Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 23 septembrie 2018

Septembrie,23

Am inceput sa ma duc la cursul de desen. E foarte bine, cand sunt acolo, nu-mi doresc sa fiu in nicio alta parte, asta e masura mea de fericire:)). Ma intreb intr-un loc/situatie daca as vrea sa fiu in alta parte si daca raspunsul e nu, inseamna ca fac ce trebuie.
Cand va incepe masterul, voi fi destul de ocupata (se poate mai tare de atat?). Plus ca m-am inscris si la un curs de Logopedie, un week-end pe luna la Bacau, in fiecare luna. Voiam la Bucuresti, dar pana m-am mocait eu, s-au ocupat locurile.
Cu cat sunt mai ocupata, cu atat sunt mai antisociala. Sunt atat de infuzata cu oameni, situatii, conversatii de mantuiala incat simt nevoia sa tac si sa nu vad pe nimeni in week-end:). Trag de timpul meu cu mine incredibil de mult.
Ma gandesc serios sa mi inchid facebook-ul. Sau sa nu mai intru pe el deloc. Numai polemici, certuri si nebunii. Am iesit din majoritatea grupurilor in care eram bagata. Mai bine ma uit pe dealuri, de ce-mi incarc oare creierul cu atatia stimuli? De ce se cearta lumea atat de tare pe retelele de socializare? Ducem lipsa de actiune, de drame personale si le cream artificial pe forumuri? De ce simtim nevoia sa ne dam atat de tare cu parerea, sa jignim, sa lovin in celalalt, sa ne impunem? Mamele perfecte, cand mai au timp sa stea si cu copiii daca posteaza, comenteaza si distribuie non stop?
Cand mai au timp sa citeasca, sa se plimbe, sa iubeasca, sa cunoasca, sa traiasca? Cand am eu timpul acesta?
Am finalizat cursul foto, cu coronita. In mod normal nu m-as fi dus la examen, nu as fi trimis portofoliul pe care cu greu l-am umplut cu niste poze jenante. Dar, nu mai las lucrurile neterminate, nu mai vreau sa-mi aman viata pana in momentul in care totul e perfect. Am realizat ca pana acum ma auto-sabotam. Pai perfectionista din mine, nu se prezenta la un examen daca nu eram multumita de cat stiu/invat/fac, acum pur si simplu cred ca indeajuns e aproape la fel de bine ca excelent. De asta anul acesta mi-am dat si licenta. E ceea ce am putut face in conditiile date, cu timpul limitat si resursele si mai limitate pe care le am, e un progres imens fata de toate renuntarile si amanarile pana la atingerea stasului. Suficient is the new excelent:))

PS Am vazut un film suuuuper :Casa del papel, pe Netflix. Are de toate si dragoste pe deasupra:). Am stat noptile sa-l vad, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult si dupa, am ramas cu o stare buna; orice incercare de a ma uita la un film ulterior a fost un esec. Toate par grosolane:)
o melodie numai buna pentru condus, cu geamul deschis si  boxele la maxim:)

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Reteta zacusca

Imi place mult zacusca, mama mea nu facea, asa ca, fiind o raritate mi se parea si mai buna.
De cand stam la casa as putea coace pe gratar tone de legume, dar...
In doua sambete am reusit de am copt, curatat legumele si fiert niste zacusca.
Ingrediente:
-4 kg vinete
-3kg ardei capia/gogosari
-700g ceapa
-700ml suc de rosii
-500ml ulei
-4foi dafin
-piper
-sare 3lingurite
-o lingurita boia afumata ardei
Legumele sunt cantarite crude.
Coacem legumele, punem ardeii intr-o oala cu capac, curatam intai vinetele si le lasam la scurs intr-o sita din plastic (eu am folosit una de metal, pentru ca am aruncat cam tot plasticul din casa), apoi ne intoarcem la ardei, ii curatam de coaja si de cotor, Nu ii spalam.
Tocam
-legumele prin masina de carne sau robot sau la mana.
-ceapa marunt si o punem in uleiul incins intr-o cratita cat mai larga, daca se poate cu fund dublu, teflonata.
Cand devine translucida, punem o lingurita de sare si o mai lasam un pic.
Turnam sucul de rosii si foile de dafin, le dam voie sa se cunoasca putin, apoi turnam ardeii si vinetele tocate.
Lasam sa fiarba la foc mic, amestecand cand e nevoie (de cratita mea nu se prinde, una de inox necesita mai multa vigilenta) .
Punem piperul sarea ai boiaua si lasam sa fiarba pana iese uleiul deasupra (neavand prea mult ulei nu prea iese la suprafata, dar se vad niste picaturi) .
O punem in borcane sterilizate pe care le lasam invelite intr-o paturica pana a doua zi.
Cu o paine de casa proaspata sau una cumparata moale si alba e mi nu nata.





joi, 6 septembrie 2018

Ascultarea:)

Zilele trecute sefa mea ne povestea despre copilaria ei si cum stateau ei toti sapte copii si ascultau povestile parintilor. Si am avut o revelatie :))
Atat ce ni se spune sa ne ascultam copiii, eu insami sunt atenta la tot ce are de spus Ilinca si are, nu gluma. Si copiii prietenilor la fel, inclusiv cei care sunt trei fratiori, toti vorbesc, toti doresc sa se exprime dar cu spre deloc chef sa asculte. Poate chef ar avea, dar...nu stiu cum s-o faca, treaba lor e sa spuna.
De la pumnul in gura, taci si-asculta din trecut si logoreea verbala din prezent, s-a pierdut pe undeva calea de mijloc.
Copiii doar isi exprima ideile, parerile, dorintele si prea putin pot asculta cu adevarat. Cand vor creste oare se vor autoregla ca prin minune? Ne incurajam atat de mult copiii sa vorbeasca, fara sa-i invatam cum sa discearna ce anume sa spuna, dar ne plac oamenii care asculta:)
Intreb, pentru ca eu nu gasesc o cale de mijloc :) .
Oare blogul nu-i tot un mod de a spune si prea putin de a asculta?

https://mobile.twitter.com/naomiparness/status/1001948135286018048

miercuri, 5 septembrie 2018

Practicand hooponopono

Nu suport cartile motivationale. Te fac sa crezi ca esti o alta Marie cu aceeasi palarie. Te spoiesc si-ti dau retete universal valabile care se dezumfla la prima ploaie.
Nu-mi place psihologia pozitiva, gandeste pozitiv, spune ti in fata oglinzii zilnic ca esti slaba si frumoasa (oare a devenit cineva slab si frumos), sau practica recunostinta si multumirea, fii fericit, depinde de tine. Ideea este ca poti fi fericit, implinit, recunoscator, dar nu vrei :)), e la mintea cocoaului, cum de nu s-au gandit cei depresivi? Pui biletele intr - un borcan si le vei obtine pe toate. Nu ma intelegeti grrsit, si eu folosesc toate acestea cu mine, cu copilul meu, dar...aditional la altceva. Altfel, sunt ca cumparaturile pe credit, te bucuri cat de bucuri si e tare usor, pana explodeaza buba si devine greu si urat.
Cand am auzit de hooponopono mi-am dat ochii peste cap.
Tehnica se bazeaza pe cuvintele magice:
-iarta-ma
-iti multumesc
-te iubesc.
Asta-i tot❤️
Desi si un copil de cresa le stie, ne vine atat de greu sa le spunem.
Eu o practic in masina, cand ma duc la serviciu, cand sunt singura si in stare de prezenta, cand ma intorc deja am o lista intreaga si o mie de altele pe cap, nu-mi vine sa ma joc de-a vorbitul cu nimemi, nici macar in gand.
Asa, deci puteti incerca, mie de cateva ori mi-au dat lacrimile, am ales oameni si animale, morti si vii, mi-am cerut iertare pentru ceva punctual ce le-am gresit, le-am multumit pentru ceva ce ei si doar ei m-au invatat/mi-au oferit si la sfarsit le-am spus "te iubesc".
Mie imi da un sentiment bun, cald. E o prostioara care merge, a prins la mine, imi aleg cate o fiinta pe zi. Incercati, cuvintele magice nu degeaba sunt magice:).


duminică, 2 septembrie 2018

Back to school activities

I love autumn.
Ieri doua frunze galbene de salcam au cazut in ligheanul cu gogosarii pe care-i curatam pentru zacusca.
Vant, lumina de miere, galben- e clar, vine toamna. Cat o iubesc. Nu urasc vara dar nici nu-mi place in mod deosebit.
Imi place ideea de back to school, pentru ca mereu toamna e un nou inceput. Pentru mine in mod special, eu chiar am fost la scoala multi ani din viata, fara finalitate, doar din placerea de a invata, care a cam trecut:)), sau a evoluat spre un alt fel de invatare, mai putin formala.
Imi plac in continuare rechizitele si gasesc mare bucurie in a le achizitiona, asa cum unele femei colectioneaza bijuterii, altele haine, posete, papuci, chestii de bucatarie, decoratiuni, eu cu greu ma pot abtine sa nu mai adaug ince un pix, un creion, un caietel la colectia mea. Visul meu minimalist este sa raman cu un stilou (cel chinezesc de pe timpuri), dar daca in alte domenii am facut progrese semnificative, in aceasta privinta mi e greu tare.
Vreau:
-sa ma inscriu la master
-sa ma duc la scoala populara de arte sa invat sa desenez
-sa invat greaca
-sa reiau programul de sala, macar in week-end sa ma duc dimineata, daca atfel nu gasesc timp
-sa scriu
-sa ma tatuez
-sa definesc cum doresc sa traiesc, ce anume sa reduc (am inceput sa mi cumpar haine in ideea mea despre mine, si ma simt bine, ca si cum stiu ce sa fac, orice altceva, oricat de frumos sau cu pret bun, nu ma intereseaza). E comod sa nu-mi mai bat capul.
Fac progrese cu asezatul lucrurilor la locul lor, pentru ca incep sa aiba toate un loc al lor:), ne mai trebuie niste spatii de depozitare, dar vom rezolva cat de curand.
V-am zis ca-mi fac patul de o luna? Cel mai tare lucru s-a intamplat ieri, cand, Ilinca a vrut sa doarma cu mine si s-a trezit mult dupa si a facut patul fara sa-i spun nimic:).
Am fost unul din cei 100de castigatori ai voucherului de 100lei la Selgros-Chef pentru o zi. Acum daca ma uit in urma la poze, nu-s prea incantata, dar reteta e buna si celelalte, marea majoritate sunt retete vechi, din familiile participantilor. Unele din ele cu siguranta am sa le fac, mancare autentica, nepretentioasa.
Ieri am facut zacusca si dulceata de ardei iuti. Zacusca am sa fac anul acesta inca o tura, dar dulceata asta mi-a mancat sufletul, la propriu, m-au usturat buricele degetelor mult si bine (daca as fi purtat manusi, dar de unde sa le iau).
Mi-a imprumutat un prieten The red Book de Jung. Cat mi-am dorit-o si cat de dificil mi se pare sa o citesc, e o editie cu scris infinit de mic, cu foi translucide, ca bibliile.
Azi Ilinca a citit o poveste din Cuore, dintr-un caiet de vacanta, care a impresionat-o. I-am spus ca avem si noi cartea si am rugat-o sa-mi citeasca "Micul copist florentin". Ati citit poveste mai faina? Mai trista? E inca preferata mea. Faceam clatite si plangeam:).
O toamna bogata, cu proiecte multe si frumoase! Bucurie!
O imagine din vacanta..  cati pasi inainte si inapoi pentru poza asta:))


Back to school activities, asta asa ca sa ma laud cu cana 🦄
dulceata de ardei iute-cea mai frumoasa si mai greu de facut:)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...