Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 18 februarie 2018

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi : 18.02.2018, ninge, frig,astept cu disperare primavara
Sunt recunoscatoare pentru: prieteni vechi si noi, books 50:)) al elefantului
Ma gandesc: ca ar trebui sa ma apuc de invatat, dar inca n-am chef, sunt prea multe carti faine de citit:))
Sper: post cu folos, cu bucurie si rugaciune, cu lipsa de stat aiurea pe net. Voi folosi doar whatsup si mess de la facebuke
Citesc: Daruieste iubirea care vindeca la recomandarea Irinei. Cum o termin ma intorc la Fratii Karamazov, mi am cumparat si Aviatorul si am vazut la Claudia o carte de care am auzit numai review-uri bune O viata marunta. O astept la reduceri si pentru aprilie am de cumparat O suta de rochii, atat pentru Ilinca cat si pentru mine:)). Am vazut filmul Minunea (Ilinca citeste cartea). De doua ori m-am uitat la el si am plans bine;). 
In bucătărie: ciorba de vacuta pentru Ilinca si un bors de legume pentru mine :) (postul poate n a inceput, dar ma asigur ca nu mor de foame...), bulci cu maia (a vazut Ilinca pe un post de bucatareli), haloumi, cus cus si a fost o salata care datorita faptului ca avea si mar, a ajuns la gaini. E prima oara cand pun mar, am vazut o reteta care parea interesanta, dar n-am prevazut ca marul oxideaza foarte repede.
Ce mai mesteresc: incerc sa finalizez fularul roz:), am facut nsite masnusi faine dupa tutorialul lui Catrinel, am sa vi le arat, le am uitat la job, am martisorit din fimo, desi Ilinca zice ca i e rusine sa duca la scoala martisoare facute de noi, cand o sa aiba snur si o sa fie pe o hartiuta o sa si schimbe parerea:), eu oricum nu mi-o schimb: ori astea ori un martisor dulce.
În casa: e cald si ieri a fost si curatel:)), azi nu se mai cunoaste
Aziam citit, martisorit. Azi a nins incredibil de frumos, am stat o perioada afara sub fulgi si am ascultat slujba de la biserica. Se auzea ca si cand era la noi in curte, din cauza ninsorii era o liniste perfecta in sat, nimic nu misca, se auzea doar vocea preotului. Ce fain ca au pus difuzoare la biserici:)
Saptamana care a trecut a fost ok
Un citat: "Intr-una din cele mai mari ironii ale obezitatii, cu cat cantareste mai mult, cu atat mai mult devine invizibila ca persoana pentru oamenii din jurul ei. Cine poate critica un om care nu exista?" Daruieste iubirea care vindeca
O imagine:
aluat normal de paine 1:2:3, cu un ou, lapte si unt si putin zahar (cand framantam a vazut Ilinca o emisiune culinara cu bulci si am reframantat aluatul, adaugand ou, unt, zahar, lapte si faina. Cred ca pufosenia e data de impaturirile feicarei bulcute

am facut poza doar ca sa invit o prietena la masa, dar prea mi-au palcut culorile si soarele:)

la zece ani, cand am intrat in clasa a cincea, Mihaita mi-a dat acest inel (bine, unul identic), cu care n-am idee ce s-a intamplat. Zilele trecute o colega care-si facuse curat in bijuterii il purta, am vrut sa il cumpar, dar mi l-a daruit:)

4 comentarii:

  1. Merele daca le stropesti cu zeama de lamaie sau otet nu mai oxideaza.
    Multumesc pentru link! :)
    In mod sigur isi va schimba parerea Ilinca dupa ce le va vedea impachetate, dar si ideea cu dulcele mi se pare super. In general lumea nu mai pastreaza martisoarele si e pacat de migala la ele.
    Nu am mai tinut post din copilarie. As incerca macar miercuri si vineri.
    Spor in toate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cartea inca nu am inceput-o serios. Doar primele pagini. Se anunta a fi bogata in detalii :)

    Inelus dintr-acela avea si o colega de-a mea din gimnaziu, mostenit de altfel. :)

    Iubesc fotografiile din fata ferestrei din bucatarie. Lumina perfecta, detalii perfecte, blatul perfect :)

    Post cu folos sa avem!

    RăspundețiȘtergere
  3. O săptămână ușoară sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  4. Treaba cu persoanele grase care tind sa devina invizibile ptr cei din jur nu e chiar asa. Depinde de atitudine. Ca o fetita dodoloatza ce am fost imi aduc aminte ca nu a fost asa. Tata m-a incurajat sa imi cultiv inteligenta, sa am cultura, sa imi spun opiniile. Depinde f mult si de mediu, e drept ... am vazut ca in popor exista o preconceptie de genul esti gras esti lenes si poate si prost ... cum ii vezi pe ceilalti si cum te percepi pe tine depinde un pic mai mult decat de greutatea ta sau a altora. Subiectul e vast insa si nu vreau sa acaparez aici spatiu. Te citesc de mult cu mare placere! Olivia S.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...