Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

joi, 29 decembrie 2016

Yarn along

E yarn along la Ginny:)
Imi place sa tricotez, faptul ca e o activitate repetitiva e aproape ca o mantra, ca o meditatie, ca o rugaciune. Fiecare gand se domoleste, se cerne, si apoi in ordine, se aseaza cuminte pe andrea odata cu ochiul.
Imi palce sa bricolez cam orice,  presupun ca am indemanare, dar dintre toate, sa tricotez imi place, de departe cel mai mult, desi este lucrul la care am cele mai putine cunostinte:). Mai linisteste iuresul din mine:)
Imi place sa citesc, inainte citeam carti adevarate, acum incerc sa le alternez pe cele destepte cu cele usurele.
Pentru ca sunt tare dezordonata si pentru ca bullet journalul pe mine m-a ajutat destul de mult sa ma organizez anul acesta, imi doream de Craciun Arta listelor, in speranta ca va fi un ghid practic :), asa ca Mosul mi-a adus-o printr-o prietena. E o porcarie, un mod de a vinde nimic frumos ambalat (coperta arata frumos), sa nu dati bani pe ea:), ideea e ca o duc pana la capat, sa vad daca nu gasesc vreo idee buna:)), de altfel cititul ei nu presupune niciun efort:)
De tricotat tricotez salul meu colorat pe care l-am terminat, apoi desirat pana la un punct si continuat din nou:). Am si o noua brosa de prins salul:) primita tot de la Mos in forma de pisicuta care-mi palce foarte tare:) . Am inceput si o noua preche de sosete pentru mine din lana colorata si am terminat fularul cadou pe care l-am pus sub brad, care astazi am vazut ca este si purtat:)

Imi place mult combinatia de culori a fularului, mi-ar placea sa o refolosesc pe jumatate din fata unui pullover bleumarin cu nasturi.
Astazi am fost harnica, dupa ce am venit de la job, am facut sarmalute care acum se coc in cuptor si chisca moldoveneasca si bors care fierb pe aragaz, Mi-a adus o prietena o bucata de slanina afumata, nici macar nu e prima lux, dar tremuram cand mi-am taiat o felie si am rupt o bucata de bagheta si i-am pus mustar, de placere tremuram:). Imi amintesc cand faceau bunicii mei slanina afumata si muschi si carnati toate adevarate, afumate la fum atat de incet si indelungat, incat in primele zile nici nu se incalzeau, si nu voiam macar sa gust. Tot ce era cumparat era valorizat pe atunci... incerc sa o inteleg pe Ilinca si prietenii ei care prefera oricand o prajiturica din plastic din supermarket oricarei prajituri de casa...
Maine nu ma duc la job si daca ma tine harnicia poate fac un cozonac:)), ca de la anul ma apuc de regim:))
Zile cu spor, sa aveti, sa va bucurati de fiecare clipa. Trebuie sa mi aleg un cuvant care sa defineasca anul 2017, si am unul...perfect, sferic, cel mai frumos cuvant din lume:)

duminică, 25 decembrie 2016

...

 Sa prajituresti cu multe portocale, mac, nuca si scortisoara pana la epuizare, din pita arabeasca sa faci cele mai moi pelincute, vin fiert cu mirodenii, sa oferi si sa primesti tot ce-ti doresti si un pic mai mult.
Sa te scoli si sa ai toata ziua la dispozitie, sa faci cafea cu lapte, sa aprinzi candela, sa urmaresti cum soarele rasare pe dealul din fata ta, sa deschizi usa si aerul inghetat sa-ti invadeze plamanii.
Sa mergi cu viteza printr-un oras fantoma, noaptea, in ajun, spre casa, pe drum inzapezit, sa intalnesti cete de colindatori, sa ingheti, sa ajungi acasa, sa-ti pui pijamale noi, sa te bagi in cersafuri care miros a curat si a ger, sa fii sanatos, o dulce amorteala sa puna stapanire pe tine.
Sa fii in siberii fara sfarsit, in stepe aride cu vant biciuindu-ti fata, in liniste : Craciun fericit bunicule.

duminică, 18 decembrie 2016

Pregatiri de Craciun

Anul trecut am aratat cartile nostre de Craciun, preferata mea ramane de departe "Povestea primelor daruri de Craciun"
Anul acesta, Ilinca a primit de Mos Nicolae doua carti cumparate la super reduceri inca de prin vara-toamna:). Pe prima imi doream tare sa o aiba, nu stiam textul, voiam sa ma ajut de poze ca sa-i povestesc despre Nasterea Domnului, dar vazand si textul, cred ca este cea mai clara, mai aproape de adevar carte care trateaza subiectul:), o recomand cu caldura:) (ii traduc bineinteles:). Copiii mai maricei o pot citi cu ajutorul parintilor si-si exerseaza si cititul in engleza (are text putin:).




 A doua stiam ca o va bucura foarte tare, o urmaresc de anul trecut, era 100 si ceva de lei la pret intreg, am dat 30 pe ea, Ilincai i se pare cea mai tare carte pe care o poate avea o fetita:) . Are multe retete pe care sper sa le incercam:). Daca stiti vreo fetita pasionata de gatit...

La noi a nins...asa ca ninge si in desenele Ilincai:)


Voiam sa o pun sa-i scrie o scrisoare lui Mos Craciun, dar care e scopul? Mai ales ca deja i-am cumparat cadoul, asa ca i-am zis sa-i scrie Lui Iisus ca e ziua lui. Ce sa-i scrie? Motivele pentru care este recunoscatoare, pentru care-i multumeste:) . Ma gandeam ca ar putea deveni o traditie la noi in familie, sa scrie in fiecare an si apoi sa i le arat:). Am o singura observatie: bufnitele si fluturii pentru care multumeste sunt niste abtibilduri 3d:))

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

pinterest
Pentru astazi (data/ora): 17.12.2016
Afara: e soare, e nins
Sunt recunoscatoare pentru: lumea pe care a creat-o Dumnezeu pentru mine:), lumea creata pentru fiecare din noi:)
Ma gandesc: la ce mai trebuie sa fac pana de Craciun, trebuie sa mai cumpar doua cadouri, dintre care unul stiu exact ce este si de unde, meniul l-am facut, cumparaturi vreau sa facem luni seara, iar portocale si restul probabil joi-vineri. Imi place ca anul acesta copiii iau vacanta in ajun, asa chiar vor simti sarbatoarea, nu va fi o lalaiala pana de Craciun:) si noi la fel, dincolo de mancaruri si rasturnat casele cu fundul in sus, ne vom planui mai putine, vom face si mai putine si ne vom bucura mai mult:)
Sper: sa ninga:) de Craciun, acum e nins la noi si eu imi traiesc visul :)
Citesc: one small act of kindness (am citit doar prima pagina:)) ca n-am avut timp:)
In bucătărie: am facut orez chinezesc pentru mine si Ilincai ii voi face si piept de pui cu smantana alaturi (o reteta de pe net), briose si fructe
Ce mai mesteresc: m-am reapucat de esarfa mea, am incheiat-o, apoi am stricat-o si m-am apucat din nou de ea (cea curcubeu)
Ascult: centrala si un caine la vecini care latra
În casa: e cald si bine:)
Azi: mai tarziu vom merge la un concert caritabil la Biserica
Ieri: am avut mult de lucru la job, apoi am iesit cu fetele in oras:)
Imi place: sa ninga, sa ninga, sa ninga
Nu-mi place: sa vad doamne purtand ghetute stramte si cu toc, un pic deasupra gleznei cu fusta (au ceva lipsit de eleganta si firesc ca si coafurile "tesatura"-carlionti multi in varful capului si ceafa taiata scurt, eventual si rasa (parca le ia orice urma de feminitate si delicatete, devin ca niste functionare)
Vreau: sa avem sarbatori linistite, cu bucurii adevarate:), cu familie si prieteni si liniste:)
Saptamana care a trecut: a fost alba:)
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: sa mergem la Biserica si apoi sa nu facem nimic, sa stam acasa:)
Un citat: "Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să te uiţi la ghimpe şi să vezi trandafirul."-am primit de ziua mea de la o colega...
O imagine: 
azi



 Zile ninse cu bucurii va doresc:). Mai avem o saptamana pana la Craciun, sa o facem sa conteze, sarbatoare nu e doar duminica ci si luni si joi si vineri. Nu pierdeti timp rascolind case si gatind cat pentru o nunta, pastrati totul simplu, bucurati-va de fiecare zi, de fiecare lucru, de fiecare moment:)-ridicati ochii din oale si priviti pe geam, opriti-va din dereticat si cantati cu copiii, beti o cana de ceai, un pahar cu vin. Eu asa am de gand sa fac:))

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Sedinta foto de Craciun

Mereu mi-au placut pozele americanesti de Craciun si mereu mi-am propus sa avem si noi o sedinta foto, aveam atatea idei... Apoi am inceput sa caut un fotograf, m-am uitat pe facebook la niste poze,unele superbe, unele foarte prelucrate, altele cu un cadru jenant (chiar daca acasa se vede aspiratorul si prelungitorul si firul de la prelungitor, dar am vazut seminee facute din cutii pe care era lipit tapet, cum este la gradinite la serbari), asa ca am hotarat ca pot sa fac si eu propria sedinta foto acasa:)
N-am reusit sa fac cate poze mi-as fi dorit pentru ca a venit un domn sa mi taie cateva crengi din salcami si sa-mi curete trandafirii, iar eu am carat crengutele, asa ca voi repeta sedinta foto, poate chiar cu o rochita mai pretioasa, cum va fi cea de serbare:) (la care este tinuta obligatorie rochie alba si cum Ilinca n-are nimic alb, i-am comandat rochie alba cu paiete aurii - va merge si la un botez cu ea - nu ma deranjeaza serbarile atata vreme cat sunt cu tinuta la alegere, altfel mi se par o cheltuiala inutila).
Am facut 104 poze din care 16 sunt de aratat lumii, nu am rabdare sa ma joc cu ele sa le prelucrez:), pe una am sa o transform in felicitare de Craciun.
Daca vreti sa va faceti propria sedinta foto:
- incercati ca in spatele cadrului sa fie un perete alb, cat mai vast, pentru a nu se vedea diverse care n-au ce cauta in poza perfecta de Craciun(aspirator, cabluri, prelungitoare)-la noi acest lucru nu e posibil, bradul a cazut si l-am ancorat de scara (l-am legat cu o sfoara), asa ca ar fi fost imposibil sa-l mut langa un perete
-ascundeti prelungitoarele in spatele unui cadou, a unei jucarii..., firele sub covoare
-faceti cat mai multe poze:))
Si distrati-va:)



sa nu incercati cu o cana plina;)



miercuri, 7 decembrie 2016

Yarn along

Astazi e meircuri si particip la link-party-ul lui Ginny - yarn along. Sa tricotez ma relaxeaza foarte tare, mai mult decat orice alt craft, tocmai pentru ca totul e asa repetitiv si in miscarea aceasta rutinera imi gasesc linistea.
Am reusit sa termin paturica pentru baietelul prietenilor mei, tocmai in timp, pentru ca ieri s-a nascut:)
De citit n-am citit nimic, am reusti sa termin When breath become air - i-am oferit patru stele pe goodreaders:), insa mos Niculita mi-a adus in dar o carte foarte frumoasa One small act of kindness - mi-a placut cum suna si cum arata coperta:))
Zilele acestea au fost destul de linistite,  am facut biscuiti cu unt de arahide, m-am uitat la filme, m-am jucat cu cainele afara, am iesit intr-o seara in care ninsese la o plimbare pana la capatul stradutei noastre, care se termina intr-o curba si acolo totul se deschide intr-o minunatie, se vede pana in departari, sate luminate, dealuri, padure, miros de zapada, liniste, doar caini si fazani in padure atat se auzea:)- totul e asa coplesitor de cate ori sunt in natura, totul parca e sfant, e prea plin, prea mult, prea bun, prea frumos, prea cum trebuie sa fie;)




nu stiu ce e cu cainele acesta dar mi-a furat inima  nu mai pot de dragul lui, felul in care sare ca un mielut (nu alearga asa cum o fac cainii:)), numai topaie:), felul in care e ascultator si vesel, felul in care ofera afectiune:)
am facut biscuiti de post cu unt de arahide

marți, 6 decembrie 2016

Si darul merge la....

Am intrebat atunci cand am propus darul de blog ce inseamna lucrul de mana pentru voi si v-am citit raspunsurile cu mare placere:). Inseamna acel lucru numai al nostru, pe care-l facem numai pentru sufletul nostru, care ne duce in locul unde ne intalnim cu noi si cu Dumnezeu. E lucrul acela care ne pastreaza uneori sanatatea mintala si echilibrul, care ne place sa-l facem dincolo de rolurile pe care le jucam si nu sunt putine, in ritmul caruia curge timpul mai lent, cand linistea si bucuria le aseaza pe toate in fagasurile lor firesti. E momentul acela tainic de tacere, acele cateva minute uneori furate cand ritmul andrelelor, al crosetei, al acului, a masinii de cusut...ne permite sa creem ceva, uneori util, alteori frumos, sau poate o incercare de aruncat, dar, in care, punem putin din noi, din sufletul nostru, din talantul nostru, din visele noastre inodate ochi dupa ochi:)
Toate meritam toate darurile din lume, dar acesta merge in ghetute la nr 49 Copilarim- te rog sa-mi trimiti adresa ta la : anca.ivan99@yahoo.com sau ancaivan99@gmail.com. felicitari :)



Inceput de decembrie

Decembrie de departe este luna mea preferata. Incepand cu sfarsitul lui octombrie ma gandesc la cadouri, mai ales ca multe sunt carti si librariile online au multe promotii de-a lungul anului cu 50%, carti pe care nu le gasesc la black friday, sau n-am bani disponibili atunci. Pe unele cadouri le cumpar inca din vara cand prind reduceri. In genere cam stiu ce vreau sa cumpar, sau daca imi sare ceva in ochi care se potriveste cu persoana le iau si cu cateva luni inainte.
Anul acesta, ca si anul trecut voi merge pe cadouri mai mult decat simbolice, pentru bucuria de a oferi :). Din pacate traim intr-o lume materialista si adoram lucrurile materiale, am ajuns chiar sa ne simtim jigniti daca prietenul care ne ofera zeci de ore dintr-un an nu ne aduce o mica atentie, ceva, orice:). Nu e rau in a oferi si nici in a primi cadouri, si totusi...sunt lucruri, momente care nu se pot cumpara si oricat le-am aprecia, le-am lauda, in fapt trec pe langa noi, prin noi, in timp ce obiectele raman, si cumva ne supravietuiesc aceste lucruri fara viata.
Am cumparat carti cand a avut elefantul 50% la toate, de la usbore. Sunt foarte incantata de kitul de copt pe care la  primit Ilinca de Mos Nicolae si cartea despre Nasterea Domnului (imi doream imaginile, povestea o spun eu) - cartea este foarte simpla si utila (am sa i fac poza, este foarte faina).
Ieri am gafat rau de tot - m-a intrebat despre mos nicolae si eu ii spun ca e Sfantul Nicolae, care era episcop, ii repet istoria cu fetele si pungile de bani, apoi ii spun ca eu am fost la Mira Lichiei. Si ea ma intreaba ca ce am vazut acolo? Eu ca biserica si mormantul. La care ea: adica e mort? si cum aduce cadouri? e o fantoma? Eu am scaldat-o dintr-o minciuna in alta, ca l-a inviat Dumnezeu, ca sfintii nu mor...in fine, cand am terminat discutia ma simteam aiurea cu atatea minciuni la activ. Ma intreb...care e scopul acestor minciuni? Oare magia sta in acesti mosi? Oare toata magia aceasta nu ne indeparteaza de magia adevarata a sarbatorilor? La scoala invatatorul i-a intrebat ce sarbatoresc de Craciun. Sitit ce au raspuns marea majoritate? Pe Mos Craciun.
Acum trei ani de Mos Nicolae Ilinca a venit acasa:), astazi au primit niste dulciuri de la scoala, ceva simbolic, mi-a pastrat clementina desi ii "venea foarte tare s-o manance" si briosa, a mancat numai oul kinder. Pe drum ma intrebam cati copii au pastrat parintilor cadoul lor? Si-mi exploda inima de bucurie :). Au trecut doar trei ani, dar in care inima mea s-a triplat:)
o icoana pentru ziua in care Mos Niculita mi-a adus o fetita:)
bisericuta de pe deal intr-o zi de sarbatoare

duminică, 4 decembrie 2016

Salata de anghinare buna buna buna

In postul Pastelui, chiar inainte sa-mi cumpar casa, am primit niste produse exceptionale spre testare de la Foodville. Le-am primit sa le testez si daca imi plac sa scriu cateva cuvinte despre ele pe blog. Le-am primit, impreuna cu cateva informatii si am plecat spre casa.
Pe drum, imi era foame tare, asa ca am desfacut tableta de smochine imbracate intr-o foaie transparenta de napolitana, am zis ca iau o gura:)), apoi ca o mananc pana la jumatate si pozez doar jumatate, pana la urma am mancat-o pe toata, am zis ca ori cu ea ori fara ea nu mai conteaza:)). Acasa, impreuna cu Ilinca am mancat si restul dulciurilor. Sunt dulciuri sanatoase, din fructe uscate, bune, bune, bune. Apoi ne-am mutat si, fiind in santier am locuit in dormitorul de mansarda si ne-am organizat o bucatarie pe balcon. Pentru ca nu puteam gati, am mancat multe sandvis-uri si salate, asa am consumat restul produselor fara sa le pot face o poza:), nici n-ar fi aratat prea bine pe naveta pusa invers care ne tinea loc de masa. Am primit borcane cu muulte bunatati din legume, pe care le-am folosit imbunatatind sandvich-urile cu humus, mancarea de zi de zi din postul Pastelui (chiar am jurat ca nu mai pun gura pe humus cat traiesc:)), sau pur si simplu mancand paine alba proaspata inmuiata in ulei de masline extravirgin; oare exista mancare mai simpla si mai buna pe lume?
Zilele acestea ma gandesc la meniul de Craciun, mereu il simplific incat am ajuns ca anul acesta vreau sa fac doar o fripturica si atat:), ma uit la Foodville sa comand niste sosuri care sa faca fripturica de neuitat...imi amintesc ca am niste inimi de anghinare pe gratar intr-un borcan, neinceput, pentru ca n-am stiut ce sa fac cu ele, n-am mai mancat pana acum. Pentru mine anghinarea reprezenta o planta spinoasa pentru ceai si cam atat. Am cautat o reteta simpla pe internet, am incercat mai multe variante toate foarte bune, pana am ajuns la cea finala care este incredibila. Este o salata buna buna buna si frumoasa si colorata si simplu de facut:)
Reteta de salata cu anghinare coapta pe gratar:
- jumatate de borcan de anghinare scursa de ulei (200g)
- 10-12 rosii chery taiate in sferturi
-samburi de rodie (la toate salatele fara exceptie folosesc samburi de rodie, sa incercati :)
- putin patrunjel tocat foarte marunt
-sucul de la o jumatate de portocala/sau de la o mandarina
-crutoane (paine taiata cubulete, stropita cu ulei de masline si sare si pusa in cuptor pana se face aurie)
-optional cateva bucati de miez de nuca copt odata cu crutoanele
-sare
Se amesteca toate ingredientele, se potriveste de sare si se stropeste cu sucul de portocala (am incercat si cu otet balsamic, dar mie nu prea mi place, modifica gustul produsului finit, insa sucul de portocale ii da exact ceea ce trebuie:). Puteti pune si lamaie, sau amesteca portocala cu lamaie, dar va promit ca portocala este cea mai buna, doar incercati:)
Daca este buna anghinarea? Excelenta. Nu stiu cum e cea fiarta dar aceasta la gratar e foarte buna, e fina si putin afumata si are un gust care nu poate deranja in nicio combinatie:).



Daca va ganditi sa incercati ceva nou, salata asta este de trecut pe lista:). Mie mi s-a parut asa de buna incat astazi o repet iar, dupa ce cumpar rosioare:)

joi, 1 decembrie 2016

La multi ani!

Ma tot gandesc de cateva zile ce inseamna sa fii roman. O prietena vrea sa plece cu sotul si copilul din tara, am mai multe cunostinte plecate, inclusiv fratele meu, dar in cazul lui niciodata nu m-am gandit ca e pe termen nelimitat, desi prietena lui e bulgaroaica si probabil o sa se marite cu ea:). Firma insa ii deconteaza mai multe drumuri pe an inspre casa, asa ca nu-l consider plecat plecat.
Eu am cochetat de multe ori cu ideea plecarii, emigrarii. Cred ca acum mi-ar fi mai usor decat alta data...de ce? Pentru ca exista facebook si am blogul si nu mi-ar fi asa de greu sa gandesc, simt, vorbesc romaneste. Facebook ul si wats up ul mi se pare ca faciliteaza mult comunicarea cu cei de departe:).
Ma intreb daca ar trebui sa-mi fac bagajele si sa plec ce anume as lua? Care ar fi farama mea de indispensabil, bucatica mea de Romanie pe care nu pot s o las in urma?
As lua:
-una din icoanele de la bunica, pe celelalte le-as lasa mamei mele
-biblia (alta carte n-as lua), exista!!! cartile electronice si pot sa-mi cumpar intr-o clipa o carte in romana
-ceaunul pe care mi l-a cumparat bunicul cand m-am mutat la casa mea
-fire si andrele si crosete, masina de cusut
-ibricul de cupru
-cimbru
-clorocalcin
-pamant
-miere de salcam
Ce as face romaneste si intr-un milion de ani:
-as aprinde candela
-m-as ruga in romana
-as gati romaneste la sarbatori (desi daca ma intrebati putine mancaruri traditionale imi plac:)), dar imi place sa le fac:)  - probabil laolalta cu bucatele tarii adoptive, cu exceptia painii facute in casa cu cruce deasupra, a cozonacului si a borsului cu fasole - acestea sunt comfort food ul meu:), pasca si pelincutele Domnului
-as plange la "Ciocarlia"
-as usca patrunjel si marar si musetel
-as privi ninsoarea amintindu-mi asa cum curge ea peste sate pline de fum
Sunt atat de putine lucruri care mi-ar trebui, pe care le-as face ca un roman, am fost tentata sa spun ca m as imbraca in ie, sau ca as citi poezie, ca as vorbi in casa numai in romana sau...dar adevarul este ca ne adaptam, cu exceptia miezului,  a identitatii noastre, a eului, a numelui nostru de botez, a locului intim in care ne intalnim cu noi, cu Doamne Iisuse, cu bogdaproste, cu miscarea mainii in cruce deasupra painii noastre.
La multi ani!
1 decembrie

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...