Jurnal de aprilie

La inceputul anului, pentru ca mi place sa fac saluri, aveam de gand sa fac un sal pe luna (sunt multe doamne care fac sosete, dar pe mine nu ma relaxeaza sosetele nicicum, mai degraba ma dispera). As vrea sa am 12bucati si sa le vand la o licitatie intre prietene, cu banii castigati sa cumpar absorbante pentru domnisoarele/doamnele dintr-o localitate defavorizata. In ianuarie am facut un sal, in februarie altul, acum l am inceput pe cel de al treilea...si tare greu merge.

Intre timp mi-au mai venit niste idei marete, sa-mi cumpar un fierastrau si sa fac figurine de lemn. Parca simt eu ca as putea face pe termen lung si mi-ar aduce bucurie. Si sapun si paine si lumanari. Lumanari doar pentru mine, mi se pare destul de dificil procesul de a topi si lucra cu ceara topita.

Am citit niste carti faine, ultima cel putin este incredibil scrisa, de la Aviatorul n-am mai tinut in maini o carte asa de faina.
Daca o vedeti, cumparati-o, imprumutati-o, n-o sa va para rau. E una din cartile care infrumuseteaza lumea.

Am inceput sa fac paine in diverse moduri, dupa diverse retete inventate, sa nu mai folosesc robotul ci doar manusitele, am facut gogosi cu maia, am pus lapte de cocos in aluat, din cel la conserva, cu continut mare de grasime si au iesit pufoase.
Maine e ziua Ilincai si pentru ca ii place tiramisu, dar are cafea, am reusit sa o pacalesc cu un tort usor de fructe:)  - ieri am facut impreuna tortul care ne-a luat mai putin de 5minute:piscoturi inmuiate in compot ca blat, mascarpone si frisca batute impreuna, in care adaugam piersici si ananas scurs din compot. Am mai pus un strat de bucati de piersici din dulceata. Deasupra am pus capsuni si asta e tot. Am facut un jeleu din zeama ramasa de la compotul de piersici si gelatina ca sa nu se strice capsunile in frigider si vad ca s-au conservat perfect. Azi l-am taiat si a avut succes.

De gradinarit gradinaresc mai putin ca in alti ani, dar mai cu cap desi bate vantul destul de tare zilnic, a venit primavara, cand ma uit pe geam vad padurea din fata cum isi schimba zilnic nuantele de la pamantiu la verde crud...cred ca e momentul meu favorit din an, cand mugurii sunt gata sa explodeze in frunze, un miracol, un tremur, o asteptare. Inca nu e verde, dar chiar daca nu se arata, il simtim si suntem martori la ceva magic. Am plantat patru copaci, cred ca trei s-au prins. Mi-a iesit leusteanul, ceea ce e minunat, anul acesta pun numai patrunjel, leustean, busuioc, cimbru. Renunt la rosii. Ceapa pe care n-am scos-o anul trecut a iesit acum si e destul de inaltuta.
Am plantat o salcie pletoasa care-mi bucura privirea zilnic cand spal vase ai ma uit pe geam, chiar daca e atat de mica incat trebuie sa ma ridic pe varfuri ca sa o vad.

Vineri am jucat un joc cu toti cei cunoscuti ai mei:trebuie sa pleci pe o insula pustie si ai voie sa-ti iei 10obiecte si 5 oameni. Cine-s cei cinci? S-ar putea sa va dati raspunsuri surprinzatoare:)
Asta a venit la pachet cu un studiu pe care l-am citit in care spuneau ca avem 8oameni in medie pe care-i vrem langa noi cand murim. Cine sunt cei 8? De multe ori nu sunt cei in care investim cel mai mult timp, energie, resurse si e pacat. Merita mai multa atentie din partea noastra, acestia cu adevarat importanti.

 Pisica parintilor mei a stat la noi cat au fost ei in vacanta si ne-am indragostit de ea,  atat de iubareata si de jucausa, de prezenta, obisnuite cu Boris despre care de cele mai multe ori nu stim daca e in casa sau nu

 imi plac mult crengutele de primavara, fie ca au floricele sau frunzulite

 painea de ieri

 cea de astazi

salul de luna aceasta si cartea terminata asta noapte:)  Imi place mult sa impletesc genul acesta de saluri, pornind de la cateva ochiuri dintr-un colt, pana ajung la un numar mai mare. Sunt atat de monotone, nu trebuie sa gandesc in timp ce le fac, sunt un fel de meditatie:)