Ce ma impiedica sa fiu cine vreau, unde vreau, sa fac ceea ce vreau? In afara de lene?
1. Costul mare al vietii mele : ipoteca, benzina, after-school-ul, obiectele pe care le tot cumpar
2.Pierderea timpului: pe net, lipsa de directie, dezorganizarea
3.Frica: de necunoscut, de schimbare, de asteptarile familiei, prietenilor
4. Dependenta: de un stil de viata, de comoditate, de anumite produse care costa mult,de stabilitate, de cunoscut. Dependenta de o viata care nu ma face fericita, dar pe care ma chinui zilnic sa o alimentez si construiesc.
5.Lipsa de credinta: complacandu-ma sa lucrez doar pentru bani, ingrop tot mai adanc toti talantii. N-am incredere ca Dumnezeu va avea grija de noi cu alte cuvinte, altfel nici nu mi s-ar parea ca imi asum un risc.
6.No-perseverance-din cauza suprastimularii creierului, mereu am tendinta sa nu duc pana la capat actiunile plictisitoare pe termen lung si sa pun mana sa mai casc gura pe net, sa ma ridic de la birou si sa fac orice altceva. Poate si din cauza mancarii nesanatoase.
7.Lipsa de competenta-care e primul pas, dar al doilea, dar al treilea? Care e primul?
8.Scopul-il stiam, am senzatia ca-l intrezaresc, dar s-a pierdut/diluat pe drum
9.Bucuria-motivatia intrinseca, pe care o dau de fiecare data pentru cea extrinseca. Si cu cat aceasta creste, cea intrinseca descreste.
Doamne ajuta!
 |
Subscriu!
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereVin si eu in club, sa stii...
ȘtergereTe imbratisez, Anca draga, si sper sa te indrepti cat mai mult spre viata pe care o doresti.
Toamna asta este una a framatarilor pentru mine, deci te inteleg. Uneori chiar nu stii efectiv care mai e scopul...mi-este atat de frica de schimbari, de orice fel, incat pur si simplu paralizez cand aud de asa ceva si prefer sa fac orice altceva , sa-mi ocup mintea, uitand binenteles ca la un moment dat tot voi da nas in nas cu ele si ma ascund, le aman...timpul trece, ma preseaza, si ma trezesc intr-o situatie fara iesire, iar daca aceasta exista, nu am curaj ...pare fara sens, imi cer scuze:D
RăspundețiȘtergereAm vizitat Iasi-ul la inceputul lunii si nu stiu cum ti se pare tie care esti de acolo, probabil il vezi zilnic, dar eu m-as muta imediat acolo de-as putea.Zile senine iti doresc draga Anca.
Cine sunt eu? Care sunt talantii mei? Cum aflu?
RăspundețiȘtergereOare e bine sa fiu "eu"? Dupa cum am descoperit in timp, 50% din ceea ce simt eu e bun si 50% gresit, simturile mele se pot insela de egoism si mandrie, bine ascunse, care nu-mi arata adevarul.
Lucrul care ma apasa cel mai tare e acela ca nu fac nimic bun cu viata mea. Nu in sensul de a ma realiza din punct de vedere omeneste, ci din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Nu ma jertfesc pe mine pentru altii, ci stau in locul meu caldut si nu fac nimic. Citesc in carti cum si-au trait viata alti oameni, care zilnic se daruiau pe sine altora, si eu ce fac? Nimic.
Nu e depresie, e constatare.
Am lipsa de incredere in mine. Dar nu vreau acea incredere ca eu sunt cineva si ca pot sa fac orice vreau, numai sa-mi pun in gand, ci increderea ca Dumnezeu mi-a dat cele de care am nevoie si punanadu-mi nadejdea in El pot s-o scot la capat si sa fac lucrurile de care mi-e foarte frica.
Nu am dragoste.
Am triat foarte multe lucruri, mi-am cumparat tot mai putine pentru mine, dar, de fapt, am nevoie de o curatenie mare in suflet pentru ca sufletul meu simte o neliniste si e ranit de neputinte, dar eu fac curatenie fizica, printre carti si obiecte, nu printre ganduri si greseli, si pacate.
Timpul trece. Daca as pune inceput bun se vor rezolva multe din cele nerezolvate. Oare pana cand mai aman?
Dumnezeu sa te ajute!
RăspundețiȘtergereMai sus am scris despre mine, in mod egoist, nestiind ce sa-ti spun tie ... pentru ca sunt buna la dat sfaturi, doar ca nu sunt si bune sfaturile :)
Totul incepe cu ce ai facut tu: ai pus pe foaie. Apoi, punctual, cu rabdare si intelegere fata de caderi, facem schimbare cu schimbare, rand pe rand.
RăspundețiȘtergereScumpa mea cred ca toata aceasta neliniste din sufletele noastre este din cauza ca risipim prost viata. Internetul cu mreajele lui in care stai cu orele sa te uiti pe tutoriale pe care nu le vei face oricum, fire de crosetat, facebook, ce mai face unu si altu. Eu m-am trezit ieri asa din clic in clic ca ma uitam la cum i-a dat iulia albu la monica anghel un premiu bau(ca era prost imbracata):))si uite ca mai luda eram eu decat aia ca stateam ca baba sa vad ce fac ele.
RăspundețiȘtergereM-am tot gandit la tine de cand ai scris postarea asta.
Asta e smerenia, după definiția mea: să recunoști și să pui în cuvinte unde ești și cât ești. E primul pas spre "expandarea" limitelor ființei tale. Am încredere că de aici înainte o să fie tot mai bine pentru tine. :*
RăspundețiȘtergereDin toate avem de invatat, chiar si din aceste framatari. Pace si bucurie sa ai!
RăspundețiȘtergereE un început ca ai facut o schita cu ce nu e in regula, cu ceea ce te nemultumeste. De aici, poti incerca sa schimbi. Eu m-am apucat sa schimb niste lucruri iar apoi am inteles ca ma plictiseam, ca a schimba ceva ce pare in neregula, poate fi o greseala. Acum regret. Nu mai pot face nimic cum era inainte... Sufăr mai mult, mult mai mult acum... Nu stiu cum va fi viata mea. Dar era aproape perfecta inainte si acum am stricat tot, iremediabil. Ana
RăspundețiȘtergere