Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

vineri, 13 octombrie 2017

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

Astazi : 13.10.2017, ploua 
Sunt recunoscatoare pentru: carnea bio pe care am reusit sa o cumpar in ultima vreme. Ieri cand  transam o bucata pentru a o pune in pachete in congelator imi dadeam seama ca miroase a carne:). Cine s-ar fi gandit ca voi fi recunoscatoare pentru ceva banal si firesc? Pentru carne! Acum cativa ani (mai multisori) am vazut un film sf "pastila verde" cred ca se chema, oamenii mancau cate o pastila care continea toate elementele nutritive, intr-o zi, eroul a gasit un borcan de dulceata de capsuni, a furat o lingurita de dulceata si i-a adus iubitei lui care era in extaz. Acum nu mai pare asa de sf. Pe de alta parte ce inseamna sa fii mama:)), esti recunoscatoare pentru ciorba, nu cred ca inainte de Ilinca, in zece ani sa fi facut mai mult de o ciorba:)) (nu sunt sigura ca am facut vreodata :)
Ma gandesc: sa fac niste poze acestei toamne absolut minunate in week-end. 
Sper: sa reusesim sa strangem cat mai multe haine si papuci pentru niste fete de liceu in nevoie. Mi-am sunat prietenele:) sa-si trieze dulapurile. Noi traim intr-un univers paralel, dar sunt fete pentru care un absorbant, un sampon, o pereche de sosete, una de ghete sunt un lux la care doar viseaza. Fete care merg la liceu si ar trebui sa invete:) si sa aiba sanse egale cu toate celelalte colege de varsta lor...
Citesc:  Simbolistica corpului uman si Dimineti cu Dumnezeu. Am multe alte carti citite pe jumatate, ar trebui sa mai termin din ele. Mi-am comandat Open abia astept sa vina, am citit cateva pagini care mi-au placut
In bucătărie: bors de purcel sub care tocmai am stins focul, o paine la crescut, ceai negru rusesc cu miere
Ce mai mesteresc: nimic :), n-am avut timp
În casa: e cald si bine
Azi am venit acasa, spal rufe, vase, gatesc, maine si poaimaine i sarbatoare
Vreau: sa am curaj
Saptamana care a trecut am lucrat, am fost la sala, am pus trandafiri agatatori, am strans ramasitele gradinii de legume, au inflorit dumitritele plantate de mine si sunt un fel de alb-galben (n-am intrebat ce culoare sunt, ca sa am o surpriza:), la fel nici trandafirii n-am idee cum arata, m-am inscris la un curs de desen in acuarele:)
Un citat: 
"There is no greater agony than hearing an untold story inside you"Maya Angelou


uneori ma gandesc sa ma mut din nou intr-un apartament, sa vina Ilinca singura acasa, dar apoi...ma uit pe fereastra si-mi uit gandul, umplandu-mi inima de frumusete:)


Bucurie!

21 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. In realitate e si mai frumos, dar cameruta mea nu are un zoom asa de fin:)

      Ștergere
  2. "Produsul verde" se numea filmul. Singura secventa pe care mi-o mai amintesc (foarte vag pentru ca l-am vazut acum mult timp) e chiar asta la care te-ai referit, cu un batranel care a gasit dulceata de capsuni si si-a amintit un gust demult uitat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) la mine in cap a mancat iubita:)), memoria mea inlocuieste batranii cu iubitele:))

      Ștergere
  3. Ce harnicuta esti ,Anca!Sa stii ca si eu de multe ori ma gandesc ca daca stateam la oras intr-un apartament nu avema asa mult de lucru, dar imi trece cand stiu ca pot pune pe masa si mancare naturala.Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu s asa de harnica. Imi place tare unde locuim acum, dar gandul ca Ilinca ar putea sa se urce intr-un tramvai sau autobuz sa vina singura acasa si sa nu mai stea la afterschooluri ma bantuie:))

      Ștergere
  4. Nu te muta la bloc!! Stiu ca e greu sa traiesti la sat dupa ce ai trait la oras/bloc, dar merita.
    Uite ce am gasit azi pe FB: "Noi, ăştia care locuim în oraşele (în special) din câmpie, nici nu ştim cât de mult pierdem din toamnă. Cât de multe culori, mirosuri, atingeri nu le mai simțim între betoane. Cât de palid e Herăstrăul pe lângă demența de culori din Bucegi. Ce culoare dulce are toamna în pădurea din satul meu de copil, ce lipicioşi îi sunt strugurii, ce miere, ce lumină, ce tare dimineața nițel cețoasă cu aromă de fum.

    Doamne ce mult pierdem..." - via Vlad Mixich

    Ma regasesc total in ce scrie :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca nu m am hotarat, ca nu m am saturat de stat la casa. Singurul mare avantaj pe care l vad e ca Ilinca ar putea sa ia un tramvai/autobuz si sa mearga singura acasa, sa stea singura cateva ore chiar si iarna:). Dar momentan e doar un gand:), drumul de acasa pana in oras e de aprox 3 km, dar este pur si simplu superb, imi taie respiratia:)

      Ștergere
  5. Open - o carte super!!! Bucură-te mult că poți savura un ceai cu o asemenea priveliște în față!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :), ce ma bucur, luni imi vine, mi e dor de o carte pe care sa n o pot lasa din mana:)

      Ștergere
  6. E minunat ce vezi pe fereastra. Nu as da asta pe oras, desi stiu ca e greu cu naveta uneori. Important e sa stii exact ce vrei si Dumnezeu trimite solutiile la timpul potrivit. :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca imi trimite la fix, chiar si la gandurile pe care nu le am dus pana la capat, dar nu stiu daca as mai putea, daca n-as suferi si as vrea inapoi, e liniste si frumos si bine si spatiu si oameni de treaba:). Nici nu pot spune ca e naveta, singura hiba e ca Ilinca nu e independenta si nu va putea fi prea curand:)

      Ștergere
    2. Plus ca un loc ca cel in care stau nu mai gasesc:), e la doar 3 km de oras si totusi vad satul, satul vechi, bisericuta din lemn, drumul de pamant, nu vilele pe geam:), vilele sunt in spatele casei:). Si aud sunetele satului si vad cele mai frumaose apusuri si mari stele:). La oras eu nu vedeam stelele, nu stiu unde se ascundeau:)

      Ștergere
    3. Bucura-te de ceea ce ai. Ilinca are alte bucurii decât mersul singura acasa cu tramvaiul. Are curtea si animalutele fericite, are aer curat si liniste. Are timp sa fie independenta. La 18 ani o sa isi ia carnetul si va veni singur acasa cu masina. Ai răbdare. Ana

      Ștergere
    4. :) Ilinca are multe bucurii, iar eu ma bucur zilnic, dar sunt aspecte practice care ne-ar fi mai comode, de ex cei 400 lei benzina:), cei 600 afterul (ar putea sta doar 3 zile din 5), dar momentan e doar un gand de moment:)

      Ștergere

  7. Stii ca merg in fiecare zi cu tramvaiul sau autobuzul, de aceea nu cred ca l-as lasa pe copil sa calatoreasca singur prin oras la 7 ani. Iasul inca are multe masini vechi si cam murdarele pentru transportul in comun (tramvaiele, in special). Autobuzele sunt ok, chiar frumusele si ingrijite, dar avand o capacitate mai mica sunt mult mai aglomerate. Totusi, chiar si in tramvaie, de multe ori e tare aglomerat si oamenii stau in picioare, inghesuiti ca sardelele (uneori chiar decid sa nu urc, sa astept urmatorul tramvai), uneori mori de cald (se aburesc geamurile dela cati oameni respira acolo), alteori de miros :)). Avand inaltime mica, copilul nici n-ar ajunge sa-si composteze singur biletul (la aparatele vechi pe care trebuie sa apesi) si daca n-ar gasi loc pe scaun ar fi expus sa se loveasca (la o frana brusca sau daca ceilalti nu-l observa). Cred c-as lua in considerare sa-l las sa vina singur cu un autobuz/tramvai prin clasa a V-a, ca sa fie mai inalt (chiar, nu exista si un autobuz din sat pana in oras care sa circule din ora in ora, pentru cand va mai creste Ilinca?)
    Parerea mea e sa nu te amarasti singura cu acest gand, ci sa va bucurati de viata minunata la casa (catei, copaci, aer curat, stelute etc). Oricum la after school probabil isi face cel putin o parte din teme, si asa castigati timp liber pentru acasa, pentru joaca si discutii.
    M-am bagat cu pareri ca musca-n lapte, ca de obicei, desigur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La after da face teme:) si nu mai trebuie decat sa exerseze la pian sau sa repete presupun ce n a inteles (la clasa 1 nu cred ca se pune problema). Ma gandeam ca in primavara din clasa a doua va avea 9 ani si atunci e deja mare:) si va putea fi mai independenta;)(aceasta independenta este importanta si pentru mine, la tara mi-ar fi frica sa o las singura daca se intuneca chiar si mai mare, la bloc pare mai safe totul). Exista un maxi dar ar trebui sa mearga cu autobuzul pana la maxi si acolo sa schimbe si pare cam mult:). Planurile nu s pentru acum ci pentru viitor...inca nu m am saturat de stat la casa:), este foarte, foarte frumos la noi...cateodata ma apuca gata, ne mutam si mergem pe jos la scoala/job, dar apoi:), cand plec spre job sau ma intorc spre casa si drumul e atat de frumos imi trece cu totul:*

      Ștergere
  8. Si eu visez la o casuta cat mai aproape de oras, dar mi-ar fi teama sa locuiesc singura. C.H.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai de ce? Eu n am avut niciodata senzatia de frica pentru ca sunt case peste tot si avem un iluminat public mai ceva ca in Manhatten, noaptea e ca ziua:). Sunt si locuri mai izolate, dar acelea au farmecul lor:)

      Ștergere
  9. Sa stii ca abia astept sa vina weekend-ul sa ne scrii jurnalul sau cate cava din universul vostru.Imi umplu sufletul de frumos din fotografiile voastre si incerc sa-mi imaginez cum arata imprejurul vazut de la fereastra ta!tare frumos trebuie sa fie!Multumesc inca o data ca ne faci partasi la firescul si deosebitul din vietile voastre!Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  10. Anca, este foarte frumoasă priveliştea voastră! Pe Fb, urmăresc cu plăcere fotografii ale satelor din Bucovina, unde toamna, peisajele sunt minunate.
    Cum să te muţi din nou la apartament?! Mi s-ar părea un paradox...
    Ce copaci sunt aceia ale căror frunze capătă culoarea roşie? Încă mă fascinează colorarea în roşu a frunzelor (cred că doar frunzele anumitor arbori se înroşesc).

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...