Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 14 iulie 2019

Stil de viata

Sunt obosita. Sufar de oboseala cronica. M-am automedicat cu zinc si seleniu. De ce? Ca a zis doamna care mi face unghiile ca ia si pe moment a parut plauzibil. Oricum nu cred in suplimente alimentare, cred ca e vorba de placebo daca se dovedeste ca au vreun efect; va tin la curent.
Ar trebui sa-mi schimb stilul de viata, dar de unde sa incep? Incotro?
As putea fi atenta la:
-sa-mi practic religia. Sa fiu consecventa. Sa merg la biserica si sa ma impartasesc. N-am mai facut-o de 20 ani, asta inseamna mai mult de jumatate din viata. Imi da un sens, o directie si liniste. Ma face sa discern ce e important de ce nu e important, triaza si aseaza lucrurile.
-alimentatie: sa-mi iau pachet la serviciu, covrigii nu pot tine locul unei alimentatii variate. Asta incepand de luni, cum ii las copilului de mancare, o sa mi iau si mie. Ma gandesc ca oboseala asta e si datorata atator gunoaie care formeaza meniul meu zilnic. Toti cei ce mananca verde spun ca au o energie  grozava, eu am sa incep cu cate o salata.
-sa fac miscare:sa iesim cu bicicletele, sa luam lectii de inot, zumba, sa mergem pur si simplu. Pe mine sportul ma ajuta in feluri nebanuite. Inotul, lupta cu frica palpabila, fizica, m-a ajutat sa tai multe capete de balauri a fricilor pe care le car dupa mine zi de zi. Plus ca-mi dezvolta niste abilitati pe care nu le am in mod normal. Am fost si-am mers pe o motocicleta in poligon. Am strans ghidonul atat de tare incat mi se umflasera degetele. Este un exercitiu excelent, pentru cine nu stie, iti trebuie echilibru si o coordonare foarte buna, ceea ce eu nu prea am. As vrea sa invat sa merg pe un scuter, visez sa merg in Italia si sa inchiriez un scuter sa ma plimb prin Toscana. Nu stiu cand ne vom apuca de inot, de sport, am un program foarte incarcat, ceea ce ma duce la punctul urmator
- sa-mi simplific programul. Cum? Nu prea am gasit solutii din pacate, decat daca ne-am muta la oras si Ilinca ar fi independenta. Momentan oscilez. Imi place mult aici, este superb, un sanctuar verde, natura salbatica, liniste deplina, sunt plante si pasari, dar in acelasi timp e costisitor si obositor. Ma dispera ca trei zile pe saptamana alerg ca sa o iau pe Ilinca si s-o duc la diverse activitati. Exista si un aspect pozitiv, cat stau aiurea in masina si astept, citesc multe carti:). Dar simt ca normalitatea nu-i sa ajung acasa la 19:30-20:00. Ne-am mutat la tara pentru o viata mai autentica, dar o amanam pentru week-end uri, care si acelea sunt incarcate de multe ori (ori sunt in formare, ori am teme). As vrea sa traim si in timpul saptamaniisi nu doar in week-end uri sau in cele 10 zile de vacanta anuale.
-sa simplificam, minimalizam, eliminam, economisim. Imi doresc de ceva vreme asta, ma documentez, incerc si esuez, mereu am cate o carte despre asta pe care o citesc pe telefon in timpul liber. Imi doresc sa nu mai traim de la un salariu la altul sau daca o facem, macar sa avem niste scopuri mai marete, sa am idee pe unde au disparut banii. In ultima perioada nu am mai cumparat haine, cu exceptia lunii trecute cand mi-am cumparat niste lucruri necesare. Am rezistat tentatiei sa-mi cumpar inca o pereche de balerini care erau super comozi si la reducere si dragalasi. N-am rezistat la o geanta, desi eu nu-mi cumapr genti decat daca se uzeaza una, numarul lor e constant. Mi-a parut rau de cand am aruncat ambalajul, dar...va trebui s-o port sa-si amortizeze investitia.
Am rezistat in ultima vreme la caietele si la chestii de casa. Nu va zic ca mi-a trecut prin cap sa incep un blog culinar. Inca nu mi-a disparut ideea, nu ca as fi eu zana bucatariei dar, imi place sa fac mancare, imi place sa mananc, imi place sa pozez, poate nu intr-atat de riguros ca pentru un blog culinar. Incepusem sa ma uit dupa farfurii...ca na, de unde poti incepe un blog culinar daca nu din buzunar? Am hotarat pana la urma sa folosesc ce am pana la epuizare si apoi investesc daca ma tine aventura. Am facut mai multe retete, dar n-am considerat niciuna potrivita pentru a incepe sa scriu pe blog:). De foame. Cand termin ceva de mancare, de obicei suntem rupte de foame, nu-mi vine sa asez un decor si sa ma apuc de poze. Ce legatura au banii si minimalizarea cu oboseala cronica? Pai au: ma stresez ca nu am bani, si imi da o stare de nervi tot amalganul de lucruri adunat, pe care trebuie sa le spalam, aranjam si asezam de colo colo, majoritatea neavand un loc bine stabilit a lor. Atata spatiu si atat de putine spatii de depozitare.
-sa scriu in jurnal. Citesc o carte foarte faina Demonul amiezii (pentru cei care ati experimentat depresia, sau cei ce cunoasteti pe cineva cu depresie e o carte musai de citit). Ilinca m-a intrebat despre ce e vorba. I-am zis ca despre o boala, care se nuemste depresie, cand te simti trist si mi-a zis ca stie ce e, ca a citit despre o doamna care a avut depresie, s-a dus si mi-a adus cartea Povesti de seara pentru fete rebele si mi-a aratat pagina dedicata Virginiei Woolf. Cartea este suuuuper, Ilinca a citit-o pe nerasuflate, pe fiecare pagina este povestea unei femei de succes si poza ei. In pagina dedicata V. Woolf scria ca indiferent daca esti trist sau fericit, e bine sa scrii intr-un jurnal, ca aesta te ajuta.
Pe mine jurnalul ma ajuta mult sa-mi organizez gandurile. Am incercat tot felul de jurnale, bullet-ul e prea rigid pentru mine, dar am furat din el ideea ca poti sa ai si liste de cumparaturi si buget, si citate faine si programari si calcule si jurnalul clasic...toate intre paginile aceluiasi caiet.
-sa am mai multa grija de mine: am inceput prin a-mi face unghiile, am de gand sa ma duc sa ma tund, sa ma imbrac numai cu haine care-mi plac. Daca asta inseamna sa port conversi si sarafan sau pantaloni si camasa de in, asa sa fie. Mereu imi propun asta, mereu ascult diverse sfaturi si...vreau sa par altfel decat sunt, mereu ma simt bine cand sunt congruenta cu mine. Am fost la o sedinta foto cu o prietena. A avut trei tinute, ultima era bocanci, pantaloni de piele si un tricou. A inceput sa lumineze in momentul in care si le-a pus. Fotografa a intrebat o daca sunt hainele de zi cu zi. Pentru ca limbajul corpului ei era firesc si relaxat, desi primele doua tinute erau mult mai elegante, frumoase, elaborate.
 un fazan in drum spre casa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...