Corfu

Imi e frica sa inot pe burta, pe spate s ok. In fiecare zi reinvat, dimineata ma lupt cu frica, pana seara sunt o mare inotatoare. A doua zi o iau de la capat. Ar trebui sa evoluez, dar nu se intampla asta, e ca si cum, invingand demonii astazi, maine se regrupeaza si devin mai puternici.
Imi plac zilele inorate si marea dupa 18seara.
Am terminat cartea de vacanta in prima zi, dar hotelul la care stam are o mica biblioteca in hol unde fiecare-si lasa cartile pe care nu mai vrea sa le ia acasa si poate imprumuta altele:)
Suntem in Corfu, insula verde verde si... destul de autentica. Are multe insulite spectaculoase care pot fi vizitate cu vaporasul, sau se poate face plaja pe ele cu taxiul pe apa, unele cu mici pesteri unde apa are culori incredibile. Strazile sunt foarte, foarte, foarte inguste mai ales prin satele din munti.
E cunoscuta ortodocsilor pentru Sf Spiridon, dar tot aici este si Sf Teodora imparateasa, de a carei poveste Ilinca a fost foarte impresionata.
Incerc sa ma abtin si sa nu cumpar nimic care nu intra in ideea mea minimalista. As lua mai multe chestii din lemn de maslin, dar cele care mi plac sunt foarte scumpe si... nici nu le vad locul in casa noastra.
 Ilinca insa are o multime de plasticuri, Doamne cat urasc tot calabalacul cu care mergem spre/venim de la plaja. Noroc ca e hotelul pe plaja, altfel cred ca le aruncam cat colo:saltea, colac, aripioare, plasa de prins pestisori, ochelari de scufundat, prosoape, creme. Plus bastonul meu de inot.
Visez sa ies la pensie si sa ma mut in Grecia, sa am marea in fata si livada mea de maslini in spate. In Maronia, acolo unde am fost in decembrie, era o doamna intr-un sat, care la ora 14 statea intr un sezlong, cu picioarele sprijinite de balustrada casei si se uita la mare. Asta e imaginea luxului suprem, a linistii, a bucuriei, a pacii. Iarna in satele din Grecia miroase a ulei de masline, pentru ca iarna, se culeg maslinele si se preseaza uleiul:).

 Ma gandesc sa ne intregim Ieslea:)