Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 29 septembrie 2015

Miercurea fara cuvinte

Am fost la prima zi din cursul de fotografie sambata - se intinde pe parcursul a 6 sambete si avem si o tema saptamanala pentru acasa :). Ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca am mers 7-8km pe coclauri si am cautat imagini care sa ramana in memoria aparatului. Mersul pe jos intr-o dimineata de sambata in care mirosea a toamna, a frunze umede, a pamant...
Noutati n-am aflat foarte multe, doar cum sa stabilizez aparatul, dar una peste alta consider ca e o experienta pozitiva:)
toamna la picioarele mele
"Costicuta"
"Lady"
Manastirea Galata
toamna furata
De tricotat tricotez in continuare fata de la poncho-ul de toamna, urmeaza spatele - poate pana la toamna viitoare le birui, iar de citit citesc Jurnalul fericirii-o carte exceptionala, ca si continut, ca si scriitura.
O zi de miercuri plina de culoare si liniste!

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Cafea si trandafiri











dimineata
straduta de langa hotel
o masa de sarbatoare
placinte:)
coliere:)

alune


constelatii pe cer de ciment-muzeul Suleyman Demirel
Pamukale - era atat de cald incat am mers numai cu prosopul in cap:) - a fost putin dezamagitor - terasele de calcar erau goale si aratau putin sinistru-ca albia unui rau secat. Pentru a le proteja de coroziune au schimbat cursul izvoarelor termale si au adus apa potabila cu care umplu terasele-piscine de calcar. Din pacate sezonul s-a sfarsit pe 31 aug si tot pentru protectie apa curge doar in sezon:)

nimic nu e mai bun la gust decat painea pe lumea asta:)
ayran
miel
dovleac cu tahini
o cafea intr-un vartej de dans

vineri, 25 septembrie 2015

Vineri, jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  25.09.2015
Afara: e racoare, a plouat, miroase a toamna, a frunze umede
 Ma gandesc: ce sa fac mai intai, am mult de lucru 
Am invatat: sa ma simt bine cu mine cand sunt cu ceilalti:) , pe care nu-i cunosc, sau ii cunosc prea putin. Asa m-am fortat sa fiu sociabila cand eu sunt foarte timida de fapt incat cred ca am trecut ine xtrema cealalta:))
Sunt recunoscătoare pentru: sanatate
Ieri: am fost la job
Citesc: Jurnalul fericirii nu-mi dau seama cum de am putut sa nu-l citesc pana acum
In bucătărie: ardei umpluti, ciorba de fasole cu afumatura
Ceea ce astept (sper): ...
Ce mai mesteresc:  un poncho
Ascult: clinchetul pieselor de construit ale Ilincai, masinile pe bulevard
În casa: e bine
Azi: Dimineata m-a atacat un om al strazii. Ma intreb ce am transmis, am fost si sunt foarte uimita, de obicei am un scut invizibil...Striga "americanii, americanii" sper ca nu seman cu o americanca. Sub influenta Jurnalului fericirii, ma gandesc ca poate o fi fost arestat si batut si de asta a inebunit, altfel are chip de om foarte inteligent. Apoi la job am lucrat in ritm sustinut. Acum m-am uitat pe geam - 4 baieti de 10-12 ani si o surioara de vreo 3. Toti o protejeaza si asa frumos se poarta, fratele a luat-o in brate (desi nu era nevoie) sa se laude cu ea:)
Unul dintre lucrurile mele preferate: vremea de afara in aceasta perioada
Nu-mi plac: vaicarelile oamenilor acri, la care tot le ploua
Saptamana care a trecut: am avut multe de recuperat dupa plecarea in Turcia
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine ar trebui sa ma duc la cursul de fotografie (sambata trecuta am lipsit), sper sa am si chef maine si sa nu gasesc infinit mai placut sa stau acasa
O imagine pe care vreau sa o impartasesc:  week-end plin de bucurie sa aveti!


miercuri, 23 septembrie 2015

Miercurea fara cuvinte

azi dimineata :)
latte cu dovleac, fire si andrele  in aeroport
sunt carti care asteapta cuminti, te insotesc dintr-o casa in alta in asteptarea momentului in care sa-ti schimbe viata. Acum e momentul Jurnalului fericirii :)
 

noapte buna:)

duminică, 20 septembrie 2015

Miercurea fara cuvinte

tricotez o...patura pe care o voi finaliza cel mai probabil la pensie, asta daca nu devine un fular/sal ceva. Cartea...ei bine am reluat-o, de fapt am reluat pasajele subliniate

lana 100% in culori de toamna
soare, dumitrite, lana si tenisi veseli:)

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  12.09.2015
Afara: ploua
 Ma gandesc: la privilegiul de a fi viu si sanatos
Am invatat: sa ma bucur de lucrurile minore: plapuma calda intr-o zi rece, sa te trezesti devreme, afara sa ploua si sa-ti dai seama ca e week-end, o cana de cafea cu lapte, o pereche de manusi calduroase, sa stau la soare...
Sunt recunoscătoare pentru: sanatate
Ieri: am fost la job si apoi acasa
Citesc: Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau - n-am citit nicio pagina totusi satamana asta
In bucătărie: doua oale mari de zacusca cu peste, ardei copti cu smantana
Ceea ce astept (sper): ...
Ce mai mesteresc:  am planuri mari, m-am apucat de tricotat o patura, pana in final s-ar putea sa devina un fular:))
Ascult: Ilinca canta si ploaia bate in geamul langa care stau
În casa: e bine, am scos plapuma, am sosete in picioare, ce poate fi mai fain:)
Azi: am muncit pe branci: am copt 17kg vinete si 5 de capia, am fiert 7 stiuci (in sfarsit am scapat de ele) si am facut zacusca de peste. Cateodata mai fac cate un experiment si mai incerc cate un peste pe care mi-l recomanda unii si apoi nu stiu ce sa fac cu el. In afara de dorada nu cunosc peste care sa-mi placa. Nu sunt o mancatoare de peste, pot trece ani fara peste, imi plac mult insa icrele:)
Unul dintre lucrurile mele preferate: caldura din casa cand e frig afara, sosetele si papucii de casa:)
Nu-mi plac:aparatele de bucatarie...desi recunosc ca ne ajuta mult in viata, nu-mi place ca sunt mari si ocupa loc si...cumva pierdem timpul castigat utilizandu-le in alt fel)-nu sunt habotnica, am destule, unele foarte folositoare, dar cred ca trebuie triate si cumparate daca chiar vor fi folosite

Saptamana care a trecut: a insemnat ultima saptamana de vacanta de vara. Ieri mi-am zis zambind: a mai trecut o vara, am mai supravietuit unei vacante de vara cu 8 gradinite in 2.5 luni, cam multe dupa parerea mea. De luni incepe gradinita ei si Ilinca e foarte bucuroasa sa-si vada prietenii iar eu...linistita.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine ar trebui sa-mi fac bagajul pentru Turcia, sper sa am chef, pentru mine nu e o problema nici daca as pleca cu poseta, totul se poate spala seara:) si lua dimineata.
O imagine pe care vreau sa o impartasesc:  
toamna
si o idee faina pentru cei ce scobesc bostani, o schimbare in locul fetelor urate:) si muuult mai decorative. Cand vom sta la casa sper sa facem si noi: trebuie marcat locul cu o carioca si gaurile date cu un burghiu.
pinterest

vineri, 11 septembrie 2015

Despre eroi


A fost odata ca niciodata o fetita cuminte si frumoasa, care traia cu mama si cu fratele ei Ionut intr-un sat din Romania. Mama era foarte bolnava, copiii insa o bucurau zilnic, o ajutau la toate, invatau bine si ii preluasera mult din responsabilitati. Fetita trecea in clasa a cincea si, datorita unui program minunant care ajuta copiii performanti de la sate a intrat la un liceu din Iasi, unde i se plateste masa, cazare si in cadrul caruia face multe optionale si excursii, beneficiaza de niste oportunitati pe care le au in general copiii bogati, un om minuant, promotorul acestui proiect interesandu-se indeaproape de acesti copii, de fiecare in parte si de toti la un loc. Conditia principala:copii sa fie din mediul rural, sa fie saraci (fapt dovedit cu ancheta sociala) si performanti, sa aiba media peste 9 si la tara si  in fiecare semestru in noua scoala de la oras, altfel ies din program.
Fetita obisnuita cu munca si greutatile a invatat bine, a terminat si clasa a cincea la liceu prima si a fost premiata. In ziua premierii a venit fratiorul ei Ionut de clasa a opta sa o vada, mamica simtindu-se foarte rau. In timp ce asteptau premierea, Ionut a primit un telefon prin care era chemat acasa, el si-a dat seama ca mamica lor nu mai este printre ei. Le-a spus doamnelor profesoare ca nu vrea sa-i spuna surioarei pana nu trece premierea ca sa se bucure de ea si ca el e fericit, pentru ca s-a rugat zi si noapte ca suferinta mamicii lui sa se sfarseasca, ca avea dureri groaznice,  statea cu ea noapte de noapte si ca nu reusea sa adoarma decat epuizata de durere dimineata pe bratele lui.
Sunt doi copi care nu sunt saraci decat material. Fetita merge la scoala cu programul ProRuralis, iar baietelul a ramas in grija bunicilor, intrand si el la un liceu in Iasi. Sunt doi copii la care suferinta le-a trecut dincolo de suflet, iar el, un erou. Un baiat de 14 ani de la tara, care nu avea intotdeauna ce manca si care, noaptea statea cu mama lui muribunda, care se ocupa de gospodarie, care invata bine pentru admiterea din clasa a 8a, care, dupa o noapte in care se sfasia de durere, mergea la scoala.  El, un baiat de 14 ani le-a interzis doamnelor sa-i strice bucuria surioarei lui, o bucurie derizorie in comparatie cu drama de a-si pierde mama.
         Azi insa mai am un erou: domnul G, cel care se ocupa de Programul ProRuralis, de elevii din program, care are grija cu fermitatea unui Sir sa fie respectate criteriile anchetei sociale, care are grija de acesti copii ca un parinte (ii duce la doctor, se razboieste cu parintii care nu-si lasa copiii la scoala, nu-i lasa pe copii sa dospeasca, le este pur si simplu aproape). El le gaseste sponsori pentru aceste burse si incearca sa creeze o legatura intre sponsor si bursier, sa-i faca responsabili fiecare pentru partea lui, dincolo de conventii, e usor sa dai bani si sa-i primesti de la un necunoscut. In momentul in care-l cunosti, esti responsabil pentru el. Bursele sunt concepute astfel incat copiii inteligenti si foarte saraci sa faca liceul, dar el are grija de ei si mai departe, la facultate.
 Domnul G. este un lord, un om cum eu nu mai cunosc, care nu intra niciodata intr-o incapere cu mana goala, platind si cel mai mic serviciu, care mereu da, mereu are grija sa ofere fara sa ceara nimic in schimb, care a facut oameni zeci de copii, care nu aveau nicio sansa. El care e mereu cu zambetul pe buze, distins si elegant, mereu plin de energie si frumos in ciuda varstei, un Om.

duminică, 6 septembrie 2015

:)

"Un lucru-mi pare cert, că lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă. Cu cît sunt oamenii mai sofisticaţi cu atît dau mai puţină însemnătate formelor; pe cînd oamenii simpli abia se adună laolaltă că şi alcătuiesc regulamente straşnice." 

— Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii)

vineri, 4 septembrie 2015

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  05.09.2015
Afara: e racoare inca
 Ma gandesc: ca incep sa se vada primele semne de toamna
Am invatat: sa mai tac
Sunt recunoscătoare pentru: sanatate
Ieri: am fost la job si apoi prin mall cu o prietena (ne-am cumparat rechizite:))-cred ca avem rechizite pentru  o viata intreaga de studii:)
In bucătărie: acum se face cafeaua, in rest...nimic mancabil la aceasta ora de dimineata in afara de porcarioare)
Ceea ce astept (sper): ...
Ce mai mesteresc:  manusa 2
Ascult: masinile pe bulevard - locul meu special e in balcon, care balcon da spre bulevard asa ca daca deschid geamul se aude destul zgomot (uneori in timp ce sunt in cate o intersectie, unii claxoneaza, atatea motoare, unii lucreaza la o bucata din strada ma intreb cum de suportam zilnic atata zgomot si cum e sa stai in liniste...)
În casa: e bine si asa
Azi: abia m-am trezit, imi beau cafeaua si tricotez...
Unul dintre lucrurile mele preferate: plimbarile in racoarea diminetilor de toamna, salul meu tomnatic
Nu-mi plac: blugii cu talie inalta anii 80, vad ca desi grotesti au reaparut in moda si mai mult de atat, daca atunci erau purtati de doamne/domnisoare carora le permitea corpul, acum sunt purtati de toata lumea (e bine sa nu ai complexe, dar oare e bine sa-ti arunci defectele in ochii celorlalti?) . Mai ales ca bluzele tricourile nu se lasa pe dinafara si mereu sunt ca niste iegari.
Saptamana care a trecut: a fost canicula asa ca nu am facut mare lucru, am functionat in reluare
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine sa mergem intr-o plimbare
O imagine pe care vreau sa o impartasesc:  

pinterest

joi, 3 septembrie 2015

De azi

pinterest

- exista bullying inca de la gradinita din pacate, din fericire ceilalti copii in afara de domnisoarele care il practica sunt prea inocenti ca sa-l constientizeze, sa dea Domnul sa ramana asa (inocentii)

-stiti cand povestesc americanii de comfort food? La mine asta inseamna: paine alba proaspata proaspata cu salam/conserva de ton si rosii - asta era mancarea cand se intorcea bunicul din oras:), painea era inca calda;) si mancam impreuna. Noi nu mancam mezeluri decat foarte rar: 3kg pe an (cu tot cu crenvurstii de Craciun), asa ca...trebuie sa intelegeti ca mi se par foarte foarte bune, o raritate:). Oare n-as putea sa cumpar salam si paine sa ma duc la bunicul meu?!

- Ilinca m-a intrebat ce cadou o sa-i fac cand va fi mare:), ceva ce cred ca i se va potrivi, dar nu o masina :)) a adaugat ea. Pai...ce mi-ar placea sa-i dau? O excursie in Europa:)

- ieri am avut programare la un oftalmolog din cartier pentru Ilinca, sa vad daca e totul in regula (mi se pare mie ca apropie foaia cand silabiseste). Programarea era la 17:30, aveam mai mult de o ora de asteptat, asa ca am iesit la o cafea doar noi doua si asa am vorbit, ce copil mare si intelept am:) - multumesc Doamne.
Revenind la oftalmolog, intru eu ca o doamna in sala de asteptare, care din start mi s-a parut cam insalubra si ma asez. Cand colo vad pe usa cat costa consutatia si intreb "dar e X lei consultatia? atunci nu stam, in restul orasului e la jumatate", ma ridic si plecam. Ilinca zice "si nici nu avem bani", i-am explicat ca avem bani dar refuz sa-i dau aiurea, e ca si cum i-as arunca, ca daca ea ar avea 5 lei si la un magazin o acadea e 1 leu si la altul 3ce ar face? A ales bine:) Am fost mandra de mine, alta data n-as fi avut curajul acesta ii dadeam si daca nu aveam: ma duceam si aduceam bani de acasa, sunam pe cineva sa mi aduca, ma imprumutam...

-Ilinca merge cu mine la petshop sa luam mancare lui Shubita, vede poza unei pisici ca a noastre pe diverse produse si-l intreaba pe domnul care vindea: de unde ati luat poza cu Shubita?:)
-merge pentru doua saptamani la o gradinita particulara destul de bine cotata, mi-a povestit ca la masa spun rugaciunea si isi fac cruce :) si multumesc si doamnelor bucatarese. Asta dincolo de faptul ca doamnele se "comporta ca niste printese" 
- azi a mancat prajitura cu branzica ca a bunicai Maria "a adus bunica Maria branzica de aia buna la gradinita?". Imi place inca lumea magica in care traieste si nu ii explic ca branza aia se poate cumpara de la supermarket:). Oricum "bunica face cele mai bune prajituri din lume", "la toate se pricepe bunica", "bunica Maria e foarte desteapta"
Inca mai este mirata de lumea din jur...ma intreb cat timp:), ce frumos e sa fii mirat:)
pinterest

marți, 1 septembrie 2015

Miercurea fara prea multe cuvinte

Cartea mea preferata este Micul Print :), cand am primit vulpita de la Maria m-am bucurat tare. Intre timp am mai cusut vulpite, am mai desenat, salvat pe calculator, zilele acestea am si crosetat una (desi seamana mai mult a veverita, cred ca din cauza urechilor:)
Cartea pe care o citesc este foarte potrivita pentru mine in aceasta perioada de cautari. Acum multi ani am citit Dogmatica ortodoxa, cred ca ar trebui sa o reiau, stiam eu ca e un motiv pentru care n-am aruncat-o desi sunt foi trase la xerox, nelegate...Multumesc Claudia:*



Imi place mult tabloul de mai jos si...pare simplu, parca as incerca sa-l copii, sa vad ce iese:)
google
Vulpea: Tu nu esti incă pentru mine decât un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti băietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi. Dar dacă tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman în lume. Eu voi fi, pentru tine, făra seaman în lume...

Toamna


Planuri de toamna:
Pe mine toamna ma inspira, are doua luni de miere care-mi plac foarte mult (septembrie si octombrie), imi place totul: lumina, culorile, abundenta de "de toate", temperatura (mai putin astazi si maine).
Mereu o simt ca pe un nou inceput, cand, imi fac planuri si ma mobilizez, o fi avand legatura si cu programarea pentru inceperea scolii. Nu degeaba m-am apucat de atatea facultati, daca facultatea ar incepe in alt anotimp probabil m-as fi oprit la timp, dar cand vad ca vine toamna mereu ma inteb"dar eu nu mai invat nimic?"', simt ca ma ard degetele, ca trece anul degeaba daca nu fac ceva nou:)

Administrativ:
- sa ii fac Ilincai alt certificat de nastere (am reusit sa-l pierd:)) pe primul)
- sa depun dosarul pentru alocatia de stat pentru copii (avand certificat de nastere). Ma intreb daca se da din urma, sunt doi ani ...
- sa-i fac analize pentru gradinita, aviz medic familie (luat azi)
- sa incep sa lucrez la planul meu secret;)
-pentru gradinita are de toate, am tot cumparat si nici nu a crescut incat sa nu-i mai vina, poate doar cizmulite, dar acestea in oct

Evolutie:
-sa nu mai mananc paine(decat o felie pe zi)/dulciuri deloc
- sa invat sa innot
- sa ma duc la cursul de fotografie la care m-am inscris
- sa-mi caut un curs de formare in ceea ce ma pasioneaza
- sa merg la sala

In casa:
-sa invat o rutina ca sa renunt la heirupuri (vad ca blogurile sunt pline de asta), eu fiind o lenesa de felul meu sper sa se ia prin imitatie:)
- sa conserv (adica sa pun pungute cu o rosie si un ardei capia) in congelator, patrunjel+leustean uscat+marar (am observat ca gustul mararului uscat cel putin in produsele de post e mult mai puternic si mai fain). Daca nu m-as cunoaste as spune ca o sa pun si altele, multe...nu e obligatoriu, asa mi-ar placea sa fac, dar probabil o sa-mi folosesc altfel timpul
-sa cumpar o Kukta pentru ca sa nu mai cumpar fasole la conserva si sa nu mai fierb gainile de tara in 7-8 ore.

Craft:
-sa invat sa tricotez manusi (sa fie corect executat degetul mare)
-sa incep sa tricotez o paturica din lana
-sa invat sa fac pasari din origami (prima am facut-o asta-noapte dupa acest videocli: https://www.youtube.com/watch?v=Ys9t5IgmkII&spfreload=10, a iesit chiar simpatica si mobila)

Lista ramane deschisa:)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...