Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

vineri, 11 septembrie 2015

Despre eroi


A fost odata ca niciodata o fetita cuminte si frumoasa, care traia cu mama si cu fratele ei Ionut intr-un sat din Romania. Mama era foarte bolnava, copiii insa o bucurau zilnic, o ajutau la toate, invatau bine si ii preluasera mult din responsabilitati. Fetita trecea in clasa a cincea si, datorita unui program minunant care ajuta copiii performanti de la sate a intrat la un liceu din Iasi, unde i se plateste masa, cazare si in cadrul caruia face multe optionale si excursii, beneficiaza de niste oportunitati pe care le au in general copiii bogati, un om minuant, promotorul acestui proiect interesandu-se indeaproape de acesti copii, de fiecare in parte si de toti la un loc. Conditia principala:copii sa fie din mediul rural, sa fie saraci (fapt dovedit cu ancheta sociala) si performanti, sa aiba media peste 9 si la tara si  in fiecare semestru in noua scoala de la oras, altfel ies din program.
Fetita obisnuita cu munca si greutatile a invatat bine, a terminat si clasa a cincea la liceu prima si a fost premiata. In ziua premierii a venit fratiorul ei Ionut de clasa a opta sa o vada, mamica simtindu-se foarte rau. In timp ce asteptau premierea, Ionut a primit un telefon prin care era chemat acasa, el si-a dat seama ca mamica lor nu mai este printre ei. Le-a spus doamnelor profesoare ca nu vrea sa-i spuna surioarei pana nu trece premierea ca sa se bucure de ea si ca el e fericit, pentru ca s-a rugat zi si noapte ca suferinta mamicii lui sa se sfarseasca, ca avea dureri groaznice,  statea cu ea noapte de noapte si ca nu reusea sa adoarma decat epuizata de durere dimineata pe bratele lui.
Sunt doi copi care nu sunt saraci decat material. Fetita merge la scoala cu programul ProRuralis, iar baietelul a ramas in grija bunicilor, intrand si el la un liceu in Iasi. Sunt doi copii la care suferinta le-a trecut dincolo de suflet, iar el, un erou. Un baiat de 14 ani de la tara, care nu avea intotdeauna ce manca si care, noaptea statea cu mama lui muribunda, care se ocupa de gospodarie, care invata bine pentru admiterea din clasa a 8a, care, dupa o noapte in care se sfasia de durere, mergea la scoala.  El, un baiat de 14 ani le-a interzis doamnelor sa-i strice bucuria surioarei lui, o bucurie derizorie in comparatie cu drama de a-si pierde mama.
         Azi insa mai am un erou: domnul G, cel care se ocupa de Programul ProRuralis, de elevii din program, care are grija cu fermitatea unui Sir sa fie respectate criteriile anchetei sociale, care are grija de acesti copii ca un parinte (ii duce la doctor, se razboieste cu parintii care nu-si lasa copiii la scoala, nu-i lasa pe copii sa dospeasca, le este pur si simplu aproape). El le gaseste sponsori pentru aceste burse si incearca sa creeze o legatura intre sponsor si bursier, sa-i faca responsabili fiecare pentru partea lui, dincolo de conventii, e usor sa dai bani si sa-i primesti de la un necunoscut. In momentul in care-l cunosti, esti responsabil pentru el. Bursele sunt concepute astfel incat copiii inteligenti si foarte saraci sa faca liceul, dar el are grija de ei si mai departe, la facultate.
 Domnul G. este un lord, un om cum eu nu mai cunosc, care nu intra niciodata intr-o incapere cu mana goala, platind si cel mai mic serviciu, care mereu da, mereu are grija sa ofere fara sa ceara nimic in schimb, care a facut oameni zeci de copii, care nu aveau nicio sansa. El care e mereu cu zambetul pe buze, distins si elegant, mereu plin de energie si frumos in ciuda varstei, un Om.

6 comentarii:

  1. Impresionant si trist cazul copiilor, draga Anca. Cred ca durerea pierderii mamei i-a intarit si vor gasi in ei resursele sa lupte in continuare pentru o educatie si o viata mai buna. Sa-i ajute Bunul Dumnezeu. Cat depre domnul G. jos cu palaria!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine ca mai exista si Oameni langa noi, caci copii tristi ca cei doi frati sunt nenumarati... E minunat programul si mare bucurie aduce pt ca, de regula, astfel de copii iubesc mult scoala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da este un program minunat, dar mai ales omul care se ocupa de program, el isi drpaseste atributiile zi de zi cu fiecare din ei:)

      Ștergere
  3. Mi-a placut citatul pe care l-ai ales, cel de Eliade. Miracole si intamplari minunate se intampla mereu, dar nu mereu avem disponibilitatea de a le vedea.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...