Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

luni, 8 octombrie 2018

Ramas bun:)

De ceva vreme am scris tot mai rar pe blog.
Astazi mi-am dezactivat contul de facebook asociat blogului.
Nu-l voi sterge, dar voi inceta sa scriu pe el...pe termen nelimitat sau pentru totdeauna:).
Va multumesc fiecaruia in parte celor care m-au citit si mi-au lasat un cuvant de-a lungul anilor.
Sunt recunoscatoare si multumesc pentru oamenii frumosi, buni si interesanti pe care i-am descoperit aici pe blog, cu unii sunt prietena virtuala, cu unii am depasit bariera si i-am cunoscut si in viata reala:).
Sunt recunoscatoare pentru momentele frumoase impartasite cu voi, de momentele pe care am incercat sa le surprind in poze sau sa le pastrez in cuvinte, de pasiuni, de fire, culori, paine.
Multumesc.
Love u all♥️♥️♥️


duminică, 23 septembrie 2018

Septembrie,23

Am inceput sa ma duc la cursul de desen. E foarte bine, cand sunt acolo, nu-mi doresc sa fiu in nicio alta parte, asta e masura mea de fericire:)). Ma intreb intr-un loc/situatie daca as vrea sa fiu in alta parte si daca raspunsul e nu, inseamna ca fac ce trebuie.
Cand va incepe masterul, voi fi destul de ocupata (se poate mai tare de atat?). Plus ca m-am inscris si la un curs de Logopedie, un week-end pe luna la Bacau, in fiecare luna. Voiam la Bucuresti, dar pana m-am mocait eu, s-au ocupat locurile.
Cu cat sunt mai ocupata, cu atat sunt mai antisociala. Sunt atat de infuzata cu oameni, situatii, conversatii de mantuiala incat simt nevoia sa tac si sa nu vad pe nimeni in week-end:). Trag de timpul meu cu mine incredibil de mult.
Ma gandesc serios sa mi inchid facebook-ul. Sau sa nu mai intru pe el deloc. Numai polemici, certuri si nebunii. Am iesit din majoritatea grupurilor in care eram bagata. Mai bine ma uit pe dealuri, de ce-mi incarc oare creierul cu atatia stimuli? De ce se cearta lumea atat de tare pe retelele de socializare? Ducem lipsa de actiune, de drame personale si le cream artificial pe forumuri? De ce simtim nevoia sa ne dam atat de tare cu parerea, sa jignim, sa lovin in celalalt, sa ne impunem? Mamele perfecte, cand mai au timp sa stea si cu copiii daca posteaza, comenteaza si distribuie non stop?
Cand mai au timp sa citeasca, sa se plimbe, sa iubeasca, sa cunoasca, sa traiasca? Cand am eu timpul acesta?
Am finalizat cursul foto, cu coronita. In mod normal nu m-as fi dus la examen, nu as fi trimis portofoliul pe care cu greu l-am umplut cu niste poze jenante. Dar, nu mai las lucrurile neterminate, nu mai vreau sa-mi aman viata pana in momentul in care totul e perfect. Am realizat ca pana acum ma auto-sabotam. Pai perfectionista din mine, nu se prezenta la un examen daca nu eram multumita de cat stiu/invat/fac, acum pur si simplu cred ca indeajuns e aproape la fel de bine ca excelent. De asta anul acesta mi-am dat si licenta. E ceea ce am putut face in conditiile date, cu timpul limitat si resursele si mai limitate pe care le am, e un progres imens fata de toate renuntarile si amanarile pana la atingerea stasului. Suficient is the new excelent:))

PS Am vazut un film suuuuper :Casa del papel, pe Netflix. Are de toate si dragoste pe deasupra:). Am stat noptile sa-l vad, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult si dupa, am ramas cu o stare buna; orice incercare de a ma uita la un film ulterior a fost un esec. Toate par grosolane:)
o melodie numai buna pentru condus, cu geamul deschis si  boxele la maxim:)

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Reteta zacusca

Imi place mult zacusca, mama mea nu facea, asa ca, fiind o raritate mi se parea si mai buna.
De cand stam la casa as putea coace pe gratar tone de legume, dar...
In doua sambete am reusit de am copt, curatat legumele si fiert niste zacusca.
Ingrediente:
-4 kg vinete
-3kg ardei capia/gogosari
-700g ceapa
-700ml suc de rosii
-500ml ulei
-4foi dafin
-piper
-sare 3lingurite
-o lingurita boia afumata ardei
Legumele sunt cantarite crude.
Coacem legumele, punem ardeii intr-o oala cu capac, curatam intai vinetele si le lasam la scurs intr-o sita din plastic (eu am folosit una de metal, pentru ca am aruncat cam tot plasticul din casa), apoi ne intoarcem la ardei, ii curatam de coaja si de cotor, Nu ii spalam.
Tocam
-legumele prin masina de carne sau robot sau la mana.
-ceapa marunt si o punem in uleiul incins intr-o cratita cat mai larga, daca se poate cu fund dublu, teflonata.
Cand devine translucida, punem o lingurita de sare si o mai lasam un pic.
Turnam sucul de rosii si foile de dafin, le dam voie sa se cunoasca putin, apoi turnam ardeii si vinetele tocate.
Lasam sa fiarba la foc mic, amestecand cand e nevoie (de cratita mea nu se prinde, una de inox necesita mai multa vigilenta) .
Punem piperul sarea ai boiaua si lasam sa fiarba pana iese uleiul deasupra (neavand prea mult ulei nu prea iese la suprafata, dar se vad niste picaturi) .
O punem in borcane sterilizate pe care le lasam invelite intr-o paturica pana a doua zi.
Cu o paine de casa proaspata sau una cumparata moale si alba e mi nu nata.





joi, 6 septembrie 2018

Ascultarea:)

Zilele trecute sefa mea ne povestea despre copilaria ei si cum stateau ei toti sapte copii si ascultau povestile parintilor. Si am avut o revelatie :))
Atat ce ni se spune sa ne ascultam copiii, eu insami sunt atenta la tot ce are de spus Ilinca si are, nu gluma. Si copiii prietenilor la fel, inclusiv cei care sunt trei fratiori, toti vorbesc, toti doresc sa se exprime dar cu spre deloc chef sa asculte. Poate chef ar avea, dar...nu stiu cum s-o faca, treaba lor e sa spuna.
De la pumnul in gura, taci si-asculta din trecut si logoreea verbala din prezent, s-a pierdut pe undeva calea de mijloc.
Copiii doar isi exprima ideile, parerile, dorintele si prea putin pot asculta cu adevarat. Cand vor creste oare se vor autoregla ca prin minune? Ne incurajam atat de mult copiii sa vorbeasca, fara sa-i invatam cum sa discearna ce anume sa spuna, dar ne plac oamenii care asculta:)
Intreb, pentru ca eu nu gasesc o cale de mijloc :) .
Oare blogul nu-i tot un mod de a spune si prea putin de a asculta?

https://mobile.twitter.com/naomiparness/status/1001948135286018048

miercuri, 5 septembrie 2018

Practicand hooponopono

Nu suport cartile motivationale. Te fac sa crezi ca esti o alta Marie cu aceeasi palarie. Te spoiesc si-ti dau retete universal valabile care se dezumfla la prima ploaie.
Nu-mi place psihologia pozitiva, gandeste pozitiv, spune ti in fata oglinzii zilnic ca esti slaba si frumoasa (oare a devenit cineva slab si frumos), sau practica recunostinta si multumirea, fii fericit, depinde de tine. Ideea este ca poti fi fericit, implinit, recunoscator, dar nu vrei :)), e la mintea cocoaului, cum de nu s-au gandit cei depresivi? Pui biletele intr - un borcan si le vei obtine pe toate. Nu ma intelegeti grrsit, si eu folosesc toate acestea cu mine, cu copilul meu, dar...aditional la altceva. Altfel, sunt ca cumparaturile pe credit, te bucuri cat de bucuri si e tare usor, pana explodeaza buba si devine greu si urat.
Cand am auzit de hooponopono mi-am dat ochii peste cap.
Tehnica se bazeaza pe cuvintele magice:
-iarta-ma
-iti multumesc
-te iubesc.
Asta-i tot❤️
Desi si un copil de cresa le stie, ne vine atat de greu sa le spunem.
Eu o practic in masina, cand ma duc la serviciu, cand sunt singura si in stare de prezenta, cand ma intorc deja am o lista intreaga si o mie de altele pe cap, nu-mi vine sa ma joc de-a vorbitul cu nimemi, nici macar in gand.
Asa, deci puteti incerca, mie de cateva ori mi-au dat lacrimile, am ales oameni si animale, morti si vii, mi-am cerut iertare pentru ceva punctual ce le-am gresit, le-am multumit pentru ceva ce ei si doar ei m-au invatat/mi-au oferit si la sfarsit le-am spus "te iubesc".
Mie imi da un sentiment bun, cald. E o prostioara care merge, a prins la mine, imi aleg cate o fiinta pe zi. Incercati, cuvintele magice nu degeaba sunt magice:).


duminică, 2 septembrie 2018

Back to school activities

I love autumn.
Ieri doua frunze galbene de salcam au cazut in ligheanul cu gogosarii pe care-i curatam pentru zacusca.
Vant, lumina de miere, galben- e clar, vine toamna. Cat o iubesc. Nu urasc vara dar nici nu-mi place in mod deosebit.
Imi place ideea de back to school, pentru ca mereu toamna e un nou inceput. Pentru mine in mod special, eu chiar am fost la scoala multi ani din viata, fara finalitate, doar din placerea de a invata, care a cam trecut:)), sau a evoluat spre un alt fel de invatare, mai putin formala.
Imi plac in continuare rechizitele si gasesc mare bucurie in a le achizitiona, asa cum unele femei colectioneaza bijuterii, altele haine, posete, papuci, chestii de bucatarie, decoratiuni, eu cu greu ma pot abtine sa nu mai adaug ince un pix, un creion, un caietel la colectia mea. Visul meu minimalist este sa raman cu un stilou (cel chinezesc de pe timpuri), dar daca in alte domenii am facut progrese semnificative, in aceasta privinta mi e greu tare.
Vreau:
-sa ma inscriu la master
-sa ma duc la scoala populara de arte sa invat sa desenez
-sa invat greaca
-sa reiau programul de sala, macar in week-end sa ma duc dimineata, daca atfel nu gasesc timp
-sa scriu
-sa ma tatuez
-sa definesc cum doresc sa traiesc, ce anume sa reduc (am inceput sa mi cumpar haine in ideea mea despre mine, si ma simt bine, ca si cum stiu ce sa fac, orice altceva, oricat de frumos sau cu pret bun, nu ma intereseaza). E comod sa nu-mi mai bat capul.
Fac progrese cu asezatul lucrurilor la locul lor, pentru ca incep sa aiba toate un loc al lor:), ne mai trebuie niste spatii de depozitare, dar vom rezolva cat de curand.
V-am zis ca-mi fac patul de o luna? Cel mai tare lucru s-a intamplat ieri, cand, Ilinca a vrut sa doarma cu mine si s-a trezit mult dupa si a facut patul fara sa-i spun nimic:).
Am fost unul din cei 100de castigatori ai voucherului de 100lei la Selgros-Chef pentru o zi. Acum daca ma uit in urma la poze, nu-s prea incantata, dar reteta e buna si celelalte, marea majoritate sunt retete vechi, din familiile participantilor. Unele din ele cu siguranta am sa le fac, mancare autentica, nepretentioasa.
Ieri am facut zacusca si dulceata de ardei iuti. Zacusca am sa fac anul acesta inca o tura, dar dulceata asta mi-a mancat sufletul, la propriu, m-au usturat buricele degetelor mult si bine (daca as fi purtat manusi, dar de unde sa le iau).
Mi-a imprumutat un prieten The red Book de Jung. Cat mi-am dorit-o si cat de dificil mi se pare sa o citesc, e o editie cu scris infinit de mic, cu foi translucide, ca bibliile.
Azi Ilinca a citit o poveste din Cuore, dintr-un caiet de vacanta, care a impresionat-o. I-am spus ca avem si noi cartea si am rugat-o sa-mi citeasca "Micul copist florentin". Ati citit poveste mai faina? Mai trista? E inca preferata mea. Faceam clatite si plangeam:).
O toamna bogata, cu proiecte multe si frumoase! Bucurie!
O imagine din vacanta..  cati pasi inainte si inapoi pentru poza asta:))


Back to school activities, asta asa ca sa ma laud cu cana 🦄
dulceata de ardei iute-cea mai frumoasa si mai greu de facut:)

luni, 27 august 2018

Corfu

Imi e frica sa inot pe burta, pe spate s ok. In fiecare zi reinvat, dimineata ma lupt cu frica, pana seara sunt o mare inotatoare. A doua zi o iau de la capat. Ar trebui sa evoluez, dar nu se intampla asta, e ca si cum, invingand demonii astazi, maine se regrupeaza si devin mai puternici.
Imi plac zilele inorate si marea dupa 18seara.
Am terminat cartea de vacanta in prima zi, dar hotelul la care stam are o mica biblioteca in hol unde fiecare-si lasa cartile pe care nu mai vrea sa le ia acasa si poate imprumuta altele:)
Suntem in Corfu, insula verde verde si... destul de autentica. Are multe insulite spectaculoase care pot fi vizitate cu vaporasul, sau se poate face plaja pe ele cu taxiul pe apa, unele cu mici pesteri unde apa are culori incredibile. Strazile sunt foarte, foarte, foarte inguste mai ales prin satele din munti.
E cunoscuta ortodocsilor pentru Sf Spiridon, dar tot aici este si Sf Teodora imparateasa, de a carei poveste Ilinca a fost foarte impresionata.
Incerc sa ma abtin si sa nu cumpar nimic care nu intra in ideea mea minimalista. As lua mai multe chestii din lemn de maslin, dar cele care mi plac sunt foarte scumpe si... nici nu le vad locul in casa noastra.
 Ilinca insa are o multime de plasticuri, Doamne cat urasc tot calabalacul cu care mergem spre/venim de la plaja. Noroc ca e hotelul pe plaja, altfel cred ca le aruncam cat colo:saltea, colac, aripioare, plasa de prins pestisori, ochelari de scufundat, prosoape, creme. Plus bastonul meu de inot.
Visez sa ies la pensie si sa ma mut in Grecia, sa am marea in fata si livada mea de maslini in spate. In Maronia, acolo unde am fost in decembrie, era o doamna intr-un sat, care la ora 14 statea intr un sezlong, cu picioarele sprijinite de balustrada casei si se uita la mare. Asta e imaginea luxului suprem, a linistii, a bucuriei, a pacii. Iarna in satele din Grecia miroase a ulei de masline, pentru ca iarna, se culeg maslinele si se preseaza uleiul:).



 Ma gandesc sa ne intregim Ieslea:)


duminică, 19 august 2018

Schimbari

Astept sa mergem la mare...
La anul sper sa plecam in prima saptamana de vacanta a copiilor si apoi inca cateva zile la inceput de septembrie.
Anul acesta din cauza licentei, a cursului foto si a job - ului n am avut cum sa mi iau liber pana acum.
Ilinca a fost in tabara o saptamana, asa ca vacanta ei a fost destul de echilibrata. Imi doresc sa urc pe munte, nu prea stiu de unde sa incep. Era sa incep din buzunar, prin a-mi cumpara papuci faini. Am sa-mi cumpar de la Dechatlon totusi si daca ma tin de treaba, voi investi intr o pereche mai buna. De cate ori nu mi-am luat echipament de sala si n-am mai fost la sala. N-as vrea sa patesc la fel cu muntele.
Sper sa mi fac portofoliul in vacanta cu peisaje macar, daca nu si cu portrete pentru examenul de finalizare a cursului foto (facut cu dl Grozescu de la f64-daca va doriti si aveti ocazia, este. .. suuuuper).
Sunt intr-un proces care ma incanta tare de minimalizare si de eficientizare a garderobei. Am aruncat/donat foarte multe, desi nu mai am chiar atat de multe cat aveam acum un an sau doi. Vi s-a intamplat sa faceti un bagaj si sa va dati seama ca nu aveti ce pune in el? Ca din trei cutii de pantofi unde am tricouri n-as mai purta niciunul? Ori sunt prea vechi si m-am plictisit de ele, ori nu-mi mai spun nimic, ori pur si simplu nu ma mai reprezinta.
Apoi...am inceput sa caut pentru scoala pentru Ilinca costumatii si m-am intrebat de ce nu-mi cumpar si mie la fel?
Nu mai vreau culori, decat la esarfe/fulare/manusi/sosete/papuci. De ce am purtat pana acum? Ori erau la reducere ori la sfatul prietenelor ca de ce nu ma imbrac mai vesel, ori. . . imi placeau din varii motive (unul dintr ele ar fi ca ma incap si pentru moment parea un motiv la fel de bun ca oricare altul).
Vreau accesorii. Vreau cercei si coliere lungi si miscatoare, vreau sa report ceasurile care momentan nu au baterie de nepurtat si tona de esarfe care stau cuminti aliniate in dulap.
Vreau sa nu-mi mai cumpar tocuri. Nu le port, nu ma reprezinta, nu sunt in ideea mea deapre mine, decat la ocazii.
Nu mai vreau sa ma imbrac frumos cand o sa slabesc, ci si pana atunci.
Nu mai vreau sa mi cumpar nimic pentru ca are pret bun, dar nici sa dau bani multi pe haine care ajung carpe.
Nu mai cumpar machiaje. Folosesc doar creion si rimel si luciu de buze din an in pasti. Asa ca nu mi mai cumpar nimic care nu e creion sau rimel.
Incerc sa gasesc fiecarui lucru locul lui. Laitmotivul copilariei mele a fost "pune lucrurile la locul lor", imi spunea bunicul de zeci de ori pe zi. Mie imi e imposibil, imi era. Pana cand, am incercat sa adun lucrurile de un anumit fel intr un loc (sa le ofer un loc) si am observat ca fara niciun efort se adunau la locul lor dupa folosire, sau cand le gasesc aruncate prin casa.
Si am avut o revelatie  intr o zi citind ceva... (eu sunt o devoratoare a cartilor de organizare) , pentru ca am cea mai mare nevoie si anume: unii oameni cred ca a face ordine si curatenie e acelasi lucru. Nu e, sa faci ordine inseamna sa pui lucrurile la locul lor, sa aiba un loc cunoscut si sa le duci acolo. De asta mutam eu cand curatam o camera cate un obiect de colo colo si de cinci ori pana ramanea abandonat, pentru ca nu stiam unde sa l pun la sfarsit. Acum m am prins... asa ca sper sa se vada schimbarea.
De doua saptamani imi fac patul dimineata. Eram impotriva acestei practici:) ),  nu stiu daca schimbarea de aici mi se trage dar...parca e mai clar si mai usor totul:).
Intentionez sa sortez si mai mult toate si sa scap de ce nu mai folosesc, sa gandesc niste spatii de depozitare, pentru ca desi casa noastra este destul de mare pentru noi, n-are suficiente spatii de depozitare eficiente, pentru ca am cam scapat de dulapuri:).
Cred ca sunt pe cale sa devin minimalista:)  de data asta pe bune si...imbracata frumos pe deasupra.
Zile cu bucurie!❤️❤️❤️

 majoritatea dupa amiezelor lenese

unul din lucrurile mele favorite:sa mancam inghetata pe bordura la iesirea din supermarket:)
unul din lucrurile mele favorite:sa mancam inghetata stand pe bordura la iesirea din supermarket:). Nu-mi place inghetata deloc, dar Ilinca o adora:)
Kitul de vacanta e activat, mergem la mare si la Sf Spiridon, unul dintre prietenii mei, patronul tuturor manusilor si sosetelor de lana❤️

luni, 6 august 2018

Jurnal de august

Am fost in prima zi la cursul foto - n-am inteles nimic;)). Atat am retinut ca eu ma uitam cu ochiul drept prin obiectiv de fiecare data, de fapt nici nu mi-a trecut prin cap sa ma uit cu stangul care mi-este ochiul director:). Si chestiile de fizica cu formarea imaginii.
Sper maine sa inteleg ceva mai mult, proful e suuuuper, nu incearca deloc sa scurteze orele:)), dupa modelul autohton, sa le comprime ca sa plecam acasa mai devreme, sunt foarte multi pasionati, plus oameni care au deja clienti (n-am stiut ca atatia oameni fotografiaza si ca sunt atatea evenimente de fotografiat;).
Imi trebuie un aparat mai performant, dar nu este deloc momentul pentru asa investitii (momentul ar fi, dar n-am cu ce si asta ma salveaza de stresul inutil de a trebui sa aleg intre atatea aparate, desi cred ca tot un Sony as vrea, ramanem fideli unei marci...iar Sony ma ajuta mult, are culorile calde:)), face el ce ar trebui sa fac eu. Dar raman deschisa la sugestii si voi alege la momentul potrivit, pana atunci cred ca apar obiective interschimbabile si la telefonul mobil.
Sunt mereu pe fuga, atat de tare-mi doresc o viata tihnita si nu reusesc niciodata...de ex azi, am fugit de la curs si am luat o pe Ilinca sa mergem la o programare la doctor, am gresit adresa, ca dormeam, am ajuns, s-a facut 6, apoi am mers in Dedeman sa luam o perdea pentru camera ei (cea veche s-a transformat in voal pentru papusi), apoi in Lidl dupa inghetata si apa. Am ajuns acasa, m-am schimbat, am facut mancare (n-aveam niciun chef, dar scosesem de aseara carnea pentru pilaf, am pus-o la fiert, am incropit ceva rapid, am sa termin borsul maine). M-am mai ratoit la Ilinca care a stat toata ziua la tv, ca saptamana trecuta a fost in tabara si n au avut tv si azi s-a gandit sa recupereze;), am hranit animalele, am facut un dus si e 22. Si asa e cel putin trei zile pe saptamana. Mereu fug de undeva, efectiv fug sa vin acasa sa o duc pe Ilinca intr-un loc.
Incerc sa ma incredintez, am facut si un progres, am incredintat-o si pe Ilinca Lui Dumnezeu pentru ca pleca in tabara, iar eu faceam atacuri de panica numai gandindu-ma si facand scenarii. A fost incredibil de bine, a venit foaaaaarte incantata, in extaz. Nu stiu cum e la alte scoli, dar bullyingul la noi e la cote maxime. De obicei copiii mai mari rad de cei mici, si le fac rautati.(unele copilaresti, dar unele la limita). Ma gandeam ca in tabara, nefiind supravegheati se vor da in stamba, dar n-a fost cazul.
Incerc sa nu ma mai pun impotriva, sa ma incredintez, sa am incredere, sa am credinta...
E tare greu, Doamne ajuta necredintei mele.
De citit citesc;)) o carte despre ordine. Am auzit o idee faina, cum ca toate lucrurile lasate aiurea, sunt decizii amanate. Are logica. Mereu nu stiu ce sa fac cu obiectele, unde sa le pun, Nu sunt deloc eficienta cand fac curat, mut acelasi obiect de cate cinci ori si pana la urma il las pe undeva nestiind ce sa fac cu el.
In cartea despre ordine spune ca trebuie sa aduni toate obiectele de acelasi fel intr-un loc... cata simplitate la mine, am inceput cu caietelele (fiecare avem un domeniu in care cumparam ca hoarderii (oale, gadgeturi, lenjerie, papuci, posete, decoratiuni, fire de tricotat sau...in cazul meu rechizitele).
Sper sa nu-mi mai cumpar altele pana nu le umplu pe acestea cu idei (de care sunt plina, de asta majoritatea sunt complet goale).


Si...cand a avut elefantul reduceri 50% mi-am cumparat o carte de Ann Voskamp intr un format supeeeerb, cartonata si cu cd.


Fac o paturica pentru un copil cu lana pe care o mai am, in incercarea de a folosi din stoc si de a nu mai cumpara alta:)
Yarn along este proiectul pe care-l urmaresc de ani de zile, de fapt blogul lui Ginny imi este cel mai drag si al Aliciei, alaturi de cel al Miei (landsliv), dar ea si a inchis din pacate blogul pentru public.
Intr-o zi...m-am dus la un magazin de bricolaj sa mi cumpar o sapaliga turcoaz, pe care o vazusem cu alta ocazie. Cand am ajuns, era 55lei doar sapa+coada, ajungea spre 100. Asa ca am mers mai departe si i-am investit intr-o rola de tapet+doi trafaleti (unul normal si unul de intins tapet si o galetusa de lipici special pentru tapet).
Imi place foarte tare cum a iesit, in realitate e muuult mai frumos, poate dupa saptamana fotografica, voi reusi sa fac si altfel de poze, nu doar cele din telefon;)

Am facut dulceturi:)) (again) de afine, de data asta, am fiert-o sanatos cum stiu eu, ca mi se parea ca nu e inchegata, am curatat doua lazi de galbiori, i-am oparit, am muiat o felie de paine in apa si i-am dat la caine, e perfect sanatos:)), am copt ardei si am facut cea mai buna mancare din lume: ardei cu smantana (cand mor asta sper sa se serveasca la praznic).

XOXO (vorba tapetului;)

duminică, 22 iulie 2018

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi : 22.07.2018, e cald si bate vantul, e foarte placut, e ca un gand care te face sa zambesti. Imi place mult cand bate vantul vara, e ca un balsam
Sunt recunoscatoare pentru: sanatate. Am avut toxiinfectie alimentara si m-a destabilizat. O boala asa fara importanta te poate darama pentru cateva zile. Sa fii sanatos este o binecuvantare
Ma gandesc: sa fac niste dulceturi:))
Sper: sa fiu mai perseverenta. Sa invat multe la cursul foto, e un efort foooarte mare si financiar dar mai ales ca timp pentru mine si pentru copilul meu
Citesc: sunt libera, pot citi ce vreau...oscilez intre Barbatul care n-a mai sunat si Bunica mi-a spus sa ti spun ca i pare rau si incerc sa termin o carte de pe telefon, dar trebuie sa ma opresc si sa ma gandesc la fiecare pas;)
In bucătărie: ciorba de vita si paine
Ce mai mesteresc: am facut dulceata de mure si una absolut fabuloasa, de piersici cu busuioc. Pe aceasta din urma, am sa o repet. Vreau sa fac sapun si lumanari, o fusta Ilincai si niste traistute:) am in plan:), numai ca de obicei in week-end daca mai reusesc sa fac ceva. Si vreau sa mi vopsesc patul...cand stateam la apartament totul in camera era nuc, acum e alb, mai putin patul. Nu-s buna la vopsit pentru ca n-am rabdare, dar e un mod ieftin si la indemana de a armoniza piesele de mobilier:)
În casa: e racoare si cam dezordine. Pe vremuri la tara se tineau trei zile : Ilie, Ilie Palie si Foca. Era minunat. Era ca si cum aveam un Craciun si vara. Trei zile intregi in care nu faceai nimic. Minunat. Ieri, am invins superstitia, incerc sa ma incredintez cu pasi minusculi. E mai nou, laitmotivul vietii mele - "Ma incredintez". Am sa-mi tatuez aceste cuvinte si in suflet si pe mana:)
Ieri: am vandut niste carti, mi-am comandat altele, iesit in oras cu Mariuca&family:); am fost sa-mi cumpar o sapa, dar era scumpa asa ca mi-am cumparat tapet cu xoxo, love:)), abia astept sa-l lipesc
Imi place: 
cafeaua din week-end
diminetile de vara
drumul spre casa
amurgurile la mare
camera de la mansarda
iarba proaspat tunsa
linistea de la noi din curte
Saptamana care a trecut: a fost foarte aglomerata la serviciu
Un citat:"Nu conteaza in ce directie (mergem), important e sa bata vantul, iar betia sa stearga totul in afara de speranta ca vom gasi ceva mai bun, la capatul drumului." In Padurile Siberiei
O melodie: 



O imagine:

 mata are nume-Capucino si-si cauta stapan:). Pe cat e de urata, pe atat e de curajoasa, ii fura cainelui mancarea din gura si se joaca foarte frumos si cu noi si cu cainele

daca Shuba nu mai este, Boris e my new next model:)

duminică, 8 iulie 2018

Invartita moldoveneasca - Chef pentru o zi 2018

De cand am vazut postarea Iulianei, m-am hotarat ca anul acesta particip la Chef pentru o zi, un concurs de retete organizat de Selgros.
Mi-am zis ca in cel mai rau caz vom manca ceva bun si vom afla si retete cercate de la altii.
Dar! Este foarte greu, nu stiu cum reusesc unii sa fie bloggeri culinari. N-aveti idee de cate ori a trebuit sa ma spal pe maini ca sa fac poze, fix in momentul in care munceam mai cu spor. Cred ca ar trebui sa ai un trepied cu un aparat cu telecomanda bagata intr o punga sa poti fotografia, fara sa tot te fatai cu telefonul/camera pe langa preparate. Plus ca am facut o multime de poze si abia am avut ce alege, nu unele reusite, ci unele cat de cat clare ;)). Dragi bloggeri culinari, respect.
Apoi dureaza sa asezi blatul (fara obiecte inutile), cadrul final...plus ca trebuie sa i dedici timp exclusiv.
Bun, reteta acum:
Reteta aceasta o mancam la bunica Nina, care era o bunica ca nicio alta bunica. Vacantele de vara la ea aveau gusturi minunate: de invartite, de gogosi, de tarte cu visine, de melci cu branza copti in cuptorul de paine, de tocanite de gogosari copti cu smantana, de mazare pe care o mancam cu betisoare chinezesti facute din paie din fanarie.

Era desteapta si buna, era demna, era rapida, facea atatea intr-o zi cate as face eu intr-o saptamana buna, era renumita in tot satul pentru harnicie (din pacate gena s-a oprit la ea).
Astazi am ales sa fac o invartita. Invartia e o placinta pe care o facea si bunica si strabunica. Strabunica o umplea cu untura si zahar. Bunica de obicei cu branza de vaci, dar si cu mere rase sau nuci macinate.
Era o placinta de fiecare sambataJ. Toate week-end-urile aveau gust de placinta cu branza dulce si vanilie.
In aceasta varianta cu foi de casa, n-am mai facut-o de peste 15 ani, preferand din comoditate, foile cumparate.
Dupa ce am facut-o am simtit nevoia sa spun bogdaproste încontinuu, sa fie de sufletul bunicilor mele, care au trait asa de frumos si de simplu, ca o rugaciune.


La invartita problema este legata de timpii de asteptare, care sunt foarte importanti, de fapt acesta este tot secretul: aluatul se relaxeaza si se formeaza frumos foile.
Bunica o facea cu untura, dar eu am inlocuit-o cu unt 82% grasime.
Timpul necesar: 2:15h (30 minute prepararea+(30+30) asteptarea+45coacerea)

Ingrediente:
-          Pentru uns aluatul si foile 50 g unt topit 82%
-          1 galbenus pentru uns la sfarsit (eu nu l-am mai folosit pentru ca am reusit sa fac omleta din elJ)
Aluat:
1 ou
1 Lingura otet
3 Linguri ulei
150 ml apa calduta
400-450 gr faina
Putin unt topit

Pentru uns foaia:
200g unt 82%
70g faina
Se amesteca untul cu faina, pana se formeaza o crema usor de manevrat.

Umplutura:
300 gr branza de vaci
3 oua
90 gr zahar
Esenta vanilie


Mod de preparare:
Aluat:
Se formeaza un aluat din toate ingredientele, se framant putin pana e elastic, se formeaza o bila care se unge cu unt topit, se acopera cu folie si se pune la frigider pentru 30 minute.
Foile:
Dupa cele 30 minute, se scoate bila din frigider si pe blatul bine uleiat se intinde o foaie de grosimea unei monede si se unge pe toata suprafata cu amestecul de unt si faina. Se ruleaza si se da din nou la frigider pentru inca 30 minute. Atentie! Timpul de relaxare a aluatului este foarte important, a nu se grabi procesul.

Asamblarea:
-          Se pregateste o tava rotunda (a mea are 25 cm diametru) care se unge cu ulei/unt sau se pune o hartie de copt pentru a nu se lipi.
-          Se scoate ruloul de aluat de la frigider si se imparte in patru bucati. Acestea se intind fiecare cat mai subtire posibil, se pensuleaza cu unt topit si se pune un sfert din amestecul de branza, care se intinde uniform pe toata suprafata. Se ruleaza, i se da forma de melc si se pune in tava.
-          La urmatoarea foaie se repeta procedeul, se ruleaza in jurul celei anterioare si tot asa pana la sfarsit.
-          Se unge cu un galbenus batut, amestecat cu putin unt topit.

Coacerea:
-          Invartita se baga in cuptorul rece!!!, se da drumul la foc la 180 grade si se lasa 45 minute.
-          Dupa 15 minute dupa ce s-a bagat in cuptor, se scoate, se stropeste cu apa (eu am folosit un fas-fas, bunica stropea cu mana) si se baga la loc in cuptor.
Se scoate, se acopera pentru 10 min cu un prosop, si se serveste pudrata sau nu cu zahar.
Pofta buna!!!



Este muuult mai buna decat cea cu foi cumparate, folie sunt fine si subtiri si aerisite si cu gust minunat a branza si vanilie;)

sâmbătă, 7 iulie 2018

July morning

Au fost cateva zile foarte incarcate.
  • In primul rand, sunt licentiata, primul pas pentru ca sa ma fac "pisalog" e facut, urmeaza ceilalti. De fapt imi doresc sa devin logoped, dar suna mult mai bine "pisalog" sau "pisalogist"cum spune Ilinca.
Am terminat facultatea acum patru ani, mi-a venit destul de greu sa ma mobilizez si sa ma apuc de treaba. Iesind din zona mea de confort am aflat destul de multe despre mine, de ex:
-ca am un orgoliu cat casa si inca putin, nu-mi era ca daca pic, ci daca pic ce vor zice ceilalti
-OCD si superstitiile au ajuns la niste cote incredibile - de fapt se activeza de fiecare data cand imi doresc ceva cu valoare mare (sa mi cumpar casa, sa iau un examen, sa mi schimb jobul, sa...). Incerc sa controlez ce nu se poate cotrola prin comportamente bizare:)). Logic imi dau seama cat sunt de aberante, dar nu ma pot opri. Desi n-as parea, nu pot renunta deloc la control..."Faca-se voia Ta" este de neconceput pentru mine. Incerc sa rup vraja, sa ma INCREDINTEZ, cum incep un ritual tembel (numarat toate cele, sau incep sa fac cuvinte cu nr la masini...ma opresc instant). 
-reactionez foarte rau la esec. Chiar ma gandeam ca Dumnezeu cred ca i alege pe cei ce pot pica la capacitate sau la bac sau...eu cred ca as fi avut 0 incredere in mine. Stiu foaaarte bine sa incurajez pe altcineva, dar...desi sunt adevarate, toate acestea li se aplica celorlalti nu mie...pun o presiune foaaaarte mare pe mine. De fiecare data cand trebuie sa vb in fata unui public incep sa ma balbai. Daca spun cuiva, reactia e (n-ai cum, tu?). Se pare ca par un leu:)), ce tare as vrea sa fiu chiar un leu. 
  • Am ramas in urma cu treburile la serviciu pentru ca am avut cinci zile de concediu si e o perioada cam aglomerata, dar imi doresc tare sa revin pe blogulet cu forte proaspete, maine vreau sa fac invartita pentru Chef pentru o zi, plus ca m-am inhamat si la citit 1000 de pagini intr-o saptamana - provocarea Cristinei, cam nerealist pentru mine ca am lucrat pana la aceasta ora, dar oricum motivanta:).
  • Trebuie sa mi gsesc un hobby din care sa scot niste bani, macar costul materialelor, plus ca s-ar bucura cineva de produsele facute de mine (n-ar sta abandonate prin dulapuri/sertare, sau n-ar deveni ale cainelui)
  • A disparut Shuba si nu cred ca mai vine. A fost un pisic ideal, a fost alaturi de mine 9 ani, imi pare rau ca a disparut de la noi (presupun ca a mancat un soarece otravit sau l-a calcat o masina...).
  • Am fost la urgente intr o noapte. Am stat cinci ore. S-a schimbat destul de mult sistemul de sanatate la noi, toti s-au comportat frumos si civilizat. M-au frapat doua lucruri:
- multi oameni isi falceau selfiuri in sala de asteptare, cu perfuzia in vena, singuri, cu prietenii
- 80% bausera doua beri:))). La intrebarea ce ati baut, unul singur a zis doua beri si un cognac, norma era de doua beri. Ce-o fi cu berile?
  • O melodie faina auzita aseara: 

  • Incerc sa ma imprietenesc cu un caine din vii (drumul spre oras trece printr-o podgorie) - Sid, am mereu o galetusa cu crantanele in masina  (si miroase groaznic, se incing de la caldura), poate, poate il momensc si-i castig increderea, n-am reusit sa l fac sa mi ia ceva din mana, inca.





sâmbătă, 23 iunie 2018

Iunie

N-am scris de mult pe blog.
Traversez o perioada incredibil de aglomerata, sunt mereu pe fuga: daca in timpul anului scolar trebuia sa ajungem undeva, o pescuiam pe Ilinca de la scoala si gata; acum insa trebuie sa trag o fuga pana acasa, unde ea ma asteapta deja imbracata si sa gonim spre locul unde avem treburi.
De cand a luat vacanta a stat numai pe telefon, care de luni va fi restrictionat la functia de telefon, adica ii voi scoate internetul si jocurile (timp de o saptamana jumatate a avut timp sa-si faca de cap cu el). N-a avut acces pana la 8 ani, dar a recuperat in aceasta saptamana de vacanta :) .
Am mai multe proiecte personale:)) pe care sa le incep in curand: ceva hand-made si ceva sa scriu si multe cursuri sa fac.
Curtea noastra arata ca o jungla, dupa ploi au crescut toate centimetri intregi, incat a ajuns sa arate ca la oamenii cei nebuni - trebuie bagata masina de tuns si copacii trimati, vreau sa vad soare, cer, padurea din fata, casele din sat, nu numai frunze. Avem insa rosii coapte, in iunie, in gradina:). Visine o multime din care am facut si doua borcane jumatate de dulceata intr o seara in care m-a palit harnicia. Am facut si dulceata de cirese amare in alta seara (cred ca are gustul acela....am fiert intr o sita de metal in care se pune ceaiul si o parte din samburi)
5: in mai m-am tinut de treaba, m am abatut o data sau de doua ori maxim. In iunie am facut o lata....in iulie o iau de la capat:), pana la urma (in iunie dupa Pastele Cailor) ma voi disciplina intr un fel:)
As vrea 
  • in iulie:
- sa se intample o minune, doua, trei :)
- sa vand din nou din carti - ale mele si ale unei prietene care mi le-a adus mie pentru asta
- sa triez hainele si papucii si sa arunc/dau din ce nu port (ale Ilincai e mai usor, lucrurile copiilor isi gasesc stapani mici mai usor:)
- sa scap de multe lucruri care depun praf si nu stiu unde sa le mai pun, sa se bucure altii de ele
- sa particip la concursul despre care a scris Iuliana-Chef pentru o zi organizat de Selgros. Sper sa mai conving niste fete sa participe, daca nu castigam, mancam ceva bun si in plus aflam niste retete bune si incercate:) (Catrinel, Irinuca...cine ni se alatura in echipa gospodinelor?)
  • si mai tarziu:
- sa fac un curs al celor de la F64 cam scump, la inceput de toamna, dar...
- sa fac niste renovari...daca se poate bine,daca nu, nu e atat de bine, dar nu e nicio drama
- sa ma inscriu la scoala populara de arte, sa desenez
- sa ma duc la inot sa invat pe bune
- sa ajungem in Maramures :) la manastirea mea






duminică, 27 mai 2018

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi : 27.05.2018, e racoare, se aud greieri si niste pauni care tipa cam sinistru
Sunt recunoscatoare pentru: gentile galbene primite ieri:). Imi plac mult gentile si papucii galbeni
Ma gandesc: sa fiu mai harnica in ce priveste timpul meu si al Ilincai
Sper: sa ma ajute Domnul sa fac ce mi doresc, sa iau deciziile bune
Citesc: In padurile Siberiei si Medicina-nutritie-si-buna-dispozitie, ambele foarte bine scrise
In bucătărie: bors de vita, paine cu maia, niste borcane cu fundul in sus de dulceata de trandafiri eronata, vodca cu petale care vor fi un lichior (sper mai dr succes decat dulceata)
Ce mai mesteresc: ud in fiecare zi:))
În casa: e racoare 
Azi...
Imi place: 
singuratatea de buna voie
unghiile de la picioare date cu oja
tunsoarea mea bob
pisica mea perfecta
drumul spre casa cu Ilinca
prajiturile de pe vremea mea
marea, marea, marea
Saptamana care a trecut: a fost foarte intortocheata si grea cumva 
Un citat: "Luxul nu este o stare, e depasirea unui prag, a acelei limite, dincolo de care, brusc, dispare orice suferinta". In padurile Siberiei
O melodie: azi s a maritat in Grecia sora unei prietene din copilarie. De cate ori intram la ele in casa, zilnic, dupa ce mi scriam, invatam...incepea o telenovela care avea urmatoarea coloana sonora. Nu stiu cum se numea filmul, dar coincidenta face ca am reauzit cantecul ieri intr un magazin:)



O imagine:









sâmbătă, 19 mai 2018

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi : 20.05.2018, e racoare, va ploua
Sunt recunoscatoare pentru: pasarile care canta ziua si noaptea, e ca si cum as trai intr o padure. La ora asta nu se aude decat cantecul lor, raspunsul celor de departe si cate un caine in departare. Uneori ma gandesc sa mai tai din salcami, sa castig spatiu, sa fie mai frumos si mai ordonat, mai putine flori si frunze pe jos, dar apoi imi amintesc ca eu vreau la tara, ca imi place exact asa cum este. Cand ma apuca dorul de gazon tuns perfect ma duc in parc, apoi ma intorc la iarba mea care creste de capul ei la mine la tara
Ma gandesc: la nimic, uneori, pentru franturi de secunde am capul gol de ganduri
Sper: sa ma ajute Domnul sa fac ce mi doresc
Citesc: In padurile Siberiei. Parca i scrisa de mine, asa rezoneaza in sufletul meu. Bine, eu nu as putea sa scriu asa bine, dar as putea trai cu brio asa:)
In bucătărie: bors rusesc, mi am comandat o carte de bucate rusesti, abia astept sa mi vina si sa fac retete din ea.
Ce mai mesteresc: nimic, ieri am facut curat toata ziua, dar nu se vede nimic...nu sunt eficienta, ma invart in cerc, pun mana pe acelasi lucru de trei,patru ori, apoi nestiind ce sa fac cu el il abandonez unde era
În casa: e racoare si ordine
Azi: coc acum o paine pe tava si una in oala asteapta la rand. A crescut prea mult si s a lipit de prosop:). Mereu se intampla asa cand am musafiri sau fac pentru altii.
Vor veni niste prieteni la noi:)
Imi place: socata, pastreaza perfect parfumul socului
vinul rose
hortensiile
painea
linistea
diminetile
sa fac cafea in zilele de week end...a devenit un ritual
Saptamana care a trecut: am lucrat, joi am avut zi libera si am facut ce am vrut, am fost la outleturi, am mancat sandvis pe strada si cafea buna in parc,  am cumparat carti, am fost la film:)
Un citat: 

O imagine:



duminică, 13 mai 2018

Placinta bulgareasca

Nu stiu cat e de bulgareasca placinta, dar prima oara am mancat la cumnata mea care e bulgaroaica.
Mie mi a placut atat de mult incat am facut-o de doua ori de la Paste incoace: e foarte simplu de facut si foarte buna. Nu e uscata sau cu foi casante ca majoritatea placintelor cu foi. Din toate placintele cu branza pe care le am mancat facute in casa, se apropie cel mai mult de dobrogeana, care este o placinta cu iz de dimineti la malul marii.
Ingrediente:
- un pachet foi placinta (am folosit Edenia si Bela;Edenia are muuuult mai putine ingrediente, deci presupun ca i mai curata si are foile putin mai mari, incap perfect in doua in tava mea)
- 350 grame branza telemea
- 200 ml iaurt
- 5 oua
- 2 linguri faina grau
- 1/2 lingurita cu varf de bicarbonat de sodiu (e prima oara cand il folosesc la mancare, pana acum doar la curatat:))
- aprox 100ml ulei
Fixati cuptorul la 180grade, cu ventilatie.
Tapetati o tava cu margini mai inalte cu hartie de copt. In tava mea intra perfect fiecare foaie pliata in doua.
Puneti bicarbonatul in iaurt si amestecati.
Intr-un castron spargeti ouale intregi, pastrati separat o jumatate de galbenus pentru uns foile la sfarsit si bateti-le cu o furculita cat sa se omogenizeze.
Sfaramati cu mana grosier branza telemea peste oua. Sa nu fie foarte marunt, sa fie si bulgarasi mai marisori.
Turnati iaurtul in care s-a stins bicarbonatul deasupra si faina si amestecati.
Puneti o foaie pliata in doua, pensulati-o cu ulei, apoi alta foaie, pensulati-o si pe ea. Cu o lingura imprastiati pe toata suprafata din amestecul de branza, oua si iaurt.
Repetati proceaul de inca trei ori, deasupra sa fie strat de foi, pe care le pensulati cu galbenusul batut cu cateva picaturi de apa.
La cuptor pentru 40-45minute.
O scoatem si o acoperim cu un prosop.
Se transfera pe un tocator si se taie.
Cu lapte, iaurt sau chefir este mi nu na ta.







vineri, 11 mai 2018

5

Am un nou proiect personal: am voie sa mi cumpar doar 5 lucruri pe luna. Nu se aplica la mancare sau produse de igiena, reparatii, urgente.
Sa va spun de cate ori in doua zile am renuntat la a mi cumpara diverse doar pentru ca...daca am voie doar 5, chiar merita orice porcarioara sa fie unul din ele?
Un wok care a fost in promotia Carefour, n am wok si mi trebuie, dar imi doresc unul de inox. E cam scump (in jur de 200), cel de la Carefour e teflonat, dar e portocaliu:)); chiar si frumos colorat nu merita sa fie intre cele 5 si in plus se apropie de pretul celui din inox.
Doua carti...am sa mi cumpar doar una din ele :)
Creion, hartie de ambalaj (nu cumva sa ma ia sarbatorile prin surpindere si sa vina Craciunul vara), doua cani de la Carturesti, un medalion cu o inima din lemn perfect slefuita, placuta la atingere, un set de pahare cu capac si pai pentru limonada, ca intentionez sa fac socata (are Laura Frunza o reteta faina), poate si niste sticle faine cu gat larg, un sfesnic simplu si foarte scump, prosoape cu ciucuri roz (desi eu folosesc iar si iar acelasi prosop vechi), o fusta...
Asta in doua zile de cand mi a cazut fisa:)) ca mi dau voie sa cumpar fix 5 obiecte, de pe 10mai pe 10iunie.
Daca ma tin de treaba o voi lasa si pe Ilinca sa aleaga tot 5 :)
Nu se aplica la flori;)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...