zambetele (v-am zis ca fetita mea are un zambet total?)
- cuprul (ibrice, balustrade, obiecte diverse) si aurul de aceasta culoare
- latte machiato
- cizmele de calarie
- gentile incapatoare din piele
- agendele frumoase
- printurile cu trandafiri, buline, ceainice, briose, fundite

- covrigii cu miere si nuca si cu iaurt acru
- painea prajita cu urda sarata si rosii
- picioarele fetitei mele (talpicile -sunt grase ca niste painite)
- cartile

- ninsoarea

-ploaia
- soarele de primavara
- camerele albe
- diminetile
- tablourile cu artari toamna
- sa scormonesc cu mainile in pamant
- mirosul pamantului cand ies aburi din el
- mirosul ierbii cosite, a fanului in serile de vara, a strugurilor copti sub arsita, a pepenelui galben, a painii scoase din cuptor si a cafelei proaspat facute
- muzica clasica, muzica lautareasca, muzica de orice fel
- ceaiul din portocale
- oamenii de cuvant
- Bisericile vechi unde pictura e inegrita de vreme
- portelanurile romantice
- masinile de epoca
- lucrul de mana
Lucruri care imi displac:
- marlanii
- animal-printul
- unghiile cu gel
- hainele gri/negru/maro ale celor de pe strada fara o pata de culoare
- lipsa zambetului
- varza cu carne, carnea din bors, prajiturile cu crema
- papucii din musama, musamaua de pus pe masa
- lucrurile de duzina
- frica
- agresivitatea
- lipsa de compasiune si de intelegere
- singuratatea batranilor
- cei ce fura randul in trafic
- amanarea

                                               un cantec care mie imi palce foarte mult:)

Jurnalul unei femei simple 16

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Sambata 19 octombrie,19:05

Ma gandesc la azi si la maine

Sunt recunoscătoare pentru: ca pot visa:) un pic mai mult, un pic mai departe

Citesc: nu am citit nimic saptamana asta (rusine) in afara de cateva bloguri...
Saptamana care a trecut ...

Ceea ce sper: sa se aseze toate si sa intram intr-o rutina

Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina)

Ascult: TdorGheorghe - cantece pentru copii

Unul dintre lucrurile mele preferate: sa stau primavara si toamna la soare

Imi doresc: liniste
Din bucatarie: "mamalute" in oala de lut (i-au placut mult fetitei) struguri, fasole puse la umflat
Astazi: fetita a stat toata ziua acasa, s-a jucat, a dansat, si-a dat in petec - a plans cand nu i-am mai dat voie sa se joace cu dusul:)) - le-a facut baie la ratuste o ora intreaga
Pentru maine: o zi tipica de toamna si probabil putin serviciu pentru ca trebuie terminate niste treburi
Un citat care imi place :"Toate idealurile lumii nu valoreaza cat lacrimile de pe obrazul unui copil"Dostoievski
O poza pe care vreau sa o impartasesc:

O zi cu o fetita cu fundita

google

- am petrecut o zi intreaga ziua impreuna, cand ii este frica vrea in brate 
- cel mai tare a distrat-o trasul apei la WC a vrut sa apese de multe ori pe buton si sa urmareasca apa care curge
- alt lucru care i-a smuls chiote a fost o acadea, a crezut ca asa am pus eu bomboana intr-un bat:)) si s-a chinuit sa o scoata de acolo, apoi s-a distrat ca o poate linge
- cand se da in topogan vrea s-o astept la coborare sa o iubesc
- se joaca foarte frumos cu copiii, nu ii impinge, nu ii bruscheaza nicicum, ii asteapta, se bucura sa se joace impreuna cu un alt copil (am speranta ca la gradinita va fi foarte bine)
- e cuminte si intelegatoare, i-am spus ca nu avem bani pentru masinutele din parc, ca diversele biciclete nu sunt ale noastre, ca sucul din cutia cu pai este pentru fetite mari, ca acum se da in scranciob alt copil si cand termina el putem sa ne dam si noi, ca trebuie sa plecam (desi la plecare a marait putin).
- e timida, prefera sa initieze ea o discutie cu copiii, dupa ce ii cunoaste putin:)
- nu a auzit niciodata de Alba ca Zapada si nu a fost impresionata de aparitia personajului la locul de joaca
- ii place sa faca pipi des pentru ca atunci ne iubim (cand o sistin, o pup pe capsor:)
- m-a asociat cu un manechin dintr-o vitrina care avea o coada ca a mea !!! (scumpa mea cred ca ma vede frumoasa - sa va zic ca ma dau cu parfum si cu creion si rimel de fiecare data cand ne intalnim ca sa aiba o mama frumoasa?)
- cand suntem in masina este foarte atenta si repeta multe cuvinte si expresii. Ieri i-am povestit povestea ei:) si a repetat-o :) cuvant cu cuvant
- printre alte diminutive i-am introdus si "Ilincuta", nu a avut nici o reactie, probabil crede ca e un cuvant necunsocut si conteaza tonul...
- mi-a spus sa-i pun "populara" la casetofonul din masina:))
- am mers cu o scara care merge singura si nu trebuie sa urcam noi
- saptamana asta are o pasiune pentru banane (a lasat-o mai moale cu ciocolata)
- stie ce ii place si ce nu(sunt haine, jucarii care nu ii plac)
- este un copil incredibil de vesel, ii rad ochisorii intr-una:)

Jurnalul unei femei simple 15

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 11 octombrie,22:41

Ma gandesc la ziua minunata de astazi

Sunt recunoscătoare pentru: ca atunci cand raman fara solutii Dumnezeu le aseaza pe toate cum nici nu am visat

Citesc: Dr Spock-Ingrijirea sugarului si a copilului (n-am prea inaintat- sunt cam ocupata)
Saptamana care a trecut  a fost una plina de gandul la o fetita magica si doua zile cu ea si...oameni care m-au surprins placut:)

Ceea ce sper: sa stiu data termenului la tribunal si sa fie anul acesta

Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina)

Ascult:pisica care sforaie ca un mos supraponderal si televizorul in surdina

Unul dintre lucrurile mele preferate: sa conduc la drum lung si sa ascult muzica

Imi doresc: o duminica perfecta
Din bucatarie: somon la cuptor si catina (mi-a zis domnul care vinde peste ca somonul acesta din supermarketuri de fapt e un peste de crescatorie indopat cu hormoni ca sa creasca repede si sa aiba vanzari mari, pentru ca se vand cantitati uriase pe glob...). Asa cred ca este...A, si catina are un gust tare rau-trebuia sa o gust inainte de a cumpara un kg, am facut ceai, vad ca in ceai e chiar buna
Astazi: micuta mea a primit un ou Kinder:) si a vrut sa ciocneasca cu el:)) a crezut ca e ou de Paste
Pentru week-end: maine aranjez o camera, cumpar prostioare, duminica cu o fetita perfecta
Un citat care imi place :Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim.

 Un cantec care este tema muzicala de saptamana asta - l-am auzit int-o seara pe un feribot:). Pink Martini canta marti la Bucuresti, un cantec de-al lui Amado mio este minunat, il ascult de ani de zile:). Nu inteleg de ce concertele sunt puse in zile lucratoare:) pentru ca noi cei din provincie nu putem sa mergem la ele...Am fost la Cesaria Evora acum cativa ani si a trebuit sa fiu bolnava...

google

Proiectul de sambata:)

 Am cusut tare greu acest atelier de croitorie:) din lipsa de timp/chef. Cel mai mult imi place foarfecele:) al carui tipar il voi folosi si la alte proiecte. Nu stiu ce as fi vrut sa fie initial, cred ca ideal ar fi fost un capac al unei truse de cusut, dar cum eu nu am o trusa,  in final a devenit o pernuta decorativa:)