Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 18 iunie 2019

Vacanta

Scoala s-a terminat. Si a mea si a Ilincai. Yupiiii. Week-endul asta am fost libere, mai ales eu am simtit asta, Ilinca avea liber de vreo saptamana.
Au fost niste saptamani nebune, cu teme si invatat pana la 1-2 noaptea, trezit, mers la job, la examene, la serbari si recitaluri de-ale Ilincai.
Vineri dupa ultimul examen, am alergat spre casa, Ilinca ma stepta in drum gata imbracata de recital, a ramas usa deschisa, am atins un autobuz cu oglinda, am alergat pana in sala de spectacole, M. ne astepta la usa cu buchetul de flori, am intart fix cand mai erau doi copii de clasa a 12a. A cantat Ilinca, am fost in oras, apoi am fost sa culegem niste cirese, m-am asezat pe scari, nu aveam puterea sa ma ridic.
A picat la tanc week endul acesta lung.
Am inceput o carte, din cei doi metri de carti noi care ma asteapta. Ma gandeam ca... merita sa ai sesiune chiar si numai pentru senzatia de libertate de la sfarsitul ei. Am senzatia ca sunt la poarta inchisorii:)
I am cumparat Ilincai carti pentru premiu, foarte faine, pentru adolescente, chiar ma gandeam ce bine mi-ar fi prins o carte de asta cand eram eu adolescenta :)).
Am atatea planuri pentru vacanta asta!!!











sâmbătă, 1 iunie 2019

La multi ani copii!

Mi-a zis cineva la multi ani copilului din mine, dar pentru prima oara am simtit ca vreau sa sarbatoresc mai degraba adultul decat copilul din mine. Imi place sa fiu adult mai mult decat mi-a placut sa fiu copil.
Astazi Ilinca a participat la un concurs de desene pe asfalt. A iesit castigatoare, desi toate desenele erau cam la fel...
Insa a facut altceva extraordinar: unul dintre copiii participanti (aproximativ 2,5 ani) s-a pierdut de mamica lui. Ilinca a venit si mi-a zis, dar eu n-am schitat nimic, erau vreo 200persoane adunate inte o parcare, toti dansau, muzica la maxim, stiam ca va veni si-l va gasi mai degraba daca nu ne miscam. El se tinea de mana Ilincai. Si apoi aud la microfon ca este un copil care si a pierdut mama, cutare (au primit numere pentru concurs si l-au identificat dupa numar) isi cauta mama.
Apoi anunta castigatorii, locul 3,2,1.
Apare Ilinca super bucuroasa cu premiul si diploma. Si o intreb daca ea a anuntat ca si-a pierdut baietelul mama. Zice ca da, ca-i era mila de el. Erau 102concurenti, plus vreo 50care cascau gura, plus parinti, plus animatori, care toti se imbulzeau in jurul prezentatorului si a premiilor.
Copilul meu a trecut printre toti cu baietelul de mana, s-a dus la prezentator si l-a rugat sa-i caute mama.
Probabil eu la varsta ei m-as fi asezat jos si plangeam si eu si el:).
A stiut exact ce trebuie sa faca:)

La multi ani copii mari si mici!💗

miercuri, 22 mai 2019

N-am pe nimeni

Sunt la un bancomat din Piata Unirii.
Un batran frumos, frumos imbracat cu baston o roaga pe o doamna de la banca sa-i scoata pensia: 1350 lei.
Doamna-i explica ca n-are voie sa atinga cardul clientilor, sa-l bage singur ca-l ghideaza. El ca nu poate, doamna se enerveaza si ridica tonul, el arunca cardul si face cativa pasi, plange.
Ma duc spre el si-l rog sa vina sa ia cardul si sa faca tranzactia. El plangand de nervi si neputinta povestste ca peste tot il ajuta, doar aici nu vor, ca atata rautate, ca in cutare loc si in cutare de fiecare data-l ajuta...
Eu ca n-are importanta, haideti sa rezolvam problema, luati cardul si bagati-l in bancomat.
Omul baga cu greutate cardul, se dezechilibreza si apasa toate butoanele, se da bancomatul peste cap, iar incearca ii tremura mainile atat de tare incat apasa alt buton, incearca din nou, selecteaza germana, incearca iar, scoate doamna de la banca o parte din bani, el nu reuseste din cauza bastonului sa-i ia, bancomatul ii inhata inapoi, scoate apoi o parte si continua tot asa.
Cineva care statea la rand la bancomat isi da cu parerea si-i spune: Rugati pe cineva sa vina sa mearga sa va scoata.
Raspunsul a fost: Nu am pe nimeni.

Domnul avea 95 ani. La 95 ani, in general n-ai pe nimeni, toti din jurul tau, contemporani sunt morti. Copii daca ai, sunt si ei in varsta, in jur de 70 si de ani, nepotii au si ei familii si copii si sunt ocupati...
Cand esti tanar poti alege sa te insingurezi, sa permiti ca ceilalti sa te vada/cunoasca exact cat vrei tu, cand vrei tu, cand esti batran esti singur, singur cu adevarat si nimeni nu vrea/nu are timp/curiozitate sa te cunoasca, sa te vada...esti singur cu adevarat.
Sa traiesti printre mii de oameni ca pe o insula pustie, sa fii invizibil.


duminică, 19 mai 2019

Workshop de "terapii" alternative

M-am hotarat sa fac o specilizare in psihoterapie. M-am inscris la doua cursuri, unul care dureaza pana la sfarsitul lui 2021, clasic, teorie, joc de rol, dezvoltare...si unul mai deosebit, care are mare cautare.
Am fost la ambele. Cel clasic blow my mind, ma scoate la ani lumina din zona de confort, in rest biblioteci intregi de citit si aplicat...

Cel altfel, un fel de terapie alternativa. Stiam numai povesti de succes pe care le inregistrase doamna cu clientii ei.
Am fost de doua ori. Prima oara mi s-a parut oau, am plecat usoara zburdand, a doua oara... mi-am dat seama ca de fapt nu ma simt usurata ci golita.
N-am inteles pe ce anume se bazeaza, pe toate si pe nimic, multe luate putin de ici, putin de colo, dar in profunzime nu stiu ce este. Toate plutesc pe o apa mocirloasa fara un sens anume, fara obiectiv.
Cred ca succesul se datoreaza nevoii de a fi bagati in seama, de a fi auziti si intelesi, nevoii de relatii calde si profunde. Cred ca nimeni nu mai are rabdare sa strabata pas cu pas, sa merga pe un drum gresit si sa se intoarca, s-o ia de la capat. Goana asta dupa rezultate imediate in orice domeniu chiar si cel spiritual, incercarea de a urca in fuga mai multe trepte deodata, face ca multi sa ajungem sa fim ghidati, nu neaparat spre folosul nostru, sa ne inaltam fara o temelie dedesubt.
Mereu mi-a fost frica de secte, de orice fel...de prozelitismul si de verva care poate ajunge la a face rau a unora din membri. Cred ca spiritualitatea asta alternativa e un fel de secta si ca...poate face rau, mult rau, ca atunci gand golesti ceva trebuie sa umpli cu altceva si intrebarea e cu ce anume?
Are si stiinta rolul ei, nu o poti ocoli decat prin lucrarea harului, sau printr-o intuitie, experienta incredibile, dar cand nu e nici una nici alta,sa ne fereasca Dumnezeu de fiare!

joi, 9 mai 2019

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!
Stau la starbucks si beau o cafea, pentru ca e singurul loc deschis asa dimineata. Am dus-o pe Ilinca la scoala si acum pierd vremea pana incep cursul. Ce poate fi mai fain decat sa te nasti intr-o vreme in care poti sa bei cafele singura oriunde?
A trecut si Pastele, aveam plan sa postez atunci, dar am fost atat de harnica vineri si sambata incat de duminica nu m-am mai miscat, am stat si am citit o carte fain scrisa Sonata Gustav-Rose Tremain - e una din scriitoarele mele preferate, daca va cade in mana Culoarea este mi nu na ta, in top 10carti citite de mine.
Asa ca de Paste n am facut nimic, am fost la Prohod cu mama mea, am facut cozonaci si pasca regala cu portocale (numele nu e original, dar reteta e originala)  am s-o postez intr o zi. A avut un succes foarte mare. Branza merge surprinzator de bine cu portocalele:).
A treia zi de Paste am fost la Catrinel in Delta, unde ne-am simtit atat de bine incat Ilinca era dezamagita ca se duce abia poimaine la scoala, ca voia sa se laude mai repede.
Sunt reduceri pe Atelieruldomnitei si firul care-mi place mie cel mai tare, Puna e la reduceri, asa ca am inceput un sal nou:))








 stiti legendele despre borsul de peste? este intr-adevar una din cele mai bune lucruri pe care le-am mancat. Am incercat sa fac si eu odata, dar avea gust ca si cum as fi spalat pestele si apa am fiert-o. Nu are absolut nicio legatura cu ce face Catrinel si sotul ei. Eu nu mananc peste, dar asta nu e peste, este ceva super bun:)
 asa arata diminetile in delta:), cafeaua se bea pe scarile spre Dunare





pizza cu mascarpone si scrum de speck(am fost prin gradina si am uitat ca am ceva in cuptor:)) si pizza cu mascarpone mozzarela si cascaval. Retetele sunt foarte bune, nearse ma refer:)). Sosul l-am facut cu busuioc de la noi din gradina:)

Mereu mi-au placut culorile naturale, culorile de pamant, culorile moi:). Sa fac saluri e ceva terapeutic...
Zile cu bucurie sa aveti! Eu in cateva minute incep formarea care sper eu sa insemne o treapta urcata pe scara a ceea ce vreau sa fiu💗




duminică, 7 aprilie 2019

Jurnal de aprilie

La inceputul anului, pentru ca mi place sa fac saluri, aveam de gand sa fac un sal pe luna (sunt multe doamne care fac sosete, dar pe mine nu ma relaxeaza sosetele nicicum, mai degraba ma dispera). As vrea sa am 12bucati si sa le vand la o licitatie intre prietene, cu banii castigati sa cumpar absorbante pentru domnisoarele/doamnele dintr-o localitate defavorizata. In ianuarie am facut un sal, in februarie altul, acum l am inceput pe cel de al treilea...si tare greu merge.
Intre timp mi-au mai venit niste idei marete, sa-mi cumpar un fierastrau si sa fac figurine de lemn. Parca simt eu ca as putea face pe termen lung si mi-ar aduce bucurie. Si sapun si paine si lumanari. Lumanari doar pentru mine, mi se pare destul de dificil procesul de a topi si lucra cu ceara topita.

Am citit niste carti faine, ultima cel putin este incredibil scrisa, de la Aviatorul n-am mai tinut in maini o carte asa de faina.
Daca o vedeti, cumparati-o, imprumutati-o, n-o sa va para rau. E una din cartile care infrumuseteaza lumea.

Am inceput sa fac paine in diverse moduri, dupa diverse retete inventate, sa nu mai folosesc robotul ci doar manusitele, am facut gogosi cu maia, am pus lapte de cocos in aluat, din cel la conserva, cu continut mare de grasime si au iesit pufoase.
Maine e ziua Ilincai si pentru ca ii place tiramisu, dar are cafea, am reusit sa o pacalesc cu un tort usor de fructe:)  - ieri am facut impreuna tortul care ne-a luat mai putin de 5minute:piscoturi inmuiate in compot ca blat, mascarpone si frisca batute impreuna, in care adaugam piersici si ananas scurs din compot. Am mai pus un strat de bucati de piersici din dulceata. Deasupra am pus capsuni si asta e tot. Am facut un jeleu din zeama ramasa de la compotul de piersici si gelatina ca sa nu se strice capsunile in frigider si vad ca s-au conservat perfect. Azi l-am taiat si a avut succes.

De gradinarit gradinaresc mai putin ca in alti ani, dar mai cu cap desi bate vantul destul de tare zilnic, a venit primavara, cand ma uit pe geam vad padurea din fata cum isi schimba zilnic nuantele de la pamantiu la verde crud...cred ca e momentul meu favorit din an, cand mugurii sunt gata sa explodeze in frunze, un miracol, un tremur, o asteptare. Inca nu e verde, dar chiar daca nu se arata, il simtim si suntem martori la ceva magic. Am plantat patru copaci, cred ca trei s-au prins. Mi-a iesit leusteanul, ceea ce e minunat, anul acesta pun numai patrunjel, leustean, busuioc, cimbru. Renunt la rosii. Ceapa pe care n-am scos-o anul trecut a iesit acum si e destul de inaltuta.
Am plantat o salcie pletoasa care-mi bucura privirea zilnic cand spal vase ai ma uit pe geam, chiar daca e atat de mica incat trebuie sa ma ridic pe varfuri ca sa o vad.

Vineri am jucat un joc cu toti cei cunoscuti ai mei:trebuie sa pleci pe o insula pustie si ai voie sa-ti iei 10obiecte si 5 oameni. Cine-s cei cinci? S-ar putea sa va dati raspunsuri surprinzatoare:)
Asta a venit la pachet cu un studiu pe care l-am citit in care spuneau ca avem 8oameni in medie pe care-i vrem langa noi cand murim. Cine sunt cei 8? De multe ori nu sunt cei in care investim cel mai mult timp, energie, resurse si e pacat. Merita mai multa atentie din partea noastra, acestia cu adevarat importanti.
 Pisica parintilor mei a stat la noi cat au fost ei in vacanta si ne-am indragostit de ea,  atat de iubareata si de jucausa, de prezenta, obisnuite cu Boris despre care de cele mai multe ori nu stim daca e in casa sau nu
 imi plac mult crengutele de primavara, fie ca au floricele sau frunzulite
 painea de ieri


 cea de astazi


salul de luna aceasta si cartea terminata asta noapte:)  Imi place mult sa impletesc genul acesta de saluri, pornind de la cateva ochiuri dintr-un colt, pana ajung la un numar mai mare. Sunt atat de monotone, nu trebuie sa gandesc in timp ce le fac, sunt un fel de meditatie:)

duminică, 17 martie 2019

Fara titlu

A venit primavara. A fost o iarna cat mai multe ierni, sau cel putin asa am simtit-o eu. Am greblat. Mirosea a pamant si a frunze putrede. Un miros care face parte din noi, din plamanii nostri.
Am plantat: o salcie de decor, un nuc, un liliac alb, un alun si doi caisi langa alti doi care vor fi taiati.
Am primit vineri seara, de pomana o pereche de gaini;). Dimineata cocoselul canta, ce bucurie, ma face sa zambesc instant:).
A inceput postul, sunt foarte departe de tot...ce inseamna acesta. As vrea sa schimb unele lucruri. Cand nu vreau eu sa schimb? Perseverenta imi lipseste din pacate:). Aseara am utiat sa dau mancare la animale. Nu e nici prima nici ultima data, ora 23 si nu mancasera de dimineata. Cum pot oare sa te iubeasca egal? Sa nu aiba resentimente, sa nu si aminteasca toate "datile trecute" cand am uitat sa le dau mancare, atentie...
Mi-a trimis o prietena un citat, despre cat de tare ne-am robotizat si traim mereu pe datorie. Mereu asteptam vacanta, week-end ul, pensia:)) (eu), sa ne odihnim, sa facem ce ne dorim, sa traim.
Mereu ne ramanem datori, in toata forfota asta si in vartejul "de facut", incat nu ne-a mai ramas timp sa bem o cafea pe asezate, sa ne uitam la cer, la plante, la copiii nostri, la noi. Creierele sunt setate sa avem mereu ceva de facut, de rezolvat, de tinut minte. Seara cadem inainte sa atinga capul perna.
Asteptam vineri seara de parca am scapa de la inchisoare.
Am fost sa ma tund. Cat ma spala pe cap, scaunul cu masaj, ma masa la spate. Asa de tare ma deranja, parca ma inghiontea, mi-am dat seama ca nu ma pot relaxa nicicum, sunt intr-o expectativa.
Mereu intre asteptarile celorlalti si lupta mea interioara, intre conformism si autentinc, intre a te pierde fara sa castigi in fapt nimic. Par o rebela, dar sunt conformista in fapt. Ma rascol si am curaj dintr-o teama foarte mare. Sunt ca un pechinez, care latra si musca de frica. Nu am incredere, nu ma incred, desi mi-am tatuat aceste cuvinte sa le vad zilnic, cumva, de cand fac parte mine, au devenit invizibile.
Just Believe!





miercuri, 20 februarie 2019

Flori pentru mame

Am vazut un reportaj a unei doamne invatatoare care intervieva copil cu copil elevii din clasa ei si i intreba ce cadouri le-ar da la parinti. Cu doua exceptii, absolut toti ceilalti la mame le-ar lua flori si la tati: masini, unelte, drujbe, parfumuri...
Cadourile tatilor spun ceva despre visele, pasiunile, preocuparile lor.
Ori copiii nu stiu nimic despre mama, asa ca ar trebui invatati ce anume le place, ce fel de cadouri sunt potrivite la diverse ocazii, la diverse persoane, ori...pur si simplu mamele isi cumpara singure cadouri (si eu bineinteles). Dar trag nadejde ca fiicele noastre vor primi cadouri chiar si ipotetice legate de pasiunile si fiinta lor;)



miercuri, 13 februarie 2019

Sa fiu atenta

Azi am judecat un barbat necunoscut.
A venit la noi la serviciu si cara o sticla de jumatate de apa cu el, din care bea din cand in cand.
Am mai observat acest comportament si la alti barbati si m-a scos din tatani. Esti barbat, acum 100ani te duceai de razboi si vanatoare si acum  cari biberonul dupa tine? Nu poti sa te abtii pana ajungi acasa/la job/bar? 
Dar...apoi, cineva a spus ca domnul face citostatice care-i provoaca sete...
Daca mi-as putea  vedea de treaba mea...

duminică, 10 februarie 2019

Yarn along+Zero waste home


Yarn Along
A tricota inseamna sa-ti impletesti gandurile pe andrele, sa le ordonezi frumos, sa le deznozi si sa le eliberezi din inchisoarea mintii. Sa incetinesti ritmul, sa fii doar tu cu tine. Firul este Nepal : lana si alpaca, culoarea auriu (in realitate e ocru), andrelele nr. 6. Desi n-am unde purta pulovere, pe acesta ma vad purtandu-l la blugi si conversi:)

De citit citesc Zero Waste Home...am ajuns la jumatate, are muuulte chestii de bun simt si faine, e un semnal de alarma pentru atata risipa de de toate si ofera si solutii multiple, dar si multe chestii duse la extrem ... Sa renuntam la pungile de plastic, sacii menajeri, hartia de bucatarie, servetele de hartie, diverse ambalaje, sa economisim energie si apa...e de bun simt. Mereu ma gandesc ca mult dupa ce o sa mor eu plasticariile pe care le folosesc vor trai inca sute de ani. De produs nu produc nimic pentru pamant, nu platez nimic durabil, dar muntele de plasticuri ramane dupa mine.
Solutiile ar fi sa incercam sa le reducem, destul de dificil pentru ca tot ce cumparam vine intr-o tavita de plastic, care-i intr o punga de plastic, care ajunge intr-o sacosa de plastic. Iar alternative de hartie/panza sunt prea putine...doar la vrac si nu prea ai de unde/ce cumpara la vrac. Am sa incerc un experiment ca sa vad ce si cat si cum se poate fara ambalaje...fara majoritatea;).
Sunt lucruri pe care nu le putem face si lucruri pe care le facem in virtutea inertiei, deoarece nu ne-a invatat nimeni alternativa si nici noi nu ne-am gandit la ea, sau ca mine, am tot amanat.
Un lucru care-mi place tare la carte: propavaduieste sa ai putine obiecte, sa nu arunci mancare, sa nu faci risipa, sa economisesti banii pe obiecte, sa iesi mai mult afara si...preferata mea: sa faci cat mai multe cu mainile tale.
 Am avut senzatia ani de zile ca succesul si sa o duci bine inseamna multe gadgeturi, acum incep sa vad ca ne acapareaza si ne oboseste prezenta mult mai tare decat lipsa lor. Cred ca un frigider, un aragaz, o masina de rufe, un fier de calcat sunt suficiente intr-o casa normala. Daca aveti copii care stau singuri acasa si nu pot folosi aragazul, le mai trebuie un cuptor cu microunde. Daca va place sa aspirati (eu prefer sa dau oricand cu mopul), poate si un aspirator. Daca nu aveti balcon sa uscati rufele, un uscator si tot asa...
Eu incep sa ma intorc la a face lucrurile manual de ceva vreme...e tot un mod de terapie, daca il privim ca pe un timp castigat si nu pierdut, ca un ritual nu ca pe o corvoada.  Am nevoie de treburile acestea rutiniere pentru a ma echilibra, pentru a ma debarasa da tot ce e in exterior si a trai in interiorul casei noastre, in interiorul meu. Eu sunt dezordonata genetic, asa ca sa orgonez lucrurile in afara mea, ma ordoneaza si in interior. E un mod de a-mi exersa rabdarea.
Am inceput un proces de sortare si debarasare ca niciodata, am inceput sa renunt la multe micutenii fara rost pe care le mut de colo colo si le sterg de praf (e o exagerare, ca eu nu prea sterg praful) si, cel mai grav, imi ocupa spatiu pe care-l pot folosi la altceva, la ceva util si frumos cu adevarat, sau...umplu un spatiu a carui suprafata goala ar insemna de fapt liniste si echilibru.
Am inceput sa vad plastic peste tot... :)), am inceput sa ma gandesc la alternative sanatoase la ceea ce folosim zi de zi.
Planuiesc sa fiu atenta cum si de unde cumpar, care-s alternativele viabile de a cumpara fara plastic inutil si mai ales planuiesc sa vad ce cumpar, ce aduc in casa noastra.
Planuiesc sa gradinaresc mai mult anul acesta, sa fac curtea sa arate mai uman, nu asa de salbatica pe cat este acum, nu sper sa mancam de la noi din curte, in afara de oua de la gaini, dar, macar patrunjel si leustean si busuioc si cimbru si nisite ardei iuti sa fac dulceata (anul acesta planuiesc sa mi pun manusi si sa tai ardeiii nu sa-i dau prin masina).
Am sa platez un alun, pentru ca au coroana superba si un tei si un agud si am sa-mi fac straturi inaltate. Daca-mi plac, la anul le inmultesc, daca nu...asta e:). Cand eram copil i-am spus bunicului meu ca-mi plac teii, si a doua zi era un tei plantat la poarta. La fel cand i-am zis ca-mi plac duzii, in anul urmator cred ca a pus 5 duzi...
De cand ne-am mutat la tara, mereu oscilez intre a ne muta inapoi la oras, in tot acel confort si independenta si a sta aici, unde e atat de liniste si frumos. Toate avantajele statului la oras...se anuleaza in momentul in care ma uit pe geam. Asa ca, pentru moment mai stam:).
Slow movement here I come:)

duminică, 3 februarie 2019

Imi fac viata mai frumoasa II

Prima parte aici:)

Ma hidratez - pana anul trecut am baut apa minerala. Spre sfarsitul lui am reusit sa inghit plata de la o firma cu o sticla frumoasa patrata, dar care are o gramada de plastic in ea. Am mai avut incercari de a scapa de sticlele de plastic si de a bea apa de la chiuveta, dar nu am fost constanta. Intr-o zi mi-a trecut prin cap sa beau din sticla in care pun apa sa se incalzasca ca sa ud florile si de atunci beau mereu numai apa de la chiuveta din sticla albastra. Faptul ca e pe blat la indemana, fara capac, cu paharul langa ea m-a ajutat foarte tare. Pe luna sunt cel putin 20 sticle de plastic pe care nu le mai cumparam/aruncam. Incerc sa beau in fiecare dimineata un pahar de apa inainte de a pleca la serviciu (prima cafea o beau oricum acolo). Cu cateva picaturi de lamaie ar fi ideal, dar mie mi-a fost lene sa storc lamaie. Pe parcursul zilei incerc sa beau cei 2l de apa. Apa e ca dulcele, cu cat bei ai mai bea.

Ma tratez frumos cand mananc. Invat ca sa te rasfeti nu inseamna sa mananci gunoaie ci ceva bun, de calitate. Voi alege mereu o felie de cozonac facut in casa, unei prajituri congelate de la o cafenea cunoscuta. Sa ma iubesc inseamna sa mi hranesc corpul, nu doar papilele gustative, iar daca vreau ceva bun, aleg un bun bun, de calitate. Aici e de munca muuuult cu mine, cu mancatul de 4 ori pe zi in loc de rontaitul non-stop de covrigei. Incerc sa o educ si pe Ilinca ca mergem sa cumparam ceva bun mai degraba decat covrigi din aluat congelat. Imi e mai greu mie decat ei, dar continui sa ma educ:), imi spun mereu cand gresesc ca poate am pierdut o batalie, dar voi castiga razboiul. Incerc sa fac alegeri alimentare cat mai bune, de calitate si proaspete pentru noi, ceea ce e uneori greu (necesita timp, planificare si bani).

Scriu - de cand ma stiu scriu, am nevoie sa scriu si acest blog e dovada. Imi notez ceea ce citesc, judecati pe marginea a ceea ce citesc, idei si ganduri, fac liste, scriu sub forma de jurnal, am o carte inceputa, scriu pe blog, scriu tot ce-mi trece prin cap sau trece doar razant pe langa capul meu. E tot o frma de terapie si introspectie foarte, foarte eficienta. Este si un club al celor care scriu 3 pagini in fiecare dimineata, puteti cauta pe net. Faceti un pariu cu dvs. Scrieti timp de o luna o pagina pe zi, seara inainte de culcare (puneti un caiet si un creion langa pat si inainte de a stinge lumina, scrieti-va pagina). Vedeti cum va simtiti la sfarsitul lunii.

Stau in aer liber - sunt o mama singura, foarte ocupata. O mare parte din starea de bine, mi-o iau din natura. Primavara/vara/toamna stau afara pe terasa sau pe scarile dinspre gradina, inainte stateam in balcon si in rest, incerc sa creez ocazii de a merge pe jos acolo unde pot ca alternativa la masina. Sa mergi pe strada, sa casti gura la oameni, la copaci, case, masini devine un lux. E gratuit, asa ca ar trebui sa beneficiem de el cat mai mult, e un antidot pentru depresie si anxietate. Cand se mai incalzeste vreau sa ies in week-end sa merg cativa km ca alternativa la alergat (nu ma vad alergand inca :)).

Ma intalnesc/port conversatii cu adulti, fara a fi copii prin jur. Pentru sanatatea mea mintala e important sa pot sa duc un gand pana la capat. Intalnirile cu o prietena, fara copil/copii prin preajma ma incarca in mod special de energie si in plus ca nu mai trebuie sa vorbesc codat:))

Ma bucur de lucruri mici, ma rasfat, apreciez fiecare moment:
folosesc lucruri frumoase, nu le tin pentru ocazii speciale - e un cliseu, dar noi cream ocazia speciala si de mutle ori ne trezim ca ne amintim cu nostalgie momente aparent banale din viata noastra: scriu cu stiloul (din acela chinezesc cu penita de aur :)), pe un caiet frumos pe care aluneca foarte bine, beau cafeaua din cani dragute, mananc in farfurii frumoase, am orhidei inflorite pe fiecare fereastra (acestea sunt florile ce necesita cel mai mic efort de ingrijire)
- port pijamale/haine de casa si papuci de casa draguti - pentru ca ani de zile am purtat unele ponosite care nu se mai puteau purta pe afara, acum as putea spune ca sunt mai dragute cele de casa, mai colorate, calde, confortabile decat cele de zi cu zi. Imi dau o stare de bine:)
beau bauturi calde: cafea, ceai, cacao cu lapte
- ma rasfat cu cate ceva bun facut la cuptor. Imi place cum se umple casa de miros de paine calda, pe care o tai fierbinte, ungem unt si sare ori ulei de masline si atat. Nu exista nimic mai bun, as putea manca asta zilnic pentru restul vietii. Casa miroasa a cald si a bun, a acasa:). Nu fac lucruri complicate decat la ocazii cand avem invitati si vreau sa ma sparg in figuri, in rest, numai usor si simplu: briose, bananabread, placinte cu foi cumparate, tarte cu diverse umpluturi
- in week-end mancam mic dejun ca in copilarie: un pahar cu lapte, paine, unt si dulceata
- imi cumpar flori ori de cate ori merg la supermarket: e complicat si costisitor sa te duci la florarie sa-ti iei flori, desi ar fi minunat, dar sa pui in cosul zilnic si ceva care sa-ti bucure ochii si sufletul nu numai burta e firesc si destul de ieftin. Un borcan cu flori proaspete sau un ghiveci cu zambile, narcise...ne dau o stare de bine, ne bucura ochii, ne determina sa facem curat:)) (nu prea merge o vaza de flori frumoase si proaspete intr-o camera murdara si dezordonata)
aprind lumini vii in casa. Daca as avea o sobita sau un semineu mic cu lemne ar fi ideal. Aprind lumanari, facute de mine din 1 ceara si 1/2 ulei de cocos si ulei esential de trandafir sau folosesc unele de la biserica. Am renuntat aproape de tot la lumanarile artificiale care polueaza atmosfera in loc sa o purifice si ard lumanari de ceara. Am incercat sa cumpar frumoase de ceara pentru ca urasc sa le fac, dar sunt foooooarte scumpe, asa ca am sa ma intorc la a le face eu.
- incerc sa fac cat mai multe lucruri cu mainile mele si sa cumpar cat mai putine
- incerc sa renunt treptat la materiale artificiale in favoarea celor naturale (lana, lemn, bumbac, inox, ceramica, sticla, in...)
Toate acestea nu implica costuri mai ridicate, cel putin nu nu pe termen lung:)





sâmbătă, 2 februarie 2019

Imi fac viata mai frumoasa - I

O prietena imi spunea ca i-a recomandat terapeutul sa-si ia zilnic cateva minute singura. Sa-si lase copiii la tv sau telefon si ea sa stea cu sine, ceea ce n-a mai facut de vreo 10 ani (nu cand spala baia, sau taie ceapa pentru ciorba...).
Asa am inceput sa facems chimb de idei, sa-mi spuna ea, sa-i spun eu ce fac ca sa-mi infrumusetez viata, pentru ca viata mea e intr-o goana nebuna: ma duc la serviciu ca tot omul de la 7:30-4:30, apoi martea, joia si vinerea, ma duc la scoala pana la ora 20. O pescuiesc repede pe Ilinca de la bunica, vin acasa, fac de mancare, dus, mai strang prin casa, fac pachet pe a doua zi, ma bag in pat, citesc sau tricotez cateva minute si o iau de la capat. In week-end citesc/invat tricotez, fac proiecte pentru scoala, mai fac lectii cu Ilinca, mai iesim in oras, mai scriu pe blog). Uneori ma duc la cate un curs, sau formare care-mi mananca si week-end-ul.
Vorbeam cu medicul de familie si mi-a zis ca daca faci multe, multe faci (iti vei gasi timp pentru toate, daca faci putine, putine faci, ca ai impresia ca ai timp pe care-l pierzi).

Ce trebuie sa invat (ma lupt cu asta), ca doar bine e suficient, ca daca esti perfectionist nu-ti ajuta la nimic si de multe ori vei renununta sa faci un lucru doar pentru ca nu esti perfect pregatit, sau crezi ca nu esti suficient de bun, 50% din reusita inseamna doar sa te prezinti (examen, intalnire...). Nu sunt adepta mediocritatii, dar perfectionismul de multe ori m-a impiedicat sa fac o multime de lucruri si am ratat o alta multime de experiente. Majoritatea, nu dintr-o dorinta de cunoastere sau dezvoltare, cat din orgoliu. Asta se aplica in toate, la serviciu, la scoala, acasa, in treburile casnice, in relatiile cu copilul... Cu cat te straduiesti mai mult si faci totul crispat s-ar putea sa pierzi distractia, si sa devii incrancenata cum devenisem eu.

Pentru a avea putin timp pentru mine si a nu fi stresata, incerc sa ma organizez. Un mod de a ma organiza pe care-l folosesc deja de cativa ani, foaaaarte adaptat este bullet journal, am scrise in el orice tembelism imi trece prin cap, programari, planuri, de cumparat, de ne cumparat, dorinte, citate, un diet tracker, lista de carti, locuri de vizitat, idei, cadouri, buget, orar... Dupa ce am cautat agenda ideala, de la 45-200 lei, pentru ca am spus ca nu mai cumpar prostii, folosesc ceea ce am, am scos din biblioteca un caiet pe care-l tineam de ani de zile (mai am si altele pentru urmatorii 10 ani cel putin) si m-am apucat de scris pe el, adaptandu-l.

Sortez si arunc/donez/vand. Am scapat de multe lucruri inutile din casa(pe unele le-am donat, pe unele, cum ar fi robotul de bucatarie extra pe care-l aveam, l-am vandut de data trecuta cand am scris postarea), pe altele care-mi sunt dragi cand le vad si nu sunt asa sigura ca le pot dona sau arunca, le-am pus in cutii ca sa ma gandesc mai tarziu. Nu-mi lipseste niciuna:)).Scapa de tot ce inseamna balast si-ti umple casa camera geanta biroul, sertarele, masina. Pastreaza totul cat mai simplu. Bucura-te de obiectele frumoase pe care le ai! Nu le tine! Creez ritualuri - rutine placute: imi macin cafeaua dimineata (eu reusesc asta doar in week-end), folosesc un ibric si o ceasca frumoasa care-mi aduce bucurie (pe care o folosesc oricum din muntele de cani, cescute canite), fa-ti un ceai in fiecare seara - acum mi-l face Ilinca la microunde, e un mod placut de a-mi incheia ziua (momentan beau unul de fenicul de la Lidl; la DM este unul care are si fenicul si anason si eu ador anasonul; dar tot de la Lidl, la saptamana turceasca este un ceai de mere absolut mi nu nat. Eu prefer ceaiurile de plante celor de fructe, dar cel de mere e cu adevarat bun (poate sunt nostalgica: am baut ceaiul acesta intr-o cafenea pustie pe malul unui lac din Turcia, fix cand soarele apunea dincolo de munti si era o liniste si o lumina ireala... momentul acela cand esti indragostit, ti se pare ca esti nemuritor si ai vrea sa-ti tii respiratia ca sa opresti totul, sa poti memora clipa).

Am locul meu. Pentru mine e foarte important acest aspect. Cand eram copil imparteam camera cu fratele meu si mereu mi-am dorit camera mea. Asa ca, indiferent daca am locuit sau nu cu cineva si nu am putut sa am o camera doar a mea, am avut un colt doar al meu, un birou doar al meu, un scaun doar al meu, un dulapior de pus atele si culorile si nebuniile doar al meu. Spatiul personal este foarte important pentur fiecare, oricat de aglomerata ar fi casa: si pentru copii si pentru adulti. O perna langa calorifer unde sa stai cu cana de ceai si cartea in mana, este suficient de cele mai multe ori. Dar locul acela sa se stie ca e revendicat :). Mie imi place mult sa stau pe jos, de altfel nu stiu daca intr-un an stau 3 ore pe canapea. In spatiul acesta pot face ce vreau, am lucrurile personale si dragi, petrec timp doar cu mine si cu Dumnezeu.

Ma rog, meditez - de cateva zile, stau pe covor in pozitie de meditatie, cu ochii inchisi si incerc sa fiu atenta la respiratie pe ritmul rugaciunii. Nu prea-mi iese:)), dar perseverez. Sa-mi golesc mintea este pentru mine ceva imposibil, dar ma straduiesc sa inlocuiesc toate gandurile parazite cu aceasta rugaciune simpla si minunata "Doamne Iisuse Hristoase...". In prima seara, dupa ce Ilinca s-a culcat, m-am asezat frumos jos, am inchis ochii, am inceput (primul gand: sa vezi ca Ilinca si-a luat telefonul si se joaca pe el, deschid ochii si verific telefonul care era la mine pe biblioteca. Bun. Iar ma gandesc la rugaciune, nu zic prima silaba si-mi amintesc ca n-am dat mancare la caine si la matele de afara. Imi dau ochii peste cap si continui, imediat imi amintesc ca sunt niste oua in frigider si am sa le fac niste ochiuri, continui, deschid ochii si vad o multime de scame pe covor, abia m-am abtinut sa nu le culeg, continui si simt ca incepe sa ma doara un genunchi... Si uite asa din cele 5 minute ale mele de meditatie nu au fost nici 5 secunde cu mintea unde trebuie... Perseverez.

Am un hobby- pentru mine este vital sa fac ceva cand stau degeaba, in timp ce-mi practic hobby-ul imi ordonez gandurile, ma descarc, analizez si reanalizez, meditez, ma rog, visez...e o forma de terapie foarte eficienta. Beneficiile unui hobby sunt imense, fie ca desenati, tricotati, bricolati, faceti prajituri, framantati aluat, vopsiti, gradinariti... orice munca cu mainile, care implica atingerea si manipularea unor materiale, a unor texturi, miscari rutiniere aduce beneficii nebanuite. Faceti ceva ce v-ati dorit sa faceti dar n-ati avut timp: scoateti masina de cusut, sapunariti, faceti briose demne de masterchef si duceti la serviciu, pictati un tablou, plantati ierburi aromatice pe fereastra, faceti martisoare impreuna cu copilul - nu trebuie sa fie opere de arta, doar sa va bucure activitatea.


Continuarea dragele mele...in episodul de maine :)

duminică, 20 ianuarie 2019

Maxi/mini(malist)

De multi ani, de cand am inceput sa strang diverse mi-am dorit sa simplific, sa fie totul clar si ordonat, mai ales ca eu sunt o persoana total dezordonata.
Cred ca multe din lucrurile pe care le-am adunat au fost o reminiscenta a comunismului si a adolescentei si tineretii fara prea multe lucruri.
E ceva tare ciudat cu noi, acumulam pentru placerea de moment, care e din ce in ce mai mica si ne amintitm cu drag ca de o perioada fericita perioada din tinerete cand aveam atat de putine lucruri, cand mancam paine cu gem si ne luam o pereche de sandale o data la 3 ani, nu 10 perechi pe sezon.
Aseara am fost la o prietena care s-a mutat intr-un apartament mic si cochet, aproape gol...minimalist la propriu, nu doar in intentie:)) (ca la mine).
Un mod eficient la mine de a scapa de lucrurile de prisos a fost mutatul des (o data la cativa ani). De cate ori te muti, arunci lucrurile stricate, cele pe care le tot inconjori, cele pe care le tii in debara si prin dulapuri ca na, nu poti sa le arunci, dar nu stii cui sa le dai sau ce sa faci cu ele, is bune, au costat mult, ti-ai cumparat noi...
Azi ma uitam la mine in camera si ma gandeam ca am o banca asa de faina cu sertare dar pe care nu o pot folosi, pentru ca deasupra sunt stivuite multe, iar in sertare...stau lucruri cu care nu stiu ce sa fac (de ex un animal de plus primit acum 100de ani, dar simt ca aruncand obiectul jignesc persoana, plus ca-mi place; nu ma uit niciodata la el, dar stiu ca e acolo...).
Sau am prea multe ceainice, sau tea for one. Ma gandesc mereu cum am sa servesc eu pe cineva care vine in vizita si sunt si asa de frumoase si greu de aruncat/dat...Inclusiv cutii de pus cafea, zahar, desi eu fac de ani de zile acelasi gest si scot zahar/cafea din aceleasi recipiente, pe restul doar le depozitez si trebuie sa le fac loc, sa le sterg din cand in cand...
Sau o tigaie imensa si incomoda din fonta, care a costat o suma infernala, dar dimensiunile sunt total anapoda(in magazin toate par mici si numai potrivite, dar pana acasa cresc si se umfla precum popcornul. Nu pot sa o arunc ca na, a costat atat de mult, asa ca am un raft dintr un dulap ocupat doar de ea. As da-o, dar cui? Ma simt vinovata sa o arunc asa asa pur si simplu - am investit 4zile de munca ca ca o platesc... As vrea sa mi plimb privirea peste suprafete si sa nu se ciocneasca de zeci de obiecte, sa vad unul doua frumoase si atat.
La haine, papuci si genti stau cel mai bine: am pastrat cam 120% din ce-mi trebuie si folosesc, dar voi ajunge si la 100%:) intr-o zi, nu mai cumpar decat daca e oau sau imi trebuie.
Lenjerii si prosoape - exact cat trebuie. Nu stiu daca mai este cineva in situatia asta, dar eu folosesc acelasi prosop de aproape 20 ani...oricare altul nou nu e la fel:)).
Pentru masa imi trebuie: doua naproane, niste place-mate-uri, o fata de masa de Craciun de in sau de muselina (am sa-mi cumpar material sa-mi fac), imi plac cele botite. Am una de la stra-bunica dar nu o pot folosi, daca o pateaza careva:))
Electrocasnice: am renuntat la espresor, storcator, blender, tocator electric, masina de paine, gratar electric. Folosesc variantele traditionale, rudimentare:ibric, maini/robot un gratar de pus pe aragaz. Mai am un robot pe care trebuie sa-l dau. Electrocasnicele isi gasesc cel mai greu locul in casa noastra, asa ca stocul va ramane constant sau in scadere. Adevarul e ca, in afara de momentul de inceput cand le folosesc, tot la variantele traditionale ma intorc.
Oale, cratite, tavi...am sa lel fac un inventar intr-o zi. Avem putine, dar cu cat se ajusteaza numarul lor, vor ramane doar cele pe care le folosim cu adevarat.
Rechizite... am inceput sa ma plictisesc de ele, nu credeam ca va fi vreodata posibil, dar stiloul chinezesc de pe vremuri e singurul cu care am scris in ultimele luni. Mai am o mie de creioane, carioci, markere, linere, pixuri, dar intentionez sa le consum si cu asta basta, sa nu le mai inlocuiesc. La fel caiete, agende, calendare....
La hand-made trebuie sa ma limitez in a le comanda...am tendinta sa cumpar fire, materiale, cu care nu fac nimic:)), pentru ca prea putin lucrez eu, dar toate sunt atat de frumoase si ce proiecte miraculoase am in cap cand le comand...
La produse de curatenie stam bine: la sampon nu vom renunta niciodata, la pasta de dinti, la solutia de parchet si detergent. Pe jos spal cu apa+otet,dar o data pe luna ii trebuie pronto. La detergent, am incercat mai multe variante, dar tot la cel din supermarket m-am intors. Am avut un soc descoperind cat de de tare miros toate, cat parfum este pus in toate. Ne-am schimbat usile inainte de Craciun si s-a depus mult praf peste tot, am cumparat produse de curatenie din supermarket dupa mult timp. Maiculita ce miros puternic au si deranjant, atat de artificial si brutal, in loc sa curate, intoxica atmosfera si aerul respirabil.
La carti e o mare problema...imi comand fie ca citesc o recomandare faina, fie ca are pret foarte bun cartea in acea zi, fie mi-o doresc tare. Problema este ca am inceput sa am cativa metri de carti de citit...si timp/chef spre deloc. In afara de cartile pentru scoala, anul trecut am citit doar 19 carti. Probabil ca am cumparat 49...
Totusi carti am mai imprumutat si pe unele le-am vandut ca sa-mi cumpar altele;)
Ideea de la care am plecat: la mine toate stau stivuite pentru ca nu avem spatii de depozitare eficiente. Dar avem si prea multe obiecte. Ideal ar fi sa scapam intai de obiecte si apoi sa cumpar/construiesc spatii de depozitare.
Altfel, trebuie sa fac loc unor obiecte total inutile, care in loc sa ma serveasca ele pe mine, am ajuns sa am eu grija de ele desi sunt total nefolositoare si sa nu pot folosi cele pe care le doresc din cauza ca e prea mare bataia de cap sa ajung la ele...
Pe Netflix este Marie Kondo, intentionez sa ma uit serile care urmeaza, pentru ca am nevoie de un impuls:))



duminică, 6 ianuarie 2019

All that beauty

Ieri am fost fost la mall sa ma intalnesc cu mama la o cafea. N-am avut unde parca, asa ca am mers o bucata pe jos. Pe podul de peste Bahlui era o femeie in varsta care cersea. Opreste in dreptul ei un Golf atat de murdar incat nici numerele nu i se vedeau.
In el erau trei baietasi cam fiorosi.
Opresc masina in dreptul femeii, (aveam impresia ca au oprit sa-i ceara informatii rutiere), cel din dreapta deschide geamul si-i intinde doamnei cat  putea cuprinde intre palme bancnote mototolite de un leu.
Femeia nu stia ce sa faca la inceput, parea sa nu inteleaga ca toti banii aceia sunt pentru ea:)
N-am mai vazut pe pe nimeni oferind un brat de bani.
Am plecat zambind💗

marți, 1 ianuarie 2019

Cuvantul anului 2019

Azi e prima zi din an. M-am trezit devreme. Am citit din cartea de pe telefon, mai tarziu am coborat jos cu o carte in mana.
Am facut cafea, acelasi ritual al diminettilor de week-end, am citit, am privit pe fereastra mea ca de tren.
Am fereastra noua, dintr-o singura foaie de sticla, nimic nu-mi obtureaza privirea, un vis din copilarie implinit. De pe la 7 ani incolo, de fiecare data cand mergeam cu trenul, imi doream o fereastra ca de tren si in sfarsit am una identica.
Cum cascam gura pe dealuri, m-am intrebat daca as mai avea o zi sau doua de trait, ce as face? As sta. Nu as pierde vremea cu nimic altceva, nici macar n-as citi.
As sta si as fi atenta la toate. As asculta, as privi, m-as infuza cu toata aceasta frumusete. As fi prezenta.
De aceea, cuvantul ales pentru anul acesta este Prezenta. 
Vreau sa fiu mai prezenta in viata mea, a familiei mele, in situatiile de care altfel as fugi si m-as fofila.
Vreau sa fug mai putin, sa ma ascund mai putin, sa evit mai putin.
Vreau sa o raresc cu netul, deja din octombrie am facut progrese, vreau sa o raresc si mai tare, sa ma uit pe tel dupa un program bine stabilit.
Vreau sa tratez lucrurile mai putin superficial.
Vreau sa pun limite si sa aleg unde si cand sa fiu prezenta, atunci cand nu pot spune nu unor situatii si oameni diversi, de fapt imi spun nu mie si copilului meu, familiei, prietenilor, pentru ca timpul si resursele mele sunt limitate.
Sa dea Domnul sa putem fi prezenti in vietile noastre si a celor de langa noi, care au nevoie si a celor la care prezenta noastra le aduce bucurie.
In 2018 cuvantul a fost Determinare.
In 2017 a fost Bucura-te!
In 2016 a fost Schimbare
In 2015 a fost Viata simpla
In 2014 a fost Liniste
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...