Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

miercuri, 22 mai 2019

N-am pe nimeni

Sunt la un bancomat din Piata Unirii.
Un batran frumos, frumos imbracat cu baston o roaga pe o doamna de la banca sa-i scoata pensia: 1350 lei.
Doamna-i explica ca n-are voie sa atinga cardul clientilor, sa-l bage singur ca-l ghideaza. El ca nu poate, doamna se enerveaza si ridica tonul, el arunca cardul si face cativa pasi, plange.
Ma duc spre el si-l rog sa vina sa ia cardul si sa faca tranzactia. El plangand de nervi si neputinta povestste ca peste tot il ajuta, doar aici nu vor, ca atata rautate, ca in cutare loc si in cutare de fiecare data-l ajuta...
Eu ca n-are importanta, haideti sa rezolvam problema, luati cardul si bagati-l in bancomat.
Omul baga cu greutate cardul, se dezechilibreza si apasa toate butoanele, se da bancomatul peste cap, iar incearca ii tremura mainile atat de tare incat apasa alt buton, incearca din nou, selecteaza germana, incearca iar, scoate doamna de la banca o parte din bani, el nu reuseste din cauza bastonului sa-i ia, bancomatul ii inhata inapoi, scoate apoi o parte si continua tot asa.
Cineva care statea la rand la bancomat isi da cu parerea si-i spune: Rugati pe cineva sa vina sa mearga sa va scoata.
Raspunsul a fost: Nu am pe nimeni.

Domnul avea 95 ani. La 95 ani, in general n-ai pe nimeni, toti din jurul tau, contemporani sunt morti. Copii daca ai, sunt si ei in varsta, in jur de 70 si de ani, nepotii au si ei familii si copii si sunt ocupati...
Cand esti tanar poti alege sa te insingurezi, sa permiti ca ceilalti sa te vada/cunoasca exact cat vrei tu, cand vrei tu, cand esti batran esti singur, singur cu adevarat si nimeni nu vrea/nu are timp/curiozitate sa te cunoasca, sa te vada...esti singur cu adevarat.
Sa traiesti printre mii de oameni ca pe o insula pustie, sa fii invizibil.


12 comentarii:

  1. E ciudat ca primește pensia pe card. Asta este o opțiune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, Anca, cum e postarea asta! Mi-ai rupt inima așa, de dimineață.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trist, dar adevărat. Din păcate,de cele mai multe ori, asta înseamnă bătrânețea. Personal, îmi doresc să se legalizeze eutanasierea asistata...

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite, aici nu stiu ce sa zic, aparentele pot fi inselatoare. Romanul in general are grija de batranii lui. Toti vecinii mei sunt batrani si se plang de foarte multe, dar realitatea e ca sunt ajutati de copii, nepoti, vecini, dar in general ei sunt nemultumiti de orice. Pe vecinul de la etajul 4 l am rugat toti sa nu se mai duca zilnic la piata, a cazut de cateva ori, ne am oferit sa i cumparam tot ce doreste, dar nu vrea. Nu vrea nici sa se mute cu fata dansului, care are conditii de lux, il roaga mereu, dar nu vrea. Locuieste singur in 3 camere fiindca asa vrea. Pot sa dau exemple nenumarate.
    Tata se plangea ca n are pasta de ras, avea vreo 3.
    Daca zici ca era imbracat frumos, atunci cineva il ajuta, cu spalatul hainelor, cu imbracatul...
    Poate la voi o fi altfel, aici in Bucuresti insa e asa cum iti spun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) tu te-ai muta dinc asa ta in conditii de lux in casa altcuiva? Daca emrsul la piata e singura ancora cu lumea si te fae sa te simti conectat si viu si ti da sentimentul de normalitate si utilitate, ai renunta doar pentru comoditate? Copiii mici spun "pot eu". Si batranii trebuie sa poata ei, sa fii batran nu inseamna sa ai handicap, sa fii asistat.
      Posibil sa ai dreptate, posibil sa nu. Domnul meu nu se plangea, domnul plangea. Si asta mie mi-a sfasiat inima:)

      Ștergere
    2. Ti am scris ceva acum dar am facut o miscare gresita si cred ca s a pierdut. In fine. Ideea era ca da, eu as prefera un om, pe copilul meu, unei case, orice casa. As prefera sa primesc iubirea care mi se ofera, fiindca, sa fim realisti, la 90 de ani nimic nu te mai face sa te simti conectat si viu, dar mai poti simti iubirea care ti se daruieste si e bine sa n o respingi.
      Fata dansului are si ea 58 de ani, e operata la umar de curand, vine des aici cu haine curate si calcate pe umerase, face un efort urias si e ingrijorata tot timpul, da telefoane nenumarate la vecini ca sa afle daca e bine tatal ei. Tatal ei stie dar degeaba. Dar e doar un caz.
      Eu nu mai sunt sentimentala demult. Am inteles ca iubirea e altceva. Mila e altceva. Batranetea e urata in general si inseamna neputinta, boala, deprimare, uneori furie, uneori ura, resentimente, la batranete deseori rabufnesc toate neputintele sufletesti ale omului, inseamna miros urat si mare, mare nevoie de ajutor. Intelepciune, seninatate, blandete, foarte rar.
      Tocmai fiindca am inteles ca ti a frant inima, ti am scris in cunostinta de cauza asa. ☺

      Ștergere
    3. maria din Iasi29 mai 2019, 08:38

      "sa fim realisti, la 90 de ani nimic nu te mai face sa te simti conectat si viu"

      De unde stii? Inca n-ai ajuns la 90 de ani ca sa stii cum este si ce simti.

      Pe bunica mea o vad conectata si vie, desi are 95 de ani. De la an la an tot mai slabuta, firava si micuta, dar prezenta. Toata viata a fost activa si hotarata, asa e si acum, doar ca nu mai poate la fel. Dar tot face diverse (ex: face paine, impleteste, coase, merge in gradina).
      Cel mai important lucru care-o tine vie si prezenta e credinta in Dumnezeu.

      Ai scris gandindu-te la faptul ca le este foarte greu celor din jur (si asa si este in multe cazuri), dar aici nu era vorba despre asta. Era vorba despre sentimentele si trairile unui batran, nu ale celor din jurul si cum sa le fie lor mai usor si mai la indemana sa aiba grija de el.

      Ștergere
    4. Deci sunteti formidabile! Credeti ca le stiti pe toate?! Poate ca stiu, poate ca am ingrijit batrani de 90 de ani! Poate ca am dublul varstei voastre si stiu cate ceva in plus! Nu, n am scris cu gandul la cat de greu ii este celui ce ingrijeste, desi mi e mila de fata celui despre care am scris.
      Incep sa nu mai am nicio bucurie din a lasa vreun comentariu cuiva. O fac de buna credinta, n am nici urma de rautate sau asa ceva, dar efectiv nu va inteleg. Este voie, in opinia voastra, ca altcineva sa aiba o alta parere, perceptie, experienta decat ale voastre? Este voie sau de fapt nu?!
      Pai imi cer scuze ca am indraznit sa am o alta parere, perceptie, experienta!

      Ștergere
    5. Nu te tulbura, Maria. E posibil sa fie adevarata si varianta ta, cum si a fetelor poate fi adevarata. Fiecare are viziunea si experienta lui.

      Ștergere
  5. maria din Iasi2 iunie 2019, 05:29

    Iarta-ma, Maria, eu am scris comentariul avand in minte gandul ca suferinta cuiva poate fi inteleasa cel mai bine numai de un om care a trait si trecut el insusi prin aceeasi suferinta.
    Nu te tulbura, te rog. Bineinteles ca fiecare are dreptul la o parere si ea poate fi diferita.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...