Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 29 martie 2016

A house with a view

Exista momente in care Dumnezeu iti face surprize :), care iti intrec toate asteptarile, care bifeaza si franturile de dorinte, la care nu duci gandul pana la capat :). Stiti ce se vede? Pamantul meu, curtea mea, salcamii din dreapta sunt "paduricea mea", iar copaceii mici din stanga sunt "livada mea", florile mici si albe si mierea ursului si iarba mea unde vor fi gaini in curand si privelistea mea din fata casutei noastre:)

duminică, 20 martie 2016

Super mancare de post:)

Am facut o mancare exceptional de buna si consistenta de post:) (exceptionala dupa gustul meu si al Ilincai) - ei i-am explicat ca e mancare marocana:)), pentru ca de la o reteta marocana a plecat si pentru un plus de exotism care prinde bine la copii. Reteta:
- 2 cepe medii taiate grosier
-5-6 catei usturoi striviti (eu am avut din supermarket, din cel romanesc cam 3 sunt suficienti)
-2 conserve de naut
- 4 morcovi mici si fragezi (din cei vanduti la legatura in supermarket)
-1 cutie rosii in conserva
-2cartofi dulci
-8 prune deshidratate (optional-eu le-am pus pe principiul ca daca tot le am, gustul lor in preparat este foarte bun)
- masline naturale sarate
- cury
-piper
-fulgi de ardei iute
-sare
-putin marar/patrunjel...
Ceapa se pune in tigaia cu ulei la foc mare pana devine translucida, se adauga usturoiul si se lasa putin, praful de curry, fulgii de ardei iute, apoi se pune conserva de rosii, se lasa pana se amesteca, apoi se adauga nautul scurs.
Cartoful dulce se taie cuburi, morcovul rondele si se trage in tigaie cu 2 linguri ulei, pana se moaie putin, se rastoarna peste ceapa+rosii+naut.
Se adauga jumatate de pahar de apa si se lasa la foc mic sa fiarba aprox 20 min.
Se mai adauga un pahar de apa, prunele si maslinele sarate+piper+sare.
Chiar inainte de a inchide aragazul, am pus marar uscat :)

Ninsoarea mieilor

Eu nu m-am saturat de iarna. Imi doresc ca vacantele sa le facem iarna, sa stau 7 zile sa ma uit cum ninge. Nu gasesc nimic mai frumos pe pamant decat atunci cand ninge:); intru ca intr-un fel de transa.
Imi doresc sa fac niste cursuri de desen, sa invat sa pictez icoane. Nu am un talent, dar mi-ar placea aceasta ca o forma de rugaciune, dar pana acum n-am stiut unde sa gasesc un profesor/student/elev care sa ma invete sa pictez icoane.
Pana atunci desenez ninsoare:) in toate desenele mele, astazi, cu oite si miei:)

sâmbătă, 19 martie 2016

Pe mine ma afecteaza legile antifumat

Ma intreb un director de scoala fumator ce face? Ca presupun ca nu s-a lasat de fumat de alaltaieri. Iese dupa gard cu elevii sa traga o tigara? Dar un doctor? Coboara 7 etaje, isi schimba papucii si iese in strada sa pufaie un fum? Dar prietenii mei fumatori care imi vor grabi mesele si cafelele (daca vom mai avea cafele iarna) ca sa iasa sa fumeze?
Mereu m-am gandit ca sa fii fumator are si un mare avantaj pentru sanatate. Cel putin daca ai un serviciu static Iesi din ora in ora, stai in picioare, mergi pana la locul de fumat, te intorci inapoi, te gandesti si la altceva, faci o pauza, o pauza adevarata scurta dar adevarata, pe care eu nefumator nu o fac. Nu stiu cate studii s-au facut despre efectele benefice ale pauzelor de tigara, dar sunt sigura ca sunt si efecte pozitive. Si nu, nimeni nu face o pauza de dragul pauzei, neconstrans de o urgenta:)
Nu sunt fumatoare, nu fumez nici ocazional, de ani de zile n-am mai pus o tigara in gura, dar chipsurile, energizantele si alte delicatese de acest gen mi se par infinit mai nocive, mai ales ca se servesc copiilor.  Pentru o lipsa de ipocrizie, astept legea care sa interzica minorilor sa consume fast-food...
Pentru cine a tinut post sau un regim alimentar stie cum lipsa/prezenta momentului in care poti manca/bea apa ii pune stapanire pe ganduri, pe personalitate apropape... Oare lipsa tigarii/apropierea momentului in care poti iesi in strada sa fumezi e altfel?
Nu militez pentru fumat, nici pe departe, dar ca orice viciu, scos ina fara legii, il obliga pe cel care il are sa apeleze la tot felul de tertipuri si subrefugii. Nu cred sa se lase cineva dintre fumatori de fumat, doar il obliga pe doctorul cu care vorbesc, sa faca din urmatoarea banala tigara la care saptamana trecuta nu se gandea,  "Ceva" care sa-l preocupe in timp ce eu as prefera sa fie atent la mine...
Monica Belluci -pinterest

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):19.03.2016
Afara: e soare, dar bate un vant rece
 Ma gandesc: la tot felul de lucruri:)
Am invatat: as vrea sa invat sa tac.Tare intru in bucluc aparand adevarul in conditiile in care acesta nu aduce niciun beneficiu si de multe ori ii supar si pe cei din jur...
Sunt recunoscătoare pentru: faptul ca pot hotari pentru mine. Stiti cate milioane de femei din lume nu pot face asta? Si nu ma refer la tari din Asia/Africa neaparat, ci la femei de langa noi, care stau in casnicii otravitoare, care nu pot iesi din relatii care le fac lor si copiilor lor un rau imens, zi dupa zi, clipa dupa clipa si nu vad nicio iesire...
Vreau: ...
Citesc: am citit luni Tatal celuilalt copil .
E o carte care ar trebui citita de toti parintii, bunicii, invatatorii, educatorii, profesorii...
In bucătărie sa fost conopida pane si orez, acum este humus si lapte cu cacao pentru Ilinca. Mai departe n-am idee:), probabil o supa crema (copilului ii pun la servire si smantana si i se pare minunata)
Ceea ce astept (sper): Faca-se voia Domnului!
Ce mai mesteresc:  ieri si astazi am pictat:). Ilinca a inceput, eu am finalizat...facem tablouri in tandem:) si e placut e o activitate care ne bucura pe amandoua:). Ea deseneaza si coloreaza mai grosier, eu ajustez:)
În casa: cam vraiste, scriu jurnalul si ma mobilizez:)
Azi: am iesit putin afara, dar frigul ne-a facut sa ne regandim planurile
Unul dintre lucrurile mele preferate: copacii infloriti, cantecul pitigoiului
 Ma gandesc: ca ar trebui sa-mi spal masina, inclusiv tapiteria, arata ca presurile de sters picioarele, de atatea ori s-a varsat apa Ilincai sau diverse ghivece cu flori ale mele s-au rasturnat...
Saptamana care a trecut: a fost una buna
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: ...
Un citat: "Supravieţuim din ce primim, trăim din ce dăruim" C.G.Jung
O imagine pentru astazi

miercuri, 16 martie 2016

Copil problema

La Ilinca in grupa sunt doi frati: un baietel de varsta lor si surioara acestuia, o fetita mai mica cu doi ani, precoce, isteata, dragalasa.
Baietelul e mai pufos si copiii uneori mai rad de el si-l necajesc. El ce face? Se apara si le mai scapa cate una, dar altfel este un copil extrem de bland si sensibil.
Nu stiu de ce, de cand a venit surioara lui care este cea mai dragalasa, doamnele l-au comparat mereu cu aceasta. Toate acestea, precum si faptul ca mai impingea si mai trosnea copiii au dus la "Cristian bate toti copiii"-imi spune Ilinca. Pe tine te loveste? Nu, doar pe ceilalti. Pai si atunci cum ii bate pe toti?
Bun, apoi imi spune ca doamna mereu il cearta si la masa il pune sa manance singur intr-un colt, iar azi (ieri adica) l-a dus la grupa mica ca n-are ce cauta la grupa mare ca a refuzat sa coloreze. Si nu l-au primit la grupa mica si el a stat pe hol !!! pana doamna s-a dus si l-a adus in clasa. A zis doamna ca nu l-au primit la grupa mica ca "nimeni n-are nevoie de un asa copil".
Tot ieri, la karate, baietii se jucau "de-a bataia". Cristian ii da din greseala una la un alt coleg. Se face un scandal cat casa, doamna ii povesteste inca un "incident grav" mamicii. Mamica il cearta pe copil, il pedepseste.
Din pacate scena se repeta aproape zilnic de un an de zile. Copilul (un copil de altfel minunat si vesel, linistit si sensibil) a devenit brusc un copil rau. Ceilalti rad de el ca e gras (oare asta nu se numeste hartuire?), daca el se apara mereu e certat si pedepsit. Copiii au invatat repede si daca abia ii atinge sau doar trece pe langa ei, urla ca din gura de sarpe. Doamnele stiu ca el e rau si bataus si "nimeni nu are nevoie de asa un copil"...

Noua mea geanta de primavara/vara

Am vazut la Catrinel super geanta pe care a primit-o de 8 martie si m-am gandit sa va arat si geanta mea:)
In decembrie anul trecut, cei de la ChicBags mi-au propus sa le testez un produs si sa-mi scriu parerea despre acesta pe blog. Mi-am ales dintre toate gentile  frumoase o geanta de primavara/vara, intr-un roz prafuit dulce si placut, suficient de incapatoare pentru toate prostioarele pe care le car zilnic dupa mine:)
Geanta mi-a ajuns prin curier fix in ajunul Craciunului, mi-am pus-o chiar sub brad, dar fiind o gentuta delicata ca o floricica, am asteptat zile mai insorite ca sa v-o arat si sa o port.

Inainte sa o primesc, aveam oarece prejudecati, pentru ca in genere folosesc genti din materiale naturale, dar felul in care arata, atentia la fiecare detaliu, pana si modul de ambalare m-au surprins tare placut.
Mi se pare ca se asorteaza foarte bine la geaca de blugi si balerini cum sunt acestia, abia astept sa plec in vacanta si sa o iau cu mine:) sa vada lumea.
Mi-ar placea si una bleumarin  pentru atunci cand ma imbrac colorat, sau una asa pentru cand vreau sa fiu eleganta.

 Pana una alta este o geanta frumoasa si utila. Imi place compartimentarea simpla, are doua buzunare pe laterala pentru lucrurile mici/importante, si un compartiment mare pentru de toate, care la mine inseamna agenda, ochelari de soare, pixuri, parfum, carti, lucru de mana, surprize pentru copil sau chiar cumparaturi mici. Imi place ca inauntru este la fel de frumoasa ca pe dinafara. Imi place ca o pot pune pe umeri si am mainile libere si cel mai mult imi place culoarea ei moale care se asorteaza cu serile de vara la cafele cu fetele.

sâmbătă, 12 martie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):12.03.2016
Afara: e gri, dar primavara:)-exista ceva in aer asa, ca o asteptare, ca o promisiune, ca ajunul unei sarbatori. E un gri care asteapta sa fie populat de culoare
 Ma gandesc: la tot felul de lucruri:)
Am invatat: de fapt invat sa fiu eu:)
Sunt recunoscătoare pentru: sanatate. Ce miracol si mereu avem impresia ca ni se cuvine
Vreau: ...
Citesc: ieri mi- am cumparat o carte noua: Un fel de basm
are un nume fain si o coperta faina:) - eu judec cartile dupa coperta, dar mai ales dupa nume. Am citit-o toata pana azi:), chiar la rand la supermarket abia asteptam sa ajung acasa sa citesc:). Recomand:)
In bucătări supa crema de legume si fierbe a treia oala de fasole pentru saptamanile care urmeaza:). De lene, fierb in kukta cate un kg si le pun la congelator in pungute. Sunt multe legume si frute si o cutie de Rafaelo care trebuie terminata pana maine seara:))
Ceea ce astept (sper): Faca-se voia Domnului!
Ce mai mesteresc:  nimic, as vrea sa cos doua sorturi-mama/fiica, sau sa brodez niste vulpite, acum ca am terminat cartea pot face ceva
În casa: asa si asa, nici nu conteaza prea tare, primavara are obiceiul sa ma arunce inspre afara 
Azi: nu mare lucru, supermarket, gatit, citit:)
Unul dintre lucrurile mele preferate: trandafirii (nu atat florile cat parfumul si gustul)-orice miroase sau are gust de trandafiri e minunat:). A, de fapt imi plac si tradafirii din gradini:), cei roz in special
 Ma gandesc: ...:)
Saptamana care a trecut: a fost una buna
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine vom merge intr-o vizita:)
O imagine pentru astazi
miracolele se vad si de la geamul bucatariei


inger


inca un inger:)

luni, 7 martie 2016

La multi ani mumu!

Mama mea e o femeie fantastica. Cand eram copil eram destul de saraci, ca sa nu zic lipiti pamantului, parintii mei nefiind partizani ai regimului comunist, dar nu stiu cum facea, cum le invartea mama ca aceastea erau aspecte absolut insignifiante ale vietii noastre si mereu eram fericiti. Pentru ca ea era fericita si pe langa ea, ca niste sateliti si noi.
Mama are un curaj nebunesc si nu asa un act de nebunie (cum ma paleste pe mine si apoi bat in retragere sau dau bir cu fugitii), ci un curaj asumat zi de zi. Cand tocmai terminam eu clasa a4a si fratele meu urma sa intre in clasa 1, mama a dat admitere la facultatea care o pasiona. Dupa ce a intrat, si-a dat demisia de la serviciu si patru ani si-a asumat sa traim practic din...bursa ei de merit :). Stiti ce mi se pare foarte tare acum cand sunt mama? Sa poti sa iti spui tie nu, dar mai ales propriului copil, nu dupa nu si sa mergi catre un vis al tau. Mama nu s-a sacrificat pentru mine, noi ne-am sacrificat pentru visul ei. Si a fost bine ca a fost asa, noi am avut toata viata inainte, pentru ea era ultimul tren. Tren pe care a ajuns sa-l conduca, e unul din oamenii care se bucura ca merg in fiecare zi la serviciu lor. Ne-a invatat sa ne urmam visele, sa nu depindem de imprejurari si daca acum ceilalti ma vad ca pe o curajoasa sunt asa datorita ei.
Mama cu siguranta stie sa traiasca. Are viata ei, cu o carte, cu o panza si un penson, cu niste retete de dulciuri, cu o pisica in brate, cu laptopul unde scrie. Viata ei nu depinde de nimeni, cu atat mai putin fericirea. Motto-ul pe care-l repeta zilnic cand eram noi copii era: "tanara sunt, frumoasa sunt de nimeni nu depind":), depinde cumva si nu depinde de tatal meu, de tatal ei, de noi...e mereu prezenta, mereu a noastra a tuturor, dar mereu numai si numai a ei:).
Mama stie sa alinte perfect. Desi sunt mai inalta si mai grea decat ea, inca gasesc un confort infinit la ea in brate, in cuvintele ca scumpule, micule, pe care le spune de ti se duc bubele ca la fat frumos si renasti om nou si frumos asa ca in ochii ei.
pinterest
Cand eram copil ma mai dispera asa cateodata si o mai boscorodeam in gand si imi doream sa fie si ea ca alte mame, sa faca si ea niste gogosi spre exemplu, sa-mi apreteze si mie gulerul la uniforma, sau sa-l certe pe fratele meu care mereu isi murdarea si rupea hainele ingrozitor. Singurele ei cuvinte cand il vedea venind in casa ca dupa o explozie nucleara erau"te dezbraci direct in baie". Si cu asta se termina orice urma de ostilitate. Tin minte si acum prima zi din clasa a treia. Probabil alte mame cumparau uniforme noi de prin vara, le calcau si apretau. Mama, seara inainte de a merge la scoala verifica daca-mi vine uniforma din clasa 1. A doua zi dimineata, ma imbrac eu cu ea, imi pun niste sosete flausate portocalii (singurele pe care le-am gasit) si ma duc la scoala. Ceilalti copii am impresia ca aveau si flori:)). Ma intreaba invatatoarea vazandu-mi sosetele flausate in sandale: mama ta a vazut cum ai venit la scoala? Cred ca am zis ca da ca ma gandeam ca asa trebuie sa faca o mama, sa urmareasc cu ce e imbracat copilul, dar mama avea alte treburi in acea dimineata si cumva nu ne-am intersectat. Si asta nu pentru ca era lenesa, din contra e genul de femeie care intr-o zi face cat altele intr-o saptamana ci pur si simplu pentru ca asemenea aspecte i se pareau irelevante.
Insa in acelasi timp, mama statea de vorba cu noi ore intregi Nu ca sa ma descoase cum a fost la scoala, ce am mai invatat ci pur si simplu statea cu noi si vorbeam cate in luna si in soare. Mama mea spre diferenta de mamele ca toate mamele ma asculta. In fiecare zi cu interes. Mama avea mereu timp de mine.
Mama mea nu a avut niciodata lucruri femeiesti. Nu a avut bibelouri sau canite asortate, sau cuverturi; nu cred sa aiba doua farfurii la fel sau doua linguri. Nici flori de apartament in afara de niste cactusi care pur si simplu refuza sa moara. Are in schimb carti si parfumuri si bijuterii. Are vise si are viata care pulseaza in ea,  mereu curioasa, mereu in miscare, nu face zacusti si compoturi, dar scrie carti, nu se uita la televizor dar viziteaza  lumea, treburile casnice nu pot fi niciodata rutiniere sau plictisitoare - mama statea pe vine, spala rufe si repeta verbele din limba portugheza  cu cartea alaturi de lighean, nu face borsuri comestibile dar  face doua torturi intr-un week-end doar pentru ca a aflat doua retete noi si nu s-a putut hotari pe care sa-l faca.
Cand bunica mea a avut atacul cerebral, mama  a avut grija de ea un an. Dar nu ca a schimbat pampers, a facut mancare si curat oftand intr-una si cu o fata lunga mai tot timpul. Nu! Mama  este o forta. Te scoala din morti. Si ce daca esti leguma? Ea e convinsa ca creierul uman are o capacitate incredibila de regenerare, ca alte parti preiau functiile partilor afectate. Si pentru ca e convinsa de asta, trebuie sa demonstreze, asa ca va face terapie logopedica cu tine, te va obliga sa te ridici, sa faci imposbilul si cand crezi ca e gata, ea te va impinge un pic si mai incolo.
Intr-o zi am intrebat-o pe Ilinca cine e cea mai frumoasa femeie din lume si a raspuns: bunica Maria.
Mumu sper ca citesti:), esti cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai puternica si mai curajoasa si iti multumesc pentru ca esti mama noastra si bunica Ilincai. Iti multumesc ca esti un om pe care ceilalti se simt mandri sa te cunoasca. Imi multumesc ca ai ramas o printesa pretioasa chiar si atunci cand viata te-a busit la pamant. Te-ai ridicat, scuturat si zambind ai mers mai departe. La multi ani mama mea minunata!
pinterest

sâmbătă, 5 martie 2016

Pink and grey

Una din combinatiile mele favorite este roz cu gri si alb, daca are si buline e absolut perfect :). Am terminat poncho-ul si a iesit un fiasco absolut. Este foarte greu si l-am tricotat foarte larg la baza gatului, asa ca are un aspect de patura care se prelinge:)). De corectat nu stiu sa-l corectez pentru ca eu sunt novice. Am zis sa renunt la tricotat o perioada si sa ma apuc de cusut ceva usurel si cu finalitate imediata, pentru incurajare, asa ca ieri am facut un mic tablou in ton cu aceste zile :)






De ce ar citi copiii?

Aud tot mai des parinti care se plang ca ale lor odrasle nu mai citesc. Ce? Carti. De ce ar citi? Noi citim? Stiti cate carti am citit eu anul trecut? 12...o medie de1 carte pe luna, asta sigur ma urca in topul intelectualilor.
De ce ar citi un copil la care ii punem 6 dispozitive electronice in mana/la indemana? De ce citeam noi? Ca nu aveam alternative la distractie, asta era distractia noastra. Daca am fi avut o tableta, cu siguranta ca am fi ales socant! tableta.
 Daca Ilinca va refuza sa citeasca cine stie cate certuri vor fi!, momentan pare interesata de carti:) si buchiseste asa cum poate :), si pentru ca pana acum am ferit-o destul de bine de electronice. La telefon nu are acces niciodata, tableta nu avem tocmai ca sa nu fie o tentatie, la laptop are acces in medie 2 ore pe luna, iar la tv in week-end cate o ora. Dar Ilinca creste si negocierile sunt din ce in ce mai dure si mai pline de lacrimi, mai ales ca toti colegii ei au acces nelimitat. Pe de alta parte ea este un copil al timpului ei, asa ca...la un moment dat tot va trebui sa se conecteze cu timpul.
Mai vad o problema cum cand ma uit din afara - copiii nu pot intelege textele, inteleg contextul, dar nu profund. De ce? Pai se uita Ilinca in Abecedarul meu si ma intreaba ce e obiectul de la litere D (era un degetar, ce e acela degetar, cine mai foloseste un asa obiect). Vad o cerinta intr-un text pentru clasa I si hop! cuvantul pizma. Ce e aia pizma? De ce ne incapatanm sa folosim cuvinte moarte in textele pentru copii dar fugim ca...de tamaie la nou, de ancorarea la realitati logice pentru ei? Ce e aia brazda de sub plug? Ce e ala plug? Intrebati un profesor de la un liceu de top din orice oras din tara-ce adolescent intelege Miorita?... Copilul meu si ceilalti de varsta ei au forte multe cunostinte care mie mi se par rupte re realitate, teoretice prin excelenta: ea anul trecut a vazut o vaca in realitate si ma intreaba daca e camila sau girafa:). Nici nu i-ar fi trecut prin cap ca poate fi pur si simplu o vaca.
facebook
Imi amintesc ca am citit "Crima si pedeapsa" in vacanta din clasa a 7 a fara sa ma puna nimeni, sau Toamna patriarhului in cea dintra a 10. Pur si simplu intelegeam ce citesc. Realitatile lumii de acum, tonele de biti de informatii cu care bombardam un copil il impiedica sa inteleaga dramele unor lumi moarte. Noi am devenit oameni de plastic in ambalaje perfecte. Ganditi-va ca ne incomodeaza o zi urata in care ploua, in conditiile in care taranilor le mor animalele de sete. Cum intelege un copil de la oras seceta in conditiile in care poate sa crape pamantul dar supermarketurile sunt pline?
Cred ca se va citi si in viitor, mai putin de pe hartie si mai mult de pe dispozitive, mai putin literatura si mai mult lucruri concrete care vor aduce cunostintele necesare omului nou cerut de piata.
Cred ca noi gresim, avem pretentia sa vina ei, sa se ancoreze ei la lumile noastre moarte pentru ca noua ne este frica si imposibil sa le intelegem lumea lor.
Cred ca suntem ultima generatie a lumii asa cum era, ultima cu bunici la tara si cu aluat pus la dospit. Ultima pentru care cuvantul carpit are un inteles pentru ca ne-am vazut bunicile si mamele facand asta. Suntem ultima generatie lasata libera sa creasca asa cum au crescut si ei si inaintasii lor... Ultima generatie care s-a catarat prin copaci si a mancat paine goala in tarna de afara, ultima care a tasnit apa din balti printre degetele de la picioare, ultima pe care parintii si lumea clara si sigura din jurul nostru ne-a permis sa ne bucuram de viata, de frumusete, de poveste, de lucrurile care erau asa cum trebuiau sa fie atunci. Valorile generatiei noastre nu sunt cele de la 398 sau cele de la 1700 sau cele de la 1918. Iar valorile copiilor nostri cu siguranta sunt altele, nu mai bune, nu mai rele, ci pur si simplu ei nu sunt contemporani cu noi. As vrea ca cerintele si textele si manualele sa-i intereseze pentru ca vorbesc pe limba lor, nu intr-o limba moarta.
Daca am avea intelepciunea, puterea si disponibilitatea sa-i facem sa atinga, sa simta, sa vada, sa auda poezia din viata, din ei, din Dumnezeu si mai putin sa-i trimitem sa citeasca la ei in camera, in timp ce noi facem orice altceva...

joi, 3 martie 2016

Azi

Azi mi-am inscris copilul la scoala, care face parte din acelasi liceu la care a invatat si mama mea:). Frumos.
Azi mergand sa o inscriu am vazut ca a venit primavara, ca sunt muguri mici si iarba verde si ghocei in curtile din jur. Eu am fost cam bolnava, inca sunt tare virusata, din masina intru direct la serviciu si apoi iar in masina si acasa. Am sa-mi fac niste analize luna viitoare ca vad ca ma imbolnavesc mai ceva ca un copil si ma si doboara. Cred ca ultimele analize mi le-am facut in liceu :)-acum am vazut ca au niste chestii smechere cu care te leaga la mana, pe vremea aia aveau un furtunas de latex, pe mine ultima oara m-a legat cu cordonul de la halat:))
Azi am citit ca Regele Mihai e bolnav. Involuntar am zis o rugaciune. Am auzit ca trebuie sa ne rugam pentru cnducatori, nu stiu daca as putea sa ma rog pentru altcineva:), cred ca am mai plans cand a murit Coposu si m-am rugat si pentru el:). Din 20 in 20 ani gasesc pe cineva pentru care merita sa ma rog :)
Azi sunt aproape de niste schimbari pozitive in viata mea si am niste frici... iar starea de asteptare aproape ma doare.
Zilele trecute a fost ziua martisorului :). am facut martisoare, am si cumparat cateva si a dus Ilinca la gradinita. Mie de ani de zile imi aduce un coleg niste ate:), atat de mici si delicate, este singurul maritsor pe care-l port :). Daca ar fi dupa mine as interzice (asa cum s-au interzis serbarile de 8 martie in gradinite si scoli), ca martisoarele sa fie obiecte, tinichele, cutii de bomboane si altele. Am cumparat ca sa fiu in rand cu lumea si sa sarbatoresc primavara, cand am alimentat la benzinarie o cutie de Rafaelo si ne-am rasfatat acasa cu ea:))-sunt singurele bomboane pe care nu le dam, le mancam:))
Am din ce in ce mai putin timp de blog:), de citit va citesc dar de la distanta, simt nevoia sa tac:), desi Claudia a scris o postare la care nu m-am putut abutine sa nu zic chiar nimic, Irina de la Handmadeina mi-a facut un sirag cu oite si gheme absolut minunat, iar Corina are niste ieduti, cel putin unul......pe care mai ca n-am intrebat-o daca e de vanzare. Oare capritele nu pot fi pet-uri?
Sa aveti o primavara ca un quasar:)
pinterest

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...