Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

luni, 31 decembrie 2018

2018

Ianuarie - primele manusi reusite, dupa tutorialul de pe blogul lui Catrinel

 Februarie ne-a adus un catelus nou. In aceasta poza, unul din lucrurile mele preferate - sa tricotez cu animalutele motaind langa mine
 Martie

Aprilie
Mai
Ultima poza pe care i-am facut-o lui Shuba. Cred ca s-a saturat sa-l tot pozez si si-a luat lumea in cap:). E ciudat cat de tare poate un animal cu care nu interactionezi prea tare, sa-ti lipseasca
Iunie - din cate flori am incercat, muscatelor pare sa le placa cel mai tare la noi
Un concurs de ziua copilului

Proaspat legata:)
Iulie

August

Septembrie

Octombrie





Noiembrie


Decembrie














Ultima poza este de astazi, am inceput un sal nou, e terapeutic sa le impletesc:)
2018 a fost un an bun. De fapt am citit zilele trecute pe facebook ca un an pe care il termini, este un an bun. Si are dreptate. Dincolo de toate, exista boala si moarte, iar noi, care am reusit sa supravietuim, sa ne trezim inca o zi si inca o zi in timp ce altii au ramas pe drum, suntem binecuvantati. Binecuvantati cu toate: diminetile cu aer tare si traficul infernal in drum spre acasa, cu proiecte facute in multe nopti nedormite, cu iubire, cu Dumenzeu, bucurie, verde si ninsoare, carti, familie, prieteni, animalute, flori, cu nadejde, si vise, cu lectii invatate si unele ratate. 
Cu tine, atunci cand iti dai voie sa te auzi.
Anul acesta mi-am dat licenta si astfel am mai urcat o jumatate de treapta inspre ce vreau sa fac, am cunoscut oameni noi si faini, am inceput un master care ma provoaca mult; am invatat lucruri noi:de la copilul meu, de la ceilalti, de la oameni frumosi si mai putini frumosi dar care toti s-au oglindit in mine, pentru fiecare lectie invatata sau ratata.
Copilul meu a crescut mult, chiar zilele acestea mi-am dat seama cat e de mare: a facut singura bradul, eu ma gandeam sa-l lasam minimalist doar cu luminitele din el; mi-a aratat o claritate in gandire pe care eu nu o am din cauza fricilor sau pe care o am acum la 38, nu la 8 ani. Si e si atat de copil: azi a fost cu uratul pe straduta noastra, a venit cu noroi pana in gat, era intr-o stare de bucurie incredibila s-a descaltat si dezbracat de hainele si papucii plini de noroi si s-a gandit ca putem arunca ghetele, ca prea-s murdare (nu si-a imaginat ca le putem spala:))
Am citit destul de mult anul acesta, multe pentru scoala si mai putina beletristica decat mi-as fi dorit, sunt multe carti noi noute care ma asteapta sa le ridic de pe raft si sa le descopar.
Am intalnit oameni noi, mi-am facut prieteni cu ajutorul bloguletului (Irina, Catrinel, Irina), am castigat si o finuta minunata cu ajutorul lui. Am si facut multe de cand am luat o pauza de la el si de la facebook. Mai stau pe Instagram (ancapoveste) daca vreti sa mai vedeti poze din micuteniile vietii noastre.
Va multumesc tuturor care ati fost alaturi de noi si mi-ati scris:) sau doar ati intrat sa vedeti ce facem.
Irina ne provoaca sa ne alegem un cuvant pentru 2019, asa cum o face de cativa ani deja. Maine sper sa scriu despre cel ales de mine. In 2018 acesta a fost determinare si...a fost laitmotivul anului pentru mine:)
Sa aveti un 2019 plin de bucurii. La multi ani!

luni, 8 octombrie 2018

Ramas bun:)

De ceva vreme am scris tot mai rar pe blog.
Astazi mi-am dezactivat contul de facebook asociat blogului.
Nu-l voi sterge, dar voi inceta sa scriu pe el...pe termen nelimitat sau pentru totdeauna:).
Va multumesc fiecaruia in parte celor care m-au citit si mi-au lasat un cuvant de-a lungul anilor.
Sunt recunoscatoare si multumesc pentru oamenii frumosi, buni si interesanti pe care i-am descoperit aici pe blog, cu unii sunt prietena virtuala, cu unii am depasit bariera si i-am cunoscut si in viata reala:).
Sunt recunoscatoare pentru momentele frumoase impartasite cu voi, de momentele pe care am incercat sa le surprind in poze sau sa le pastrez in cuvinte, de pasiuni, de fire, culori, paine.
Multumesc.
Love u all♥️♥️♥️


duminică, 23 septembrie 2018

Septembrie,23

Am inceput sa ma duc la cursul de desen. E foarte bine, cand sunt acolo, nu-mi doresc sa fiu in nicio alta parte, asta e masura mea de fericire:)). Ma intreb intr-un loc/situatie daca as vrea sa fiu in alta parte si daca raspunsul e nu, inseamna ca fac ce trebuie.
Cand va incepe masterul, voi fi destul de ocupata (se poate mai tare de atat?). Plus ca m-am inscris si la un curs de Logopedie, un week-end pe luna la Bacau, in fiecare luna. Voiam la Bucuresti, dar pana m-am mocait eu, s-au ocupat locurile.
Cu cat sunt mai ocupata, cu atat sunt mai antisociala. Sunt atat de infuzata cu oameni, situatii, conversatii de mantuiala incat simt nevoia sa tac si sa nu vad pe nimeni in week-end:). Trag de timpul meu cu mine incredibil de mult.
Ma gandesc serios sa mi inchid facebook-ul. Sau sa nu mai intru pe el deloc. Numai polemici, certuri si nebunii. Am iesit din majoritatea grupurilor in care eram bagata. Mai bine ma uit pe dealuri, de ce-mi incarc oare creierul cu atatia stimuli? De ce se cearta lumea atat de tare pe retelele de socializare? Ducem lipsa de actiune, de drame personale si le cream artificial pe forumuri? De ce simtim nevoia sa ne dam atat de tare cu parerea, sa jignim, sa lovin in celalalt, sa ne impunem? Mamele perfecte, cand mai au timp sa stea si cu copiii daca posteaza, comenteaza si distribuie non stop?
Cand mai au timp sa citeasca, sa se plimbe, sa iubeasca, sa cunoasca, sa traiasca? Cand am eu timpul acesta?
Am finalizat cursul foto, cu coronita. In mod normal nu m-as fi dus la examen, nu as fi trimis portofoliul pe care cu greu l-am umplut cu niste poze jenante. Dar, nu mai las lucrurile neterminate, nu mai vreau sa-mi aman viata pana in momentul in care totul e perfect. Am realizat ca pana acum ma auto-sabotam. Pai perfectionista din mine, nu se prezenta la un examen daca nu eram multumita de cat stiu/invat/fac, acum pur si simplu cred ca indeajuns e aproape la fel de bine ca excelent. De asta anul acesta mi-am dat si licenta. E ceea ce am putut face in conditiile date, cu timpul limitat si resursele si mai limitate pe care le am, e un progres imens fata de toate renuntarile si amanarile pana la atingerea stasului. Suficient is the new excelent:))

PS Am vazut un film suuuuper :Casa del papel, pe Netflix. Are de toate si dragoste pe deasupra:). Am stat noptile sa-l vad, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult si dupa, am ramas cu o stare buna; orice incercare de a ma uita la un film ulterior a fost un esec. Toate par grosolane:)
o melodie numai buna pentru condus, cu geamul deschis si  boxele la maxim:)

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Reteta zacusca

Imi place mult zacusca, mama mea nu facea, asa ca, fiind o raritate mi se parea si mai buna.
De cand stam la casa as putea coace pe gratar tone de legume, dar...
In doua sambete am reusit de am copt, curatat legumele si fiert niste zacusca.
Ingrediente:
-4 kg vinete
-3kg ardei capia/gogosari
-700g ceapa
-700ml suc de rosii
-500ml ulei
-4foi dafin
-piper
-sare 3lingurite
-o lingurita boia afumata ardei
Legumele sunt cantarite crude.
Coacem legumele, punem ardeii intr-o oala cu capac, curatam intai vinetele si le lasam la scurs intr-o sita din plastic (eu am folosit una de metal, pentru ca am aruncat cam tot plasticul din casa), apoi ne intoarcem la ardei, ii curatam de coaja si de cotor, Nu ii spalam.
Tocam
-legumele prin masina de carne sau robot sau la mana.
-ceapa marunt si o punem in uleiul incins intr-o cratita cat mai larga, daca se poate cu fund dublu, teflonata.
Cand devine translucida, punem o lingurita de sare si o mai lasam un pic.
Turnam sucul de rosii si foile de dafin, le dam voie sa se cunoasca putin, apoi turnam ardeii si vinetele tocate.
Lasam sa fiarba la foc mic, amestecand cand e nevoie (de cratita mea nu se prinde, una de inox necesita mai multa vigilenta) .
Punem piperul sarea ai boiaua si lasam sa fiarba pana iese uleiul deasupra (neavand prea mult ulei nu prea iese la suprafata, dar se vad niste picaturi) .
O punem in borcane sterilizate pe care le lasam invelite intr-o paturica pana a doua zi.
Cu o paine de casa proaspata sau una cumparata moale si alba e mi nu nata.





joi, 6 septembrie 2018

Ascultarea:)

Zilele trecute sefa mea ne povestea despre copilaria ei si cum stateau ei toti sapte copii si ascultau povestile parintilor. Si am avut o revelatie :))
Atat ce ni se spune sa ne ascultam copiii, eu insami sunt atenta la tot ce are de spus Ilinca si are, nu gluma. Si copiii prietenilor la fel, inclusiv cei care sunt trei fratiori, toti vorbesc, toti doresc sa se exprime dar cu spre deloc chef sa asculte. Poate chef ar avea, dar...nu stiu cum s-o faca, treaba lor e sa spuna.
De la pumnul in gura, taci si-asculta din trecut si logoreea verbala din prezent, s-a pierdut pe undeva calea de mijloc.
Copiii doar isi exprima ideile, parerile, dorintele si prea putin pot asculta cu adevarat. Cand vor creste oare se vor autoregla ca prin minune? Ne incurajam atat de mult copiii sa vorbeasca, fara sa-i invatam cum sa discearna ce anume sa spuna, dar ne plac oamenii care asculta:)
Intreb, pentru ca eu nu gasesc o cale de mijloc :) .
Oare blogul nu-i tot un mod de a spune si prea putin de a asculta?

https://mobile.twitter.com/naomiparness/status/1001948135286018048

miercuri, 5 septembrie 2018

Practicand hooponopono

Nu suport cartile motivationale. Te fac sa crezi ca esti o alta Marie cu aceeasi palarie. Te spoiesc si-ti dau retete universal valabile care se dezumfla la prima ploaie.
Nu-mi place psihologia pozitiva, gandeste pozitiv, spune ti in fata oglinzii zilnic ca esti slaba si frumoasa (oare a devenit cineva slab si frumos), sau practica recunostinta si multumirea, fii fericit, depinde de tine. Ideea este ca poti fi fericit, implinit, recunoscator, dar nu vrei :)), e la mintea cocoaului, cum de nu s-au gandit cei depresivi? Pui biletele intr - un borcan si le vei obtine pe toate. Nu ma intelegeti grrsit, si eu folosesc toate acestea cu mine, cu copilul meu, dar...aditional la altceva. Altfel, sunt ca cumparaturile pe credit, te bucuri cat de bucuri si e tare usor, pana explodeaza buba si devine greu si urat.
Cand am auzit de hooponopono mi-am dat ochii peste cap.
Tehnica se bazeaza pe cuvintele magice:
-iarta-ma
-iti multumesc
-te iubesc.
Asta-i tot❤️
Desi si un copil de cresa le stie, ne vine atat de greu sa le spunem.
Eu o practic in masina, cand ma duc la serviciu, cand sunt singura si in stare de prezenta, cand ma intorc deja am o lista intreaga si o mie de altele pe cap, nu-mi vine sa ma joc de-a vorbitul cu nimemi, nici macar in gand.
Asa, deci puteti incerca, mie de cateva ori mi-au dat lacrimile, am ales oameni si animale, morti si vii, mi-am cerut iertare pentru ceva punctual ce le-am gresit, le-am multumit pentru ceva ce ei si doar ei m-au invatat/mi-au oferit si la sfarsit le-am spus "te iubesc".
Mie imi da un sentiment bun, cald. E o prostioara care merge, a prins la mine, imi aleg cate o fiinta pe zi. Incercati, cuvintele magice nu degeaba sunt magice:).


duminică, 2 septembrie 2018

Back to school activities

I love autumn.
Ieri doua frunze galbene de salcam au cazut in ligheanul cu gogosarii pe care-i curatam pentru zacusca.
Vant, lumina de miere, galben- e clar, vine toamna. Cat o iubesc. Nu urasc vara dar nici nu-mi place in mod deosebit.
Imi place ideea de back to school, pentru ca mereu toamna e un nou inceput. Pentru mine in mod special, eu chiar am fost la scoala multi ani din viata, fara finalitate, doar din placerea de a invata, care a cam trecut:)), sau a evoluat spre un alt fel de invatare, mai putin formala.
Imi plac in continuare rechizitele si gasesc mare bucurie in a le achizitiona, asa cum unele femei colectioneaza bijuterii, altele haine, posete, papuci, chestii de bucatarie, decoratiuni, eu cu greu ma pot abtine sa nu mai adaug ince un pix, un creion, un caietel la colectia mea. Visul meu minimalist este sa raman cu un stilou (cel chinezesc de pe timpuri), dar daca in alte domenii am facut progrese semnificative, in aceasta privinta mi e greu tare.
Vreau:
-sa ma inscriu la master
-sa ma duc la scoala populara de arte sa invat sa desenez
-sa invat greaca
-sa reiau programul de sala, macar in week-end sa ma duc dimineata, daca atfel nu gasesc timp
-sa scriu
-sa ma tatuez
-sa definesc cum doresc sa traiesc, ce anume sa reduc (am inceput sa mi cumpar haine in ideea mea despre mine, si ma simt bine, ca si cum stiu ce sa fac, orice altceva, oricat de frumos sau cu pret bun, nu ma intereseaza). E comod sa nu-mi mai bat capul.
Fac progrese cu asezatul lucrurilor la locul lor, pentru ca incep sa aiba toate un loc al lor:), ne mai trebuie niste spatii de depozitare, dar vom rezolva cat de curand.
V-am zis ca-mi fac patul de o luna? Cel mai tare lucru s-a intamplat ieri, cand, Ilinca a vrut sa doarma cu mine si s-a trezit mult dupa si a facut patul fara sa-i spun nimic:).
Am fost unul din cei 100de castigatori ai voucherului de 100lei la Selgros-Chef pentru o zi. Acum daca ma uit in urma la poze, nu-s prea incantata, dar reteta e buna si celelalte, marea majoritate sunt retete vechi, din familiile participantilor. Unele din ele cu siguranta am sa le fac, mancare autentica, nepretentioasa.
Ieri am facut zacusca si dulceata de ardei iuti. Zacusca am sa fac anul acesta inca o tura, dar dulceata asta mi-a mancat sufletul, la propriu, m-au usturat buricele degetelor mult si bine (daca as fi purtat manusi, dar de unde sa le iau).
Mi-a imprumutat un prieten The red Book de Jung. Cat mi-am dorit-o si cat de dificil mi se pare sa o citesc, e o editie cu scris infinit de mic, cu foi translucide, ca bibliile.
Azi Ilinca a citit o poveste din Cuore, dintr-un caiet de vacanta, care a impresionat-o. I-am spus ca avem si noi cartea si am rugat-o sa-mi citeasca "Micul copist florentin". Ati citit poveste mai faina? Mai trista? E inca preferata mea. Faceam clatite si plangeam:).
O toamna bogata, cu proiecte multe si frumoase! Bucurie!
O imagine din vacanta..  cati pasi inainte si inapoi pentru poza asta:))


Back to school activities, asta asa ca sa ma laud cu cana 🦄
dulceata de ardei iute-cea mai frumoasa si mai greu de facut:)

luni, 27 august 2018

Corfu

Imi e frica sa inot pe burta, pe spate s ok. In fiecare zi reinvat, dimineata ma lupt cu frica, pana seara sunt o mare inotatoare. A doua zi o iau de la capat. Ar trebui sa evoluez, dar nu se intampla asta, e ca si cum, invingand demonii astazi, maine se regrupeaza si devin mai puternici.
Imi plac zilele inorate si marea dupa 18seara.
Am terminat cartea de vacanta in prima zi, dar hotelul la care stam are o mica biblioteca in hol unde fiecare-si lasa cartile pe care nu mai vrea sa le ia acasa si poate imprumuta altele:)
Suntem in Corfu, insula verde verde si... destul de autentica. Are multe insulite spectaculoase care pot fi vizitate cu vaporasul, sau se poate face plaja pe ele cu taxiul pe apa, unele cu mici pesteri unde apa are culori incredibile. Strazile sunt foarte, foarte, foarte inguste mai ales prin satele din munti.
E cunoscuta ortodocsilor pentru Sf Spiridon, dar tot aici este si Sf Teodora imparateasa, de a carei poveste Ilinca a fost foarte impresionata.
Incerc sa ma abtin si sa nu cumpar nimic care nu intra in ideea mea minimalista. As lua mai multe chestii din lemn de maslin, dar cele care mi plac sunt foarte scumpe si... nici nu le vad locul in casa noastra.
 Ilinca insa are o multime de plasticuri, Doamne cat urasc tot calabalacul cu care mergem spre/venim de la plaja. Noroc ca e hotelul pe plaja, altfel cred ca le aruncam cat colo:saltea, colac, aripioare, plasa de prins pestisori, ochelari de scufundat, prosoape, creme. Plus bastonul meu de inot.
Visez sa ies la pensie si sa ma mut in Grecia, sa am marea in fata si livada mea de maslini in spate. In Maronia, acolo unde am fost in decembrie, era o doamna intr-un sat, care la ora 14 statea intr un sezlong, cu picioarele sprijinite de balustrada casei si se uita la mare. Asta e imaginea luxului suprem, a linistii, a bucuriei, a pacii. Iarna in satele din Grecia miroase a ulei de masline, pentru ca iarna, se culeg maslinele si se preseaza uleiul:).



 Ma gandesc sa ne intregim Ieslea:)


duminică, 19 august 2018

Schimbari

Astept sa mergem la mare...
La anul sper sa plecam in prima saptamana de vacanta a copiilor si apoi inca cateva zile la inceput de septembrie.
Anul acesta din cauza licentei, a cursului foto si a job - ului n am avut cum sa mi iau liber pana acum.
Ilinca a fost in tabara o saptamana, asa ca vacanta ei a fost destul de echilibrata. Imi doresc sa urc pe munte, nu prea stiu de unde sa incep. Era sa incep din buzunar, prin a-mi cumpara papuci faini. Am sa-mi cumpar de la Dechatlon totusi si daca ma tin de treaba, voi investi intr o pereche mai buna. De cate ori nu mi-am luat echipament de sala si n-am mai fost la sala. N-as vrea sa patesc la fel cu muntele.
Sper sa mi fac portofoliul in vacanta cu peisaje macar, daca nu si cu portrete pentru examenul de finalizare a cursului foto (facut cu dl Grozescu de la f64-daca va doriti si aveti ocazia, este. .. suuuuper).
Sunt intr-un proces care ma incanta tare de minimalizare si de eficientizare a garderobei. Am aruncat/donat foarte multe, desi nu mai am chiar atat de multe cat aveam acum un an sau doi. Vi s-a intamplat sa faceti un bagaj si sa va dati seama ca nu aveti ce pune in el? Ca din trei cutii de pantofi unde am tricouri n-as mai purta niciunul? Ori sunt prea vechi si m-am plictisit de ele, ori nu-mi mai spun nimic, ori pur si simplu nu ma mai reprezinta.
Apoi...am inceput sa caut pentru scoala pentru Ilinca costumatii si m-am intrebat de ce nu-mi cumpar si mie la fel?
Nu mai vreau culori, decat la esarfe/fulare/manusi/sosete/papuci. De ce am purtat pana acum? Ori erau la reducere ori la sfatul prietenelor ca de ce nu ma imbrac mai vesel, ori. . . imi placeau din varii motive (unul dintr ele ar fi ca ma incap si pentru moment parea un motiv la fel de bun ca oricare altul).
Vreau accesorii. Vreau cercei si coliere lungi si miscatoare, vreau sa report ceasurile care momentan nu au baterie de nepurtat si tona de esarfe care stau cuminti aliniate in dulap.
Vreau sa nu-mi mai cumpar tocuri. Nu le port, nu ma reprezinta, nu sunt in ideea mea deapre mine, decat la ocazii.
Nu mai vreau sa ma imbrac frumos cand o sa slabesc, ci si pana atunci.
Nu mai vreau sa mi cumpar nimic pentru ca are pret bun, dar nici sa dau bani multi pe haine care ajung carpe.
Nu mai cumpar machiaje. Folosesc doar creion si rimel si luciu de buze din an in pasti. Asa ca nu mi mai cumpar nimic care nu e creion sau rimel.
Incerc sa gasesc fiecarui lucru locul lui. Laitmotivul copilariei mele a fost "pune lucrurile la locul lor", imi spunea bunicul de zeci de ori pe zi. Mie imi e imposibil, imi era. Pana cand, am incercat sa adun lucrurile de un anumit fel intr un loc (sa le ofer un loc) si am observat ca fara niciun efort se adunau la locul lor dupa folosire, sau cand le gasesc aruncate prin casa.
Si am avut o revelatie  intr o zi citind ceva... (eu sunt o devoratoare a cartilor de organizare) , pentru ca am cea mai mare nevoie si anume: unii oameni cred ca a face ordine si curatenie e acelasi lucru. Nu e, sa faci ordine inseamna sa pui lucrurile la locul lor, sa aiba un loc cunoscut si sa le duci acolo. De asta mutam eu cand curatam o camera cate un obiect de colo colo si de cinci ori pana ramanea abandonat, pentru ca nu stiam unde sa l pun la sfarsit. Acum m am prins... asa ca sper sa se vada schimbarea.
De doua saptamani imi fac patul dimineata. Eram impotriva acestei practici:) ),  nu stiu daca schimbarea de aici mi se trage dar...parca e mai clar si mai usor totul:).
Intentionez sa sortez si mai mult toate si sa scap de ce nu mai folosesc, sa gandesc niste spatii de depozitare, pentru ca desi casa noastra este destul de mare pentru noi, n-are suficiente spatii de depozitare eficiente, pentru ca am cam scapat de dulapuri:).
Cred ca sunt pe cale sa devin minimalista:)  de data asta pe bune si...imbracata frumos pe deasupra.
Zile cu bucurie!❤️❤️❤️

 majoritatea dupa amiezelor lenese

unul din lucrurile mele favorite:sa mancam inghetata pe bordura la iesirea din supermarket:)
unul din lucrurile mele favorite:sa mancam inghetata stand pe bordura la iesirea din supermarket:). Nu-mi place inghetata deloc, dar Ilinca o adora:)
Kitul de vacanta e activat, mergem la mare si la Sf Spiridon, unul dintre prietenii mei, patronul tuturor manusilor si sosetelor de lana❤️
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...