Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

joi, 30 iunie 2016

Miercurea fara cuvinte



Am pozat saptamana trecuta firele de alpaca din care vreau sa-mi fac un pullover:), desi eu nu sunt adepta proiectelor care dureaza mult, ma plictisesc repede si incep altele:). Odata mama mi-a zis ca s-a facut un studiu in care se demonstra ca daca o femeie isi inventariaza bijuteriile, probandu-le, luandu-le in mana, chiar daca e intr-o depresie, se va simti mai fericita. Cam asa e la mine cu firele, ma pot uita si uita si uita la ele:))
Am vopsit lana saptamana aceasta, cu varza rosie:)), avand in vedere experenta pozitiva de Paste cu ouale albastre. Din pacate, lana a iesit...roz-lila in loc de albastru, dar voi persevera;).
De citit nu prea citesc mult, e o perioada cand prefer sa tricotez in loc sa citesc, sunt intr-un fel de transa intelectuala, desi am cartea asta faina inceputa Obiecte pierdute, una care pana acum imi place tare tare si ma provoaca Departe de trunchi.
E vara, mancam fructe si petrecem toate orele in care nu suntem la job/gradinita si nu dormim, afara, unde e racoare si minunat datorita copacilor.
As vrea...
Zile cu racoare si spor :)

duminică, 26 iunie 2016

Dulceata de trandafiri

Intr-o zi am mers in piata sa iau ciresele de zi de zi, era o batranica cu flori de trandafiri roz si parfumati, de dulceata, 1 leu gramajoara. Initial am luat 6, dar pentru ca mai avea doar 4 i-am luat pe toti, fara niciun scop, doar ca sa ma bucur de parfumul florilor. O colega ma intreaba daca fac dulceata asa ca...am facut dulceata.
 Acasa i-am spalat, scurs, desfacut petalele de pe floare. Am avut 400g de petale. 300-350 am folosit la dulceata, 50 le-am pus intr-o sticla de sticla intunecata de la un vin si deasupra lor am turnat otet. Au trecut 2 saptamani, are o culoare si un miros minunat. Eu ii fac frectii Ilincai cand are febra si mereu, imi aminteam ca bunica avea otet cu petale, pe care-l incalzea pe soba inainte sa-mi faca frectie si ca acesta mirosea minunat.
Chiar daca nu muriti dupa aceasta dulceata, este o placere sa o faceti, sa va juati cu mainile in sutele de petalele roz care miros incredibil:)
Pentru dulceata:
-  300-350 g petale (cantarite dupa ce au ramas doar petalele curate)-nu am rupt/taiat partea alba a petalei si cred ca e mai bine asa, a iesit mai texturata
- zeama de la o lamaie
- apa 500 ml
- zahar 1kg
Pasul 1 - se spala florile in mai multe ape sintr-o sita
Pasul 2 - se desprind cu grija petalele de pe floare
Pasul 3- se freaca petalele cu zeama de lamaie ca sa nu se oxideze si sa-si pastreze culoarea
Pasul 4- apa si zaharul se pun la foc pana se formeaza un sirop legat
Pasul 5- se introduc petalele in sirop si se fierb pana trec testul picaturii in paharul cu apa (mai sunt si alte metode, pe asta o stapanesc eu :)
Pasul 6-se pune dulceata fierbinte in borcane curate; bocanele se sprijina de ceva metalic (daca nu aveti nimic, lama unui cutit, tava de la aragaz-astfel nu crapa la contactul cu lichidul fierbinte)
Pasul 7 - se intorc borcanele cu fundul in sus (sa stea pe capac, astfel se sigileaza singure - rezista ani buni) si se lasa sa se raceasca
Gataaaa

prim plan cu dulceata cea mai parfumata
in pahar e otetul de trandafiri:) (nu se vedea prin sticla)

vineri, 24 iunie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora): 24.06.2016
Afara: o caldura infernala, parca traim deasupra unui ibric cu ceai care fierbe, dar in afara de marti cand a fost si umezeala, e ok:)
 Ma gandesc: sa ne planuim vara ca sa nu treaca neobservata pe langa noi
Invat: sa iubesc muntele;)
Sunt recunoscătoare pentru:  casa mea, la parter e rece si bineeee, minunat, sus e cald, serile miros a tei 
Vreau:  sa ma adun, sa ma invart, sa ma imbunatatesc, sa traiesc constient
Citesc: Departe de trunchi, franturi, m-am apucat de impletit, asa ca nu prea am timp de citit:)
In bucătărie:  chiselita de cirese, tocmai am scos un cozonac din cuptor (:))am primit o reteta noua asa ca am zis sa o incerc, arata bine, dar toti arata la mine bine, dar au acelasi gust si...ne invartim pe langa frigider asteptand sa se aseze un tiramisu, facut acum doua ore...
Ceea ce astept (sper): sa stiu sa discern in fiecare moment
Ce mai mesteresc: impletesc o bluza pentru mine, raglan, e pentru prima oara, sper sa reusesc:)
În casa: e minunat de racoare si bine, necesita smotru, gradina necesita un cosit:)
Azi: am fost la job, apoi la gradinita si acasa, nu prea e de plimbare
Unul dintre lucrurile mele preferate: sunetele care se aud noaptea: pasarele, broscute, greieri, cocosi
Imi doresc: sa-mi fac plan, sa stam cateva zile la munte:) in vacanta, dar la un anumit munte, intr un anumit loc;)
Ieri: am fost si am probat vreo 20rochii pentru un eveniment de luna viitoare, cat de obositor este:)
Saptamana care a trecut: la inceput am avut 3 zile de munte si de frumos si de bine
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: a trecut:)
Un gand: "In masura in care copiii ne seamana, sunt cei mai dragi admiratori ai nostri, iar in masura in care nu ne seamana se pot dovedi cei mai vehementi critici ai nostri. De la inceput, ii indemnam sa ne imite si tanjim dupa ceea ce ar putea fi cel mai amre compliment in viata: ca ei sa aleaga sa traiasca conform sistemului nostru de valori. Desi multi dintre noi ne mandrim cu cat suntem de diferiti fata de parintii nostri, ne intristeaza nespus cat de diferiti sunt copiii nostri fata de noi insine"-Departe de trunchi
 Imagini pentru astazi:

100%alpaca




vineri, 17 iunie 2016

Vina de a fi parinte mai putin decat perfect

Am citit zilele trecute o postare scrisa  ca pentru mine deoarece de multa vreme ma gandesc la asta. Mereu vad postari pe facebook, pe diverse bloguri si site-uri cu parinti care s-au rastit la copilul in supermarket, vorbeau la telefon in parc in loc sa se scalambaie printre tobogane, nu se opreau din drumul lor grabit ca sa admire toate firele de iarba de pe marginea drumului, sau...munceau cu norma intreaga si le cresteau altii copiii (crese, gradinite).
Eu sunt un astfel de parinte, le-am facut pe toate: in parc si pe strada vorbesc la telefon pentru ca e singurul timp pe care il am pentru a vorbi sau sunt sunata de la serviciu si trebuie sa raspund, m-am mai rastit in supermarket daca pleaca de langa mine, daca incepe razboiul lui poti sa-mi cumperi asta, sau este ea sau sunt eu prea obosita si tracasata, am zorit-o de multe ori cand voia sa ne uitam "pe dealuri" pentru ca trebuia sa ajungem intr-un anume loc si probabil deja intarziasem, pentru ca o iau dupa mine peste tot ca n-am cu cine o lasa (si la notar si la doctor si la banca...) si nu pot fi atenta la tot ce zice, pentru ca are mereu ceva de zis, chair daca vorbeste 13 ore incontinuu, pentru ca sunt treburi de rezolvat si oameni care se bazeaza pe mine, pentru ca sunt adult si viata mea nu e doar despre curcubee care se oglindesc in balti.
I-am dat cateva palme la fund cand a sarit in fata unei masini, ca data viitoare sa se teama de palme si sa nu mai faca asta, sau cand a pus un evantai de hartie pe aragaz ca sa vada cum arde ( incepusem sa ma gandesc ca-mi maltratez copilul, pentru ca asa scrie peste tot).
Muncesc cu norma intreaga si copilul meu e crescut de gradinite mai tot timpul anului, cu exceptia unei vacante de 2 saptamani vara si una de Craciun, pentru ca n-am alternativa, sunt mama singura si fara venitul meu am fi moarte de foame.

Astept de la ea empatie, rabdare, astept intelegere, pentru ca nu cred ca se vor dezvolta de la sine dintr-o data. Si ceilalti au nevoi si vise si asteptari si uneori e un exercitiu bun sa constientizeze asta.
In parc nu ma mai duc,  ceilalti parinti oricum ma priveau urat ca eu stateam si citeam sau crosetam:) - copilul merge in parc sa socializeze pe orizontala, cu cei de varsta lui, nu sa stea cu adulti. De jucat, de petrecut timp minuant impreuna de obicei o facem in afara acestor locuri:), mai tot timpul, nu exista loc dedicat pentru asta.
Nu-i citesc povesti seara de seara pentru ca pic de oboseala inaintea ei, vad acest proces ca pe o corvoada. Mai bine ne bagam in pat si sporovaim despre cate in luna si in stele:). Dar inventez povesti amuzante in care e ea personajul principal, sau ii povestesc istorioare din biblie in fiecare zi (cel putin in drum spre/de la gradinita) si ii citesc uneori si o carte intreaga.
Imi dresez copilul - o cunostinta imi povestea cum adorm ei, copilul cand are chef, dupa multe rugaminti, dupa ce coboara de o suta de ori din pat si aprinde lumina. La noi culcatul nu e negociabil, si mai sunt cateva nenegociabile foarte putine. Daca a nu negocia niste reguli inseamna sa-mi dresez copilul, atunci da o fac, in beneficiul tuturor. Nu e responsabilitatea unui omulet de patru ani sa stabileasca ora de culcare.
Insist sa imparta, jucariile, cartile, lucrurile prin persuasiune, iar mancarea pana la a i-o lua din mana. Zilele trecute eram in vizita la niste prieteni, cinci copii de varste de la cinci la aproape sapte ani. Un baietel manca o ciocolata. Il rog sa dea si celorlalti care se gudurau pe langa el. Mamica lui zice "nu insista, ca nu da la nimeni". Mi se pare inacceptabil sa mananci ceva si sa nu oferi celui de langa tine. Ai pentru toti, esti dispus sa imparti, mananci atunci si acolo, altfel mananca cand nu te vede nimeni.
Nu fac din vestimentatie, eduatia ei, alimentatie un zeu. Nu ii fac bomboane raw din unt de cacao si carob(oare ce o fi?), poate manca linistita o patratica de ciocolata, o felie de tort, sau un jeleu facut numai cu coloranti, pentru ca pastram masura. Nu aplic informatii despre influenta lemnului in viata copilului mic si a sunetelor de clopotel, pentru ca...oricare copil pus sa aleaga intre materiale naturale si o jucarie oribila din plastic, va alege plasticul fara sa clipeasca. Si la tv se uita un episod de 20-30 min pe zi (nu in fiecare zi), poate nici in fiecare luna. Nu are insa acces niciodata la tableta si telefon, simt insa ca va veni ziua in care va avea acest acces, oricat de nociv ar fi.
Facem muulte lucruri impreuna care sa ne produca bucurie la amandoua - nu ma voi juca niciodata cu papusile decat daca consider ca e ceva terapeutic, dar vom face plimbari lungi vom culege flori si frunze, vom picta pe pietre, vom bicicli, gradinari, gati.
Nu o duc la o multime de activitati interesante (copiii vor la toate pana se plictisesc:). Merge la doamna de pictura pentru ca are talent si ii place sa picteze, este suficient:). Ma intreba o mamica de la gradinita de ce nu o duc la dans ca danseaza asa de frumos. Ii spun ca eu nu ies sambata si duminica (dansul e 2 ore sambta si 2 duminica). Ea imi spune ca ea nu are nicio zi fara activitati la copii. Si atunci am vrut sa o intreb "dar pentru tine ce faci? tu pe tine unde te duci?", pentru ca doamna e mereu pe fuga. Sau aud "de acum ziua mea nu mai conteaza, ca am copii"-pai ce ai murit? Ce invata un copil cand de ziua lui are o super petrecere iar de ziua ta iti certi partenerul ca a dat bani pe niste flori?
Imi iubesc copilul, mai mult decat orice, cum si-l iubeste orice mama si-i vrea binele,  fie din multinationala, fie ca face homeschooling folosind doar materiale naturale. Incerc sa-mi feresc copilul de rau si urat din afara si incerc sa cultiv in el entuziasmul, altruismul, bucuria de a cunoaste, credinta, rabdarea, pritenia si...mai presus de toate, empatia si dragostea. Toate acestea, fiind o mama imperfecta, intr-o lume care nu este ideala. In lumea ideala...probabil as zambi mereu, as avea timp mereu, as fi prezenta mereu, blanda mereu, iar copiii toti ar fi atenti si la nevoile celor din jur, toti ar avea o dorinta de a face doar bine si frumos, toti ar alege jucatul cu pietre si crengute in fata oricarui program tv sau a unei tablete:)



duminică, 12 iunie 2016

JURNAL

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora): 12.06.2016
Afara: ploua, stam pe terasa, eu bloguiesc, Ilinca deseneaza
 Ma gandesc: sa mi fac timp sa trimit un pachet, sa ma organizez
Invat: sa fiu mai relaxata, sa fiu mai ingaduitoare cu mine si cu cei din jur
Sunt recunoscătoare pentru:  sunetul si mirosul ploii
Vreau:  sa ma schimb
Citesc: Obiecte pierdute (de fapt nu am citit nimic saptamana asta, pur si simplu nu mi-am gasit timp)
In bucătărie:  niste pulpe la dezghetat care vor deveni o reteta cu vin si ierburi dupa Julia Child, briose facute de dimineata pentru finul meu si surioara lui (dar cand sa plecam sa-i luam mi-am dat seama ca nu-mi functioneaza stergatoarele, asa ca am coborat din masina si ne-am intors), cartofi noi cumparati de pe drum si cirese
Ceea ce astept (sper): sa termin toate la timp la job, am o stare de amortire, de oboseala cronica, ma culc obosita, ma trezesc obosita, la mine astenia este de vara:)
Ce mai mesteresc: crosetez ceva inceput acum vreo doi ani...cred ca va fi o sacosa de piata, sau orice altceva, ce va iesi:) si vreau  sa incep sa cos din cartea primita cadou:) (o carte minunata cu punct cruciulita)
În casa: e bine, noi stam numai afara
Azi: vom avea o dupa-amiaza de duminica ploioasa, acum imi scriu jurnalul, Pepsi doarme pe picioarele mele care mi-au amortit, dar nu le misc ca sa nu-l deranjez, mi-am terminat cafeaua nr. 2, ma duc imediat sa-mi fac un ceai(mama mi-a cumparat ceai negru exceptional de bun)
Unul dintre lucrurile mele preferate: linistea din curtea noastra
Ma gandesc: ca imi doresc foarte tare sa mergem la sfarsitul verii la Mamaia si nu in afara, pentru ca mi-e dor de marea mea, dar...nu prea ne permitem
Ieri: am fost pana pe Rarau intr-o excursie de o zi, n-am urcat pana sus ca incepuse sa ploua si-mi era frica sa nu alunecam pe pietre, mai ales ca eram in tenisi ca toti iubitorii de munte
Saptamana care a trecut: am fost intr-o stare de inertie, catica din parcare a fost luata de cineva care va avea grija de ea (imi dadusem termen pana vineri ca daca nu o ia nimeni, sa o iau eu), Ilinca a avut serbarea de sfarsit de gradinita, ce copil mare am; am cumparat de 10 lei de la o batranica trandafiri de dulceata, am facut 3 borcane si niste otet cu petale (stau la macerat intr-o sticla fumurie petalele acoperite cu otet pentru frectie pe vremea febrei)
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: sa stam pe terasa si sa ascultam ploaia, sa facem ce ne place
Un gand: ...
 Imagini pentru astazi:
picnic la marginea drumului
capite


o surpriza minunata:)



marți, 7 iunie 2016

Miercurea fara cuvinte

cand e liniste si ingerii coboara prin gauri de cer

cand ridici capul si e plin de portocale
fructul perfect
Biserica

sculpturi din flori vii

pamantul intreg in palma mea



doar marea

duminică, 5 iunie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora)25.06.2016
Afara: e soare, se aud sunete din sat (pasarele, gaini)
 Ma gandesc: sa continui sa ma organizez
Am invatat: incerc sa invat sa nu mai iau lucrurile atat de in serios si ca...planul Lui Dumenzeu nu inseamna compromisuri si jumatati de masura, ci preaplin, cu mult peste, trebuie doar sa avem incredere
Sunt recunoscătoare pentru:  terasa
Vreau:  sa mergem la plimbare cu bicicletele
In bucătărie:  frigarui de oaie, ayran, pizza turceasca, revani (o prajitura cu gris insiropata), baclava (ieri au venit prieteni si am avut dupa-amiaza turceasca, am gatit numai preparate turcesti si in plus, este bors de vita absolut nemancabil (am sa incerc sa-l dreg) si aluat si fructe pentru o tarta cu rubarba+capsuni, in curand voi pune aluatul in forme si-l voi da la cuptor. Dupa ce termin jurnalul:)
Ceea ce astept (sper): sa fie o saptamana cu spor
Ce mai mesteresc: nimic, dar am primit o carte cu muuulte cusaturi asa de faina, ma mananca degetele sa incep ceva:)
În casa: e bine
Azi: am fost la Manastirea Barnova care e langa noi, e in paragina din pacate, era un singur calugar, iar preotul care slujea era preot de mir ca avea verigheta, erau cativa oameni, are niste icoane incredibile...vom mai merge
Unul dintre lucrurile mele preferate: marea
Ma gandesc: sa imi gasesc timp din nou pentru pasiuni
Ieri: am gatit, au fost prieteni in vizita
Saptamana care a trecut: vineri am vazut in parcarea de la Carefour o catica Akita Inu uriasa, abandonata, slaaaaaba, slaba si se vedea ca avea pui. As vrea sa o iau eu ca mi-a placut ceva asa din atitudinea ei, dar daca mor puii? Nu sunt genul de om bun care aduna catei de pe strada, dar ea era asa, altfel... Acum ceva vreme voiam si eu un catelus din acesta, dar am citit ca sunt foarte dificili, e posibil ca cel ce a abandonat-o sa nu se fi documentat si nu i-a facut fata
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: manastire, plimbare, cafele, prajituri
Un gand: ...
 Imagini pentru astazi:









-

miercuri, 1 iunie 2016

Copilarie

Imi amintesc de copilaria mea:
dulceata de cirese amare cu unt si paine si lapte, paine si biscuiti muiati in lapte, paine in bors (si acum tot asa mananc), miros de cozonac, gogosi, mirosul mainilor dupa ce mananc muschi afumat, cirese, multe cirese si harbuz si fragi, verile miroseau a fragi parfumati. Si carti, multe carti, si mana fratelui meu din patul alaturat pe care o tineam serile inainte de culcare si povesti inventate si mama in rochie bleo atat de tanara, cum eu parca nici nu am fost. Si bunica mereu ocupata, mereu pe fuga, mereu avand treaba si bunicul care mereu avea timp sa priveasca lumea din jur si sa fie uimit si serile cu miros de fan cosit si cele mai frumoase zile din an (Ilie, Ilie Palie si Foca-cand stateam fara sa facem nimic, un fel de Craciun de vara) si padurea din fata usii pe care-o deschideam in fiecare dimineata
Imi amintesc de copilaria Ilincai:
desene pe asfalt si o poveste cu multe repetitii inventata de mami si acadele si uimirea in fata marii si bucuria tuturor sandalelor noi si jumatatile de bomboane ascunse in dulapul de la gradinita pentru mine si baloanele de sapun, multe baloane peste tot si desenele si bucati de lego si de puzzle peste tot si bucuria fara motiv, orez cu lapte si cantecul nostru secret :) (cantecul pe care-l canta toate mamele-nani nani puiul mamii, dar care de copilul meu e apreciat la adevarata lui valoare pentru ca timp de 4 ani nu a stiut ca exista brate si cantece si mangaieri). La multi ani copii si mamici incredibile care ma vizitati si pe care va vizitez :-)
Cirese in copaacul nostru:)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...