Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 20 ianuarie 2019

Maxi/mini(malist)

De multi ani, de cand am inceput sa strang diverse mi-am dorit sa simplific, sa fie totul clar si ordonat, mai ales ca eu sunt o persoana total dezordonata.
Cred ca multe din lucrurile pe care le-am adunat au fost o reminiscenta a comunismului si a adolescentei si tineretii fara prea multe lucruri.
E ceva tare ciudat cu noi, acumulam pentru placerea de moment, care e din ce in ce mai mica si ne amintitm cu drag ca de o perioada fericita perioada din tinerete cand aveam atat de putine lucruri, cand mancam paine cu gem si ne luam o pereche de sandale o data la 3 ani, nu 10 perechi pe sezon.
Aseara am fost la o prietena care s-a mutat intr-un apartament mic si cochet, aproape gol...minimalist la propriu, nu doar in intentie:)) (ca la mine).
Un mod eficient la mine de a scapa de lucrurile de prisos a fost mutatul des (o data la cativa ani). De cate ori te muti, arunci lucrurile stricate, cele pe care le tot inconjori, cele pe care le tii in debara si prin dulapuri ca na, nu poti sa le arunci, dar nu stii cui sa le dai sau ce sa faci cu ele, is bune, au costat mult, ti-ai cumparat noi...
Azi ma uitam la mine in camera si ma gandeam ca am o banca asa de faina cu sertare dar pe care nu o pot folosi, pentru ca deasupra sunt stivuite multe, iar in sertare...stau lucruri cu care nu stiu ce sa fac (de ex un animal de plus primit acum 100de ani, dar simt ca aruncand obiectul jignesc persoana, plus ca-mi place; nu ma uit niciodata la el, dar stiu ca e acolo...).
Sau am prea multe ceainice, sau tea for one. Ma gandesc mereu cum am sa servesc eu pe cineva care vine in vizita si sunt si asa de frumoase si greu de aruncat/dat...Inclusiv cutii de pus cafea, zahar, desi eu fac de ani de zile acelasi gest si scot zahar/cafea din aceleasi recipiente, pe restul doar le depozitez si trebuie sa le fac loc, sa le sterg din cand in cand...
Sau o tigaie imensa si incomoda din fonta, care a costat o suma infernala, dar dimensiunile sunt total anapoda(in magazin toate par mici si numai potrivite, dar pana acasa cresc si se umfla precum popcornul. Nu pot sa o arunc ca na, a costat atat de mult, asa ca am un raft dintr un dulap ocupat doar de ea. As da-o, dar cui? Ma simt vinovata sa o arunc asa asa pur si simplu - am investit 4zile de munca ca ca o platesc... As vrea sa mi plimb privirea peste suprafete si sa nu se ciocneasca de zeci de obiecte, sa vad unul doua frumoase si atat.
La haine, papuci si genti stau cel mai bine: am pastrat cam 120% din ce-mi trebuie si folosesc, dar voi ajunge si la 100%:) intr-o zi, nu mai cumpar decat daca e oau sau imi trebuie.
Lenjerii si prosoape - exact cat trebuie. Nu stiu daca mai este cineva in situatia asta, dar eu folosesc acelasi prosop de aproape 20 ani...oricare altul nou nu e la fel:)).
Pentru masa imi trebuie: doua naproane, niste place-mate-uri, o fata de masa de Craciun de in sau de muselina (am sa-mi cumpar material sa-mi fac), imi plac cele botite. Am una de la stra-bunica dar nu o pot folosi, daca o pateaza careva:))
Electrocasnice: am renuntat la espresor, storcator, blender, tocator electric, masina de paine, gratar electric. Folosesc variantele traditionale, rudimentare:ibric, maini/robot un gratar de pus pe aragaz. Mai am un robot pe care trebuie sa-l dau. Electrocasnicele isi gasesc cel mai greu locul in casa noastra, asa ca stocul va ramane constant sau in scadere. Adevarul e ca, in afara de momentul de inceput cand le folosesc, tot la variantele traditionale ma intorc.
Oale, cratite, tavi...am sa lel fac un inventar intr-o zi. Avem putine, dar cu cat se ajusteaza numarul lor, vor ramane doar cele pe care le folosim cu adevarat.
Rechizite... am inceput sa ma plictisesc de ele, nu credeam ca va fi vreodata posibil, dar stiloul chinezesc de pe vremuri e singurul cu care am scris in ultimele luni. Mai am o mie de creioane, carioci, markere, linere, pixuri, dar intentionez sa le consum si cu asta basta, sa nu le mai inlocuiesc. La fel caiete, agende, calendare....
La hand-made trebuie sa ma limitez in a le comanda...am tendinta sa cumpar fire, materiale, cu care nu fac nimic:)), pentru ca prea putin lucrez eu, dar toate sunt atat de frumoase si ce proiecte miraculoase am in cap cand le comand...
La produse de curatenie stam bine: la sampon nu vom renunta niciodata, la pasta de dinti, la solutia de parchet si detergent. Pe jos spal cu apa+otet,dar o data pe luna ii trebuie pronto. La detergent, am incercat mai multe variante, dar tot la cel din supermarket m-am intors. Am avut un soc descoperind cat de de tare miros toate, cat parfum este pus in toate. Ne-am schimbat usile inainte de Craciun si s-a depus mult praf peste tot, am cumparat produse de curatenie din supermarket dupa mult timp. Maiculita ce miros puternic au si deranjant, atat de artificial si brutal, in loc sa curate, intoxica atmosfera si aerul respirabil.
La carti e o mare problema...imi comand fie ca citesc o recomandare faina, fie ca are pret foarte bun cartea in acea zi, fie mi-o doresc tare. Problema este ca am inceput sa am cativa metri de carti de citit...si timp/chef spre deloc. In afara de cartile pentru scoala, anul trecut am citit doar 19 carti. Probabil ca am cumparat 49...
Totusi carti am mai imprumutat si pe unele le-am vandut ca sa-mi cumpar altele;)
Ideea de la care am plecat: la mine toate stau stivuite pentru ca nu avem spatii de depozitare eficiente. Dar avem si prea multe obiecte. Ideal ar fi sa scapam intai de obiecte si apoi sa cumpar/construiesc spatii de depozitare.
Altfel, trebuie sa fac loc unor obiecte total inutile, care in loc sa ma serveasca ele pe mine, am ajuns sa am eu grija de ele desi sunt total nefolositoare si sa nu pot folosi cele pe care le doresc din cauza ca e prea mare bataia de cap sa ajung la ele...
Pe Netflix este Marie Kondo, intentionez sa ma uit serile care urmeaza, pentru ca am nevoie de un impuls:))



duminică, 6 ianuarie 2019

All that beauty

Ieri am fost fost la mall sa ma intalnesc cu mama la o cafea. N-am avut unde parca, asa ca am mers o bucata pe jos. Pe podul de peste Bahlui era o femeie in varsta care cersea. Opreste in dreptul ei un Golf atat de murdar incat nici numerele nu i se vedeau.
In el erau trei baietasi cam fiorosi.
Opresc masina in dreptul femeii, (aveam impresia ca au oprit sa-i ceara informatii rutiere), cel din dreapta deschide geamul si-i intinde doamnei cat  putea cuprinde intre palme bancnote mototolite de un leu.
Femeia nu stia ce sa faca la inceput, parea sa nu inteleaga ca toti banii aceia sunt pentru ea:)
N-am mai vazut pe pe nimeni oferind un brat de bani.
Am plecat zambind💗

marți, 1 ianuarie 2019

Cuvantul anului 2019

Azi e prima zi din an. M-am trezit devreme. Am citit din cartea de pe telefon, mai tarziu am coborat jos cu o carte in mana.
Am facut cafea, acelasi ritual al diminettilor de week-end, am citit, am privit pe fereastra mea ca de tren.
Am fereastra noua, dintr-o singura foaie de sticla, nimic nu-mi obtureaza privirea, un vis din copilarie implinit. De pe la 7 ani incolo, de fiecare data cand mergeam cu trenul, imi doream o fereastra ca de tren si in sfarsit am una identica.
Cum cascam gura pe dealuri, m-am intrebat daca as mai avea o zi sau doua de trait, ce as face? As sta. Nu as pierde vremea cu nimic altceva, nici macar n-as citi.
As sta si as fi atenta la toate. As asculta, as privi, m-as infuza cu toata aceasta frumusete. As fi prezenta.
De aceea, cuvantul ales pentru anul acesta este Prezenta. 
Vreau sa fiu mai prezenta in viata mea, a familiei mele, in situatiile de care altfel as fugi si m-as fofila.
Vreau sa fug mai putin, sa ma ascund mai putin, sa evit mai putin.
Vreau sa o raresc cu netul, deja din octombrie am facut progrese, vreau sa o raresc si mai tare, sa ma uit pe tel dupa un program bine stabilit.
Vreau sa tratez lucrurile mai putin superficial.
Vreau sa pun limite si sa aleg unde si cand sa fiu prezenta, atunci cand nu pot spune nu unor situatii si oameni diversi, de fapt imi spun nu mie si copilului meu, familiei, prietenilor, pentru ca timpul si resursele mele sunt limitate.
Sa dea Domnul sa putem fi prezenti in vietile noastre si a celor de langa noi, care au nevoie si a celor la care prezenta noastra le aduce bucurie.
In 2018 cuvantul a fost Determinare.
In 2017 a fost Bucura-te!
In 2016 a fost Schimbare
In 2015 a fost Viata simpla
In 2014 a fost Liniste
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...