Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 30 august 2015

Indulcitorii artificiali ne ingrasa

Mie imi place Pepsi Max, pentru ca e mai dulce decat cel obisnuit, dar si pentru ca are putine calorii. Totusi studiile arata ca cei care beau sucuri dietetice au inregistrat o crestere de la pana 500% a taliei!!!
Mi se parea mie ca grasii beau sucuri dietetice si isi pun in loc de lingurita de zahar in cafea cate o bombonica de indulcitor (inclusiv eu). Dar creierul nu face diferenta intre zahar real si cel fals, asa ca are nevoie de mai mult si de fapt mancam mai mult. Dar cel mai grav e faptul ca se pare ca utilizarea indulcitorilor distruge capacitatea metabolismului de a se autoregla.
Idulcitorii artificiali:
- va stimuleaza apetitul
- va crestc pofta de carbohidrati
- stimuleaza depozitarea grasimii
Daca vreti sa aflati mai multe : http://www.hungryforchange.tv/article/are-diet-sodas-making-us-fat

D

Cand faci un praznic/o pomenire

Bunica mea a murit acum un an si de-a lungul timpului mama mea a facut praznicele care trebuie facute. In afara de cel de 40 zile, facut cu doamne din sat, a apelat mereu la o firma.
Stiu ca pentru noi orasenii pare mult mai comod si este, ei se ocupa de toate, de la meniu la cele mai mici obiceiuri, la sfarsit tu platesti, DAR...am avut ocazia sa merg la cateva inmormantari de atunci la oameni in varsta (stiti a fost o perioada cand nu mergeam la inmormantari, "vai dar mie nu-mi plac lucrurile acestea" de parca mimoza de mine e nemuritoare si aceste lucruri nu sunt pentru cei ca mine. Intre timp m-am mai dumirit cum sta treaba cu moartea. Asa, cum spuneam am fost la cateva inmormantari la parintii unor colegi, persoane mai in varsta unde totul a fost cu firma - si preotul era o firma, un functionar care avea serviciul la capela de la cimitir. Si nu vreau sa spun ceva rau de el, nici n-as indrazni, spun doar ca nu avea niciun habar cine era mortul, poate pentru ca decedatul nu era o persoana religioasa si nu avea un preot al lui, asa ca a trebuit sa-l ingroape preotul de la cimitir;  dar nici invitatii nu prea stiau cine este - jumatate dintre cele 15 persoane prezente eram colegi cu copilul mortului, noi am mers sa fim aproape de el. La mama unui coleg a fost asa de parabolic totul de parca stateam la rand la primarie sa ne dea o chitanta, am vrut sa intervin chiar sa spun cateva cuvinte, n-o cunosteam pe moarta, dar ii cunosteam fiul si cat de frumos l-a crescut:). Totul a fost facut cu firma, bineinteles. Toti, inclusiv familia abia asteptam sa ne intoarcem la ale noastre, fara bataie de cap.
Socul meu a fost atat de mare si pentru ca eu eram obisnuita cu mortii de la tara, unde vine tot satul sa te vada, unde sicriul este purtat de barbatii din familie/fini, unde si cel mai batran/bolnav om iese in poarta macar si-si ia la revedere de la defunct, unde preotul vorbeste frumos despre tine:) nu doar pentru ca i-au scris membrii familiei cateva cuvinte ci pentru ca te cunoaste de ani de zile si nu esti doar un nume, un corp, esti o persoana pentru care se roaga. Mergi pentru ultima oara in Biserica unde ai mers la sarbatori, unde ai luat lumina de Paste, unde ti-ai dus copiii si nepotii, unde te-ai cununat si poate te-ai botezat, iar cand vei fi asezat in mormant mergi printre ai tai. Din pacate pentru noi, cei de la orase...lucrurile vor sta cu totul si cu totul altfel:)
Facutul mancarii in curte la care iau parte gospodinele satului, femei care vorbesc in timpul acesta despre cel mort si de bune si de rele, dar mancarea care se face se face in numele lui si cu numele lui mereu pomenit. Mereu sunt oameni, casa, curtea e plina, fiecare participa, fiecare e acolo, e un fel de model primordial cand toti se ajuta la nevoie, pentru ca moartea este o nevoie.
Mancarea nici nu se compara ca si calitate cu cea de la o firma oricat de bogat ar fi meniul impersonal, tocmai ca e facuta altfel, poate ca nu au manusi chirurgicale doamnele si nu dezinfecteaza cutitele, dar fac toate in numele celui care pleaca.
Toate acele obiceiuri si tradintii agasante si enervante sunt facutte sa ajute familia sa se miste, sa nu stea doar sa jeleasca, sa cada in deznadejde, sa participe, sa petreaca persoana care pleaca activ, sa-i faca bocceluta de drum, sa-i pregateasca bagajul.
Nu am nimic cu firmele care se ocupa de pompe funebre, din contra, te salveaza de multe, dar... facutul colivei de fiica pentru mama e orice altceva fata de cumparatul ei de la cofetarie.
google


Bucuriile curate ale vietii mele

1. Vine toamna!!! Micile bucurii le puteti vedea mai jos:
dimineata de sarbatoare (ignorati paharul de pepsi-e ultimul pana la Craciun-asa mi-am promis). Am inceput sa ma uit impreuna cu Ilinca la blogul video "bucataria Jamilei" si sa incercam sa recream retetele:). E mai mult decat incantata:)
vulpita dormind:)
vine toamna...imi mai trebuie doar o zi:)) si o sa stiu exact cum se face degetul la manusi:)
cafea cu spuma bauta pe scari cu o prietena
dupa prima vulpita nu ma mai pot opri...(imi amintesc de cea din Micul Print). Multumesc Maria:*
Boris doborat de caldura si...
de lene
Ideea de a puncta lucrurile frumoase a pornit de la Ana

vineri, 28 august 2015

Vineri, jurnal

Azi 28.08.2015, se anunta o zi caniculara, dar in casa e racoare si bine
M-am apucat de aruncat: hainele deja au ajuns laga gunoi, urmeaza oale pe care le tineam ca sunt de la bunica, dar eu folosesc 3 oale pe care mi le-am cumparat dupa nevoile noastre, prosoape, lenjerii vechi, cd-uri, cursuri, carti, hartii, porcarii, multe lucruri care "daca trebuie vreodata" le-am tot inconjurat. Unele de care ne putem dispersa dar sunt bune si faine vor ajunge la altii.
Desi am multe icone, in bucatarie in afara de candela nu aveam nici una. Tineam in biblioteca una cu Iisus pe suport de carton, pe care o am de muulti ani si azi am agatat-o pe peretele de deasupra mesei. Nu va zic ca atunci cand m-am asezat la masa am avut impresia ca aerul e plin, ca locul e plin, intr-un mod minunat, un gest atat de mic, o schimbare atat de mare.
In septembrie plec in Turcia si ma gandeam sa le duc celor de acolo, cu care ne-am imprietenit cate ceva romanesc: am facut afinata pentru ca atunci cand au venit la noi cei mai putini religiosi au gustat si au mai comandat si ei de cate ori am iesit, ma gandeam sa o pun in sticle mici de sticla de la apa minerala, sa le leg cate o fundita de steag romanesc si borcanele de miere de salcam, in aceeasi formula. Cand merg intr-o tara straina mereu cumpar miere locala, are gustul salbatic al locului. Imi place mierea lor vascoasa si cu gust aspru de ierburi, asa ca ma gandeam ca cea mai contrastanta este a noastra de salcam. Alte idei n-am :), acestea imi sunt la indemana...
Mi se pare ca incepe sa vina toamna, afara deja sunt frunze cazute, dimineata e o raccoare minunata, eu incep sa am obiceiuri de toamna, sa folosesc culori de toamna la micile mele proiecte...
As vrea sa:
       - ma apuc de lucruri noi: sa invat sa innot, m-am inscris la un curs de fotografie care incepe la sfarsitul lunii!
       - sa conserv pentru iarna : pungute cu o rosie un ardei capia, as vrea sa fac ceapa rosie murata cum am vazut la Iuliana
        - sa-mi cumpar: o kukta (oala sub presiune) si un blender vertical (pentru supele creme - pe care eu le fac foarte des si pentru pasca fara aluat (cheesecake) pe care la fel o fac des. Momentan folosesc un blender normal, cu vas, care ocupa mult loc si care nu prea face fata, la branza cel putin.
Ilinca a citit ieri singura primele cuvinte (titlul unei carti), dar pentru ca eu n-am fost acolo cand a spus primele cuvinte m-am emotionat toata, de mi-au dat lacrimile.
Un week-end plin de bucurie!


marți, 25 august 2015

Miercurea fara cuvinte


Imi plac mult diminetile devreme, imi fac cafea, mesteresc sau citesc, Shuba mereu sta de cealalta parte a mesei in liniste si ma asista. Sunt momentele mele minunate - afara e racoare si soare:), lumea inca doarme, e liniste, se aud pasarele...
 pietrele din stanga le-am adus din Grecia pentru un proiect...
In continuare citesc Deschide cerul cu lucrul marunt , nu pentru ca se citeste greu, ci pentru ca se citeste pe indelete:)
 "Daca pretinzi cuiva sa te iubeasca pentru ca tu il iubesti, e un abuz si omul se apara cum poate. Iubirea nu se pretinde, ci se daruieste"

duminică, 23 august 2015

Ar trebui sa cumparam lucruri mai scumpe?

Zilele trecute mi-a atras atentia o postare de-a Iuliei. M-am tot gandit apoi la acest lucru. Ar trebui sa cumparam lucruri mai scumpe in ideea ca ne vor tine mai mult? Asta e presupunearea pe care o facem toti, dar mai cred ca...urmarim sa cumparam lucruri mai scumpe pentru ca ne permitem mai putine, ajungem sa ne cumparam mai putine, avem mai putine, ne aglomeram mai putin. Si poate pentru ca un lucru mai scump se analizeaza, cumpaneste, se doreste, cere niste sacrificii, niste renuntari pe alta parte, poate chiar niste vise si toate acestea presupun putin din bucuria pe care o aveam in copilarie cand primeam un obiect dorit.
Eu nu sunt snoaba snoaba, dar e drept imi plac lucrurile frumoase, unice, obiectele care spun o poveste. Nu ma refer aici la electrocasnice, pentru ca acestea da, dupa parerea mea ar trebui sa fie de firma, de altfel mereu am ales cel mai ieftin si simplist produs dar de la o firma de renume, decat unul cu 5 afisaje electronice de la no-name si n-am dat gres. Presupun ca garantia este mai serioasa, si ca ma vor tine mai mult, nu-mi voi bate capul cu ele.
Cu adevarat scumpe trebuie sa fie lucrurile valoroase, lucrurile care aduc bucurie zilnic si lucrurile care au valoare in sine, le creste valoarea in timp: tablourile, cartile, amintirile (excursiile, cursurile, hoby-urile), casele fac parte din prima categorie, pamantul, bijuteriile, ceasurile, obiectele de arta fac parte din cea de a doua - in cel mai rau caz se pot vinde/amaneta.
Si...din pacate lucrurile mai trebuie sa fie frumoase, sa-mi placa. Si pentru frumusete s-ar putea sa platesc un pic mai mult, dar, pur si simplu, cand imi trec privirea pe deasupra lor sa mi-o mangaie nu sa mi-o zgarie.
Ar trebui sa dam mai multi bani pe obiecte de calitate in ideea ca da, ar trebui sa ne tina cat mai mult/o viata, in obiecte clasice: mobila din lemn, covor din lana...pentru ca lucrurile trebuie sa aiba o poveste, trebuie sa ne insoteasca prin viata, sa ne slujeasca, sa aiba amprenta noastra, sa imbatraneasca odata cu noi. Cum ar fi sa ne schimbam mobila o data la 5 ani? (Asta daca nu ne mutam, ca iaca eu am facut-o nevoita de mutatul des). Macar se bucura cei care au cumparat apartamentul vechi de ea. Ce ar insemna pentru buzunarul nostru? (nu vorbesc de cei putred de bogati ci de cei care fac un efort pentru lucruri)? Ce ar insemna in timp alocat la serviciu pentru acel obiect? Ce ar insemna in zile de vacanta? In cursuri? In hobby-uri? In cadouri? Ce ar insemna pentru pamant atatea deseuri?
Ce inseamna un covor adevarat dintr-un material natural fata de unul din plastic care se inbacseste de toate? Cum se simt talpile noastre cand il ating? Ma ingrozeste tot mai mult mentalitatea "il arunc si gata", iau altul, nu mai e la moda, nu se mai potriveste cu noua canapea... Din pacate nu e si gata... Si apoi tot efortul acesta de a renova, cand de fapt pe noi ar trebui sa ne renovam... O fosta colega a facut atac cerebral si a murit in urma unei certe cu sotul de la ce faianta sa-si puna. Stiu ca probabil a avut o predispozitie genetica, si a fost doar un pretext, mai devreme sau mait tarziu oricum s-ar fi intamplat, dar de ce sa petrecem o data la cinci ani, 3 ore din viata noastra intr-un magazin de mobila sau 30 in fata calculatorului cautand cea mai buna varianta pentru un produs electrocasnic? Daca lucrurile ne-ar tine o viata, am putea face altceva cu timpul acela:)
De haine nici nu vreau sa vorbesc, doar sa va intreb cate ore petreceti pe saptamana spalandu-le, intinzandu-le pe sarma, calcandu-le, impaturindu-le...
Asa ca da, cred ca produsele adevarate au devenit produse "aproape de lux" - un covor de lana, o masa din lemn, peste care sa-ti treci palma si sa te umpli de energie, o geanta din piele, un ou bio si produsele "aproape de lux" costa mai mult, asta inseamna ca ar trebui sa cumpar lucruri scumpe cand inseamna calitate=calitatea vietii, sau cand inseamna siguranta (o masina), sau cand imi aduc bucurie (un hobby), sau cand investim in familia mea, in mine (o facultate, un curs, un tratament).
Nu sunt pentru nimic in plus (nu-mi iau robot de bucatarie doar pentru ca tai legume de Paste pentru salata boef si pentru ca imi permit, nu-mi iau iphone 6 doar pentru ca e putin mai performant decat cel pe care il am acum (nici nu mi-l permit), dar nu mi-l iau doar pentru ca e nou pe piata si e "dragut". Noi am trait in comunism, asa ca am ramas cu unele reminiscente ale acelor timpuri, mai cumparam pentru o posibila nevoie viitoare. Cum ar fi sa cumparam "momente de viata" in loc de obiecte? Amintiri? Sa ne imbogatim pe noi, sa crestem noi, sa investim in noi?
Visez ca toate sa fim inconjurate de obiecte unice, obiecte care sa-si lase amprenta asupra noastra si sa ne reprezinte, sa fie o prelungire a noastra, obiecte care spun povesti.
pinterest

Bucuriile curate ale vietii mele

prietenie:)
bunatati
pisica de argint

materiale puse la uscat pentru mestereli de vacanta:)

cele mai frumoase dimineti:)-cele de sambata
rosii uriase cu sare pe un tocator din lemn de maslin, care miroase moale a ulei (imi place mult sa ating lemn, lemn adevarat, nu pal...)

cafeaua cea mai buna :)

cheesecake
A avut un succes imens de fiecare data cand am facut-o: 1kg branza grasa de vaci, 4 oua, 220-250 gr zahar(depinde de cat de dulce va place), 8 linguri rase de faina, 2 linguri de gris, jumatate de pliculet de praf de copt, vanilie - toate impreuna se blenduiesc pana iese o crema fina. Se pune in cuptor la 175grade pentru 30 minute, apoi se reduce la 165 pentru inca 20 minute. Se poate manca simpla sau cu diverse piureuri de fructe.
Ana a avut ideea de a puncta micile bucurii de peste saptamana care a trecut.
Sa aveti o saptamana asa cum va doriti :)

vineri, 21 august 2015

Vineri, jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  21.08.2015
Afara: e racoare, minunat. a plouat toata saptamana iar astazi dupa-amiaza a iesit soarele:). Erau frunze pe jos, e un aer de toamna  pe care abia o astept.
 Ma gandesc: - sa-mi fac o lista cu:
 - lucrurile frumoase pe care vreau sa le facem saptamana care vine ca sa simtim ca suntem in concediu
  - treburile administrative pe care vreau sa le rezolv
   - lucrurile pe care as vrea sa le fac prin casa 
Am invatat: sa vad, invat in fiecare zi
Sunt recunoscătoare pentru: vacanta care a inceput:)
Ieri: am fost la job si apoi acasa...
Citesc: Deschide cerul cu lucrul marunt -   n-am reusit sa termin cartea cu Femeile vin de pe Venus si barbatii de la baut, poate la anul:))
In bucătărie: ciorba de fasole si ardei umpluti (astazi m-am intrecut pe mine in harnicie)
Ceea ce astept (sper): ...
Ce mai mesteresc: m-am apucat de crosetat un pulover pentru mine, nu inteleg o jumatate de rand, de fapt nu stiu sa traduc pentru ca nu cunosc limbajul...
Ascult: linistea
În casa: asa si asa, am spalat in  bucatarie, voi porni o vanatoare de lucruri de aruncat in concediul acesta
Azi: am fost la job, apoi am venti acasa si am bucatarit. Ilinca s-a uitat la un film Disney cu popcorn:) si dulciuri (de azi e vacanta, in fiecare zi se va uita la un film Disney si vom face lucruri faine sa-si aminteasca de vacanta "cea mare"
Unul dintre lucrurile mele preferate: lucrurile care cu cat imbatranesc cu atat sunt mai frumoase/valoroase, lucrurile care spun o poveste nu doar te slujesc
Nu-mi plac: obiectele din plastic (in bucutarie cel putin)
Saptamana care a trecut: a fost linistita si faina, a fost racoare asa ca am dormit bine, orasul e gol si putem pleca la 7:30 din casa si tot ajung la fix la serviciu. In timpul anului plecam la 7:00
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine sa mergem poate sa calarim (Ilinca adica)-pentru ca ii plac mult caii, si vrea chiar sa ne cumparam unul:), imi doream mult sa mergem la Lucina un loc minunat, unde caii de rasa sunt liberi pe dealuri intregi, iar dimineata si seara cand pleaca de la/spre grajduri se aud ca un tunet. Sunt niste animale minunate, fericite. Am fost acum 10 ani, a fost si prima oara si ultima oara cand am calarit: doar eu cu calul (caii sunt antrenati pentru necunoscatori) ne-am plimbat cateva ore bune (proprietatea are hectare intregi). Senzatia este incredibila: simti fiecare muschi al calului, respiratia, e atent la tine si tu la el, linistea perfecta, frumusetea...niciun cal putere nu poate inlocui senzatia ca poti conduce un animal viu.
Duminica... inca nu stiu:)
O imagine pe care vreau sa o impartasesc: 
Boris statuie:)
 

miercuri, 19 august 2015

Miercuri

        Ieri si astazi am avut niste zile ciudate rau, in conditiile in care ionii negativi din apa de ploaie ar trebui sa ne faca mai buni, mai senini.
        Ieri vorbeam despre gradinitele de vara, despre copii, cu o colega de birou. Printre altele, imi spune ca dusul la fiecare gradinita, care e un chin pentru mine in opinia ei (eu as zice ca pentru copil, mie imi e aproape indiferent, avand masina) ne sudeaza si mai tare relatia mie si Ilincai. Ii spun ca e sudata, ca suntem ca oricare mama si fiica, ca nu-mi amintesc ca am adoptat-o...La care replica ei "eu sper totusi ca intr-o zi ai sa ai si copilul tau". Al meu, ca asta e al altcuiva si eu sunt doar babysitter.
         Azi ii dau o veste buna cuiva, zice, super, si ma intreaba: dar de ce te-ai ingrasat in halul asta? Niciodata n-ai fost asa de rotunda! De ce? Ca-mi place sa mananc:)). Persoana are dreptate, sunt grasa, dar felul brutal si cu martori de a o spune, toate privirile atintite asupra mea...hm, lipsa de politete? de delicatete?
         In alta ordine de idei, am terminat de muta vreme pulloverul Ilincai, dar nu l-am finisat (nu i-am facut snurul de prindere si nu i-am cusut nasturele. Are atatea greseli incat cu greu m-as apuca de un altul si e tare pacat ca l-am facut cu mult drag. Oricum el va fi purtat :)
         Ieri, ca sa compenseze toate, ma duc sa o iau pe ilinca de la gradinita. Vad un baietel care radea de ceilalti, ca sa-i explic Ilincai comporamentul lui ii spun "cred ca nu-l iubeste mamica lui", la care ea "ei cum sa nu-l iubeasca?! nu exista mamici care sa nu iubeasca copiii". Ce minunat ca ea crede in iubirea mamelor, inseamna ca mi-am facut bine treaba;)
        Am cumparat acest caiet cu bufnita, pentru ca aseara voiam sa-mi copii cateva citate din cartea pe care o citesc" Deschide cerul cu lucrul marunt", carte care pare raspuns cu liniute clare si concrete la multe intrebari ale mele si niciun caiet/agenda nu era potrivit. Daca va cade prin mana, cartea, sa o cititi, e asa cum trebuie. Eu am cumparat-o pentru ca am vazut-o la Claudia si pentru ca mi-a placut titlul, eu fiind inclinata spre lucruri mici, casnice, lipsite de glorie...

 "De ce ne rugam? Ca sa ne amintim de noi, sa ne intalnim cu noi" Deschide cerul cu lucrul marunt

duminică, 16 august 2015

Bucuriile curate ale vietii mele

se ia o fetita ganditoare careia-i place mult inghetata cu mot
se apropie inghetata de nasuc si...
fericire
Boris a venit in vizita si nu mai vrea sa plece (se ascunde in debara cand vede cutia de transport)
un claxon pentru bicicleta mea:)
goodies
dimineti de sambata
asa mi-ar palcea sa arate micul dejun din fiecare dimineata, cu gofre proaspete si miere, si dupa...sa stranga altcineva;)
o mimoza si o mamica blonda:), nu se vede culoarea, dar sunt asa ...blonda:))
A fost o saptamana minunata, linistita, plina de momente de tihna datorate in mare parte si caldurii insuportabile, dar si concediilor-orasul intreg functioneaza la jumatate din capacitatea lui, strazile sunt in fiecare zi ca in zi de duminica. Noi am functionat in genere dimineata devreme si seara/noaptea. Ilinca a fost la doua grainite "no-name" de cartier unde a invatat o multime de lucruri faine si si-a facut si prieteni.
Am fost ca fetele, mama-fiica si ne-am tuns (si vopsit-eu) impreuna.
Astazi se implineste un an de cand bunica Nina a murit, nu cred ca a existat o bunica mai buna pe pamant, am fost la Biserica, apoi acasa. Oricum ea traieste prin mama mea, prin mine si prin Ilinca. Noi suntem mostenirea ei, prin gesturile pe care le facem, prin judecatile de valoare :)) (era destul de sfichiuitoare), prin cuvintele care traiesc in noi, prin felul cuminte in care ne asezam mainile in poala.

vineri, 14 august 2015

Vineri, jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  14.08.2015
Afara: e cald, dar cel putin la noi in cartier a plouat cu galeata, de la masina pana in bloc, 4-5 metri m-a facut leoarca. Sper ca s-a extins peste tot unde e nevoie de apa
Ma gandesc: - sa mai rezolv niste lucruri, astazi am profitat de linistea de la birou (majoritatea colegilor sunt in concediu si mi-am actualizat multe din cele amanate), ar trebui sa scriu pe hartie ce am de facut, vazandu-le nu le-as mai putea amana la infinit.
                                - cat de tare ma deranjeaza cand suna telefonul, imi creste tensiunea instant, ce liniste si bine era fara telefoane mobile... 
Am invatat: sa ma mai detasez
Sunt recunoscătoare pentru: ca-mi plac cartile, ca-mi place sa desenez, sa mesteresc - imi asigura un echilibru si o liniste pentru care sunt recunoscatoare
Ieri: am fost la job si apoi acasa. Mi s-a terminat freonul la masinuta si n-am aer conditionat, pur si simplu este infiorator de cald
Citesc:Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut, de fapt citesc a doua jumatate, prima am citit-o vara trecuta. Este cam caricaturala dupa gustul meu, dar contine multe adevaruri. Mi-au ajuns astazi Kinderland si Deschide cerul cu lucrul marunt -  e prima carte de Maica Siluana Vlad pe care o voi citi de cand s-a calugarit, cea de mireana este o carte care m-a ravasit la vremea respectiva, as spune ca, impreuna cu altele, au ajutat la convertirea mea 
In bucătărie: pizza si, din aluatul ramas am facut gogosi , harbuz, pepene galben
Ceea ce astept (sper): ...
Ce mai mesteresc: cos;) lucruri mici mici
Ascult: televizorul
În casa: asa si asa
Azi: am vrut sa mergem la plaja dar a pornit o ploaie strasnica. Ne-a udat pana la piele, ce minunat a fost;)
Unul dintre lucrurile mele preferate: hainele de casa frumoase - sunt printre singurele reminiscente evidente ale perioadei cand eram saraci si purtam prin casa haine ponosite si incomode pe care nu le mai puteam lua pe afara. Ce e drept acum sunt multe optiuni la orice pret, asa ca oricine se poate imbraca frumos acasa
Nu-mi plac: sandalele cu talpa groasa, alba, desi ele sunt alta culoare
Saptamana care a trecut: a fost linistita si faina, putin cam torida
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine sarbatorim
O imagine pe care vreau sa o impartasesc: La multi ani! Marii, Marioare, Mariene dragi care va sarbatoriti maine. Tocmai am citit ca nu se spune la multi ani ca e a Adormirea Maicii Domnului, ce poate fi mai fericit decat urcarea la cer alaturi de Fiul ei iubit?
pinterest
Stiu o Marie care sigur sarbatoreste maine: La multi ani mama mea pur si simplu fabuloasa!
Si doua cantece ca ea: pline de viata, de pasiune, de joaca, de melancolie, de rasete minunate (cand rade in hohote mama mea totul se lumineaza in jur, ca un quasar)   
 
 

joi, 13 august 2015

Generozitatea se exerseaza

google
Ieri i-am cumparat copilului meu un pachet de gume, primul din viata lui. Astazi cand am luat-o de la gradinita, am ramas ca in fiecare zi sa se joace in parc cu prietenii ei. Prietenii ei ii cereau guma pe care le-a promis-o:d se pare in timpul zilei. Promisiunea e promisiune si am adus pachetul care continea fix 2 gume, in parc erau 4 copii. Am rupt gumele in 2 (noroc ca erau lame) ca sa serveasca pe toata lumea. Prietenilor ei (2 gemeni) le-a dat mai usor, mai convinsa de rugamintile lor. In parc mai era o fetita, care, se duce la ea si-i cere. Ilinca o refuza. Incerc sa o conving cat de minunat ari sa fie generoasa; fetita statea cu mana intinsa, taticul fetitei o trage de acolo si pleaca cu fetita plangand. Imi iau copilul de mana, incepe sa urle ca "nu vreau sa-i dau". Eu "nu vrei sa dai, nu ai nici tu", asa ca aruncam guma la cos. Unii psihologi vor spune ca in loc sa-mi fac copilul darnic, il voi face frustrat si rautacios. Eu cred ca ii transmit simplu: nu dai, nu ai. A plans putin, apoi si-a cerut scuze ca nu i-a dat fetitei.
Cred ca generozitatea se invata, bunatatea se exerseaza. Nici nu vreau sa-i ofer recompense ca nu cumva sa inceapa sa le astepte, sau sa ofere cu gandul la ele.
O colega imi povestea ca baiatul ei care e licean, ii ofera mereu doar ei, pentru ca atunci cand era mic, toata lumea ii cerea, dar asa, doar sa-l testeze si il refuzau, "vai nu, papa tu", in afara de ea. Ea lua de fiecare data, chiar daca n-avea chef de acel lucru. Acum de ceilalti din familie nici nu se sinchiseste, nici nu-si inchipuie ca ar putea sa-i serveasca cand mananca ceva. Eu la fel, daca veti veni in vizita la mine, s-ar putea sa ma vedeti ca-mi scot mancarea din frigider, o incalzesc si mananc singura, sau vin de la piata, imi spal un bol de struguri si mananc. La un moment dat, imi dau seama si zic "daca vreti un strugure luati". Am prieteni care au avut un soc, mie mi se parea normal, pentru ca la mine in familie daca vrei sa mananci te duci si-ti iei, mi se parea firesc ca fiecare sa-si ia daca doreste, nu trebuie sa astete sa fie intrebat. Intre timp m-am mai lecuit, dar oricum sunt foarte stangace cand trebuie sa servesc pe cineva cu ceva, acum am inceput sa le dau cu forta:)).
 Citisem un articol despre cum sa nu obligam copiii sa imparta, comparatia era ceva de genul ca daca ti-as cere nevasta ai da-o?  Mi se pare total idioata comparatia, pentru ca nimeni nu cere nevasta nimanui si nici n-o poti da, poate pleca ea, dar in rest, e normal sa imparti totul, pana la urma, chiar si nevasta (cu copilul, parintii ei, fratii ei, prietenele ei, pasiunile ei...). Toate virtutile si toate viciile se exerseaza, ca un muschi pe care-l antrenezi. Nu cred ca incepi de pe la 16 ani dintr-o data sa fii generos, ci cred ca devii si mai egoist, pentru ca "meriti". Dar nu se spune nimic despre faptul ca meritam sa devenim umani, sa devenim oameni de nadejde, ca meritam sa vedem ca am facut fericit un om, chiar si prin daruirea unei gumite. Visez intr-o lume in care copiii sa-si dea si camasa de pe ei, pentru ca omul din fata lor e mai important ca o camasa...pentru ca merita sa fie fericiti si buni si generosi acolo unde noi am dat gres...
Daca era vorba de o jucarie nu as fi insistat atat de drastic, am fi vorbit in drum spre casa, despre cum ar fi fost in locul fetitei si fetita in locul ei, dar mi se pare inadmisibil sa mananci ceva bun in fata unui copil si sa nu-i dai mai ales daca cere. Oricum nici sa mergi cu dulciuri/mancare in parc daca nu ai pentru toata lumea nu e in regula. E si prima si ultima oara...
Later edit: astazi cand am luat-o de la gradinita Ilinca si fetita erau bucuroase ca s-au impacat si Ilinca i-a promis ca atunci cand o sa aiba guma o sa-i dea si ei, se pare ca Ilinca si-a cerut scuze... Era ca un bostan gata sa plesneasca de mandrie pentru cat de frumos s-a purtat si inca fara sa-i spun eu:). Pana data viitoare:)

Flori pentru bunicute

Cand eram copil mergeam cu stra-bunica mea la Biserica duminica, de sarbatoare, culegeam si duceam Maicutei Domnului ochiul boului. Bunica Natalita era aproape oarba, avea glaucom, ea statea sprijinita in bat (baston) la portita si eu le rupeam cum puteam, unele mai scurte, altele mai lungi (aveam 4-5 ani, varsta Ilincai). Sunt niste flori asa uratele, asa colorate, asa dintr-o bucata, asa vesele, asa de demult :) cand o bunica si o fetita parcurgeau drumul pana la Biserica in 2 ore , nu pentru ca ar fi fost departe ci pentru ca bunica mergea incet, incet si se oprea la fiecare poarta sa stea de vorba, iar fetita zburda ca un iedut inainte si inapoi.
Astazi in piata mi-am cumparat un buchetel de la o bunicuta batrana si dupa ce am platit, mi-a mai prins o floare in el:)
Singurul vers despre flori si bunici(in varianta originala mame), citit in vremea liceului, pe care mi-l amintesc vag: "Dupa cum eroismul fiilor ucide egal/Pentru florile de la troita si cele de la sinagoga" Shaul Carmel (un poet roman evreu)

luni, 10 august 2015

Liebster award

Am primit o leapsa de la Copacul cu vise :
1- Gen literar preferat?
Liric -din acesta, imi place sa citesc poezie - cateva cuvinte care spun povesti mai profunde decat orice roman
2 – Ultima carte citită?
Culoarea - o carte minunata. 
3 – Blog preferat.De ce?
Toate cele pe care le iau cu mine oriunde, pentru ca fiecare are ceva ce ma bucura cand le citesc:). Fiecare imi transmite alte stari, idei, ganduri, de care am nevoie sa ma incarc
4 – De ce un blog în online și nu un jurnal personal într-o agendă?
Pentru ca...pot pune poze si melodii, dar mai ales pentru cititori, pentru mica comunitate din jurul lui
5 –  Care îți este cel mai mare câștig de pe urma blogului?
Prietenii - oameni minunati pe care-i simt aproape, idei si ganduri care ma imbogatesc, cunostinte pe care le aplic, financiar am castigat o perche de adiadasi pentru copil.

6 – Dacă mâine nu ar mai fi internet, cu ce ai compensa lipsa blogului?
Cu lucru de mana
7- Ce culoare are sufletul tău.
verde mar 
8 – Calități în cinci cuvinte
sunt de treaba :) -asta e dupa parerea mea cea mai importanta calitate a unui animal social
9 – Care crezi că este cel mai mare păcat al tău?
nu duc lucrurile pana la capat
10 – Ce mesaj ai scrie pe un zmeu înălțat la ceruri?
CRED
11 – Ce  ai vrea să fii într-o viață viitoare?
vant
Pe cei nominalizați de mine, îi rog să respecte următoarele cerințe
- Mulțumește persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare…cam nu știu cum e asta..să te rog sa-mi multumești, dar asa am primit, așa  transcriu. Mulțumesc eu, că ai venit și că citești!
– Răspunde la toate întrebările primite;
– Nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers; - oricine e liber si invitat sa o preia
- Formulează 11 întrebări pentru cei nominalizați de tine; In loc de asta as pune o singura intrebare: 
Daca ar fi sa recomanzi o singura carte citita de tine in toata viata, care ar fi aceea? (in afara de Biblie)
–  Nu nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
– Trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie;

sâmbătă, 8 august 2015

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora):  08.08.2015
Afara: e cald, dar astazi chiar am putut sa stau afara la umbra
Ma gandesc: ca mai sunt doua saptamani pana la urmatoarea vacanta;), as vrea sa mergem la munte un week-end prelungit:), daca vom avea finante
Am invatat: ca intuitia este ceva minunat si ar trebui sa nu ma mai opun
Sunt recunoscătoare pentru: frumusete
Ieri: am fost la job si apoi am iesit cu M
Citesc: trebuie sa ma hotarasc ce anume, as incepe cu Tatal celuilalt copil
In bucătărie: ciorbita de vacuta pe aragaz, pui cu smantana, pastai, alba ca zapada, chec, bomboane bucuria, nectar de prune (unii au fost la Chisinau), cafea (in noul ibric de cupru!!! cumparat astazi de la un tigan din mall - e un fel de targ al mesterilor populari)
Ceea ce astept (sper): sa se aseze lucrurile
Ce mai mesteresc: am cusut doua chestiute mici, m-as apuca sa fac ceva cu ele
Ascult: aerul conditionat
În casa: asa si asa
Azi: am fost sa bem cafeaua in oras si in rest am motait la umbra, sub o umbrela de vapori de apa
Unul dintre lucrurile mele preferate: culorile pastel
Nu-mi plac: moda anilor 80 pe care o vad renascand
Saptamana care a trecut: a fost o saptamana linistita, sefii sunt in concediu
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: maine as vrea sa mergem la Biserica si in rest sa stam afara, la umbra
O imagine pe care vreau sa o impartasesc: week-end cu bucurie!
bratara "power rangers"

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...