Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

joi, 13 august 2015

Generozitatea se exerseaza

google
Ieri i-am cumparat copilului meu un pachet de gume, primul din viata lui. Astazi cand am luat-o de la gradinita, am ramas ca in fiecare zi sa se joace in parc cu prietenii ei. Prietenii ei ii cereau guma pe care le-a promis-o:d se pare in timpul zilei. Promisiunea e promisiune si am adus pachetul care continea fix 2 gume, in parc erau 4 copii. Am rupt gumele in 2 (noroc ca erau lame) ca sa serveasca pe toata lumea. Prietenilor ei (2 gemeni) le-a dat mai usor, mai convinsa de rugamintile lor. In parc mai era o fetita, care, se duce la ea si-i cere. Ilinca o refuza. Incerc sa o conving cat de minunat ari sa fie generoasa; fetita statea cu mana intinsa, taticul fetitei o trage de acolo si pleaca cu fetita plangand. Imi iau copilul de mana, incepe sa urle ca "nu vreau sa-i dau". Eu "nu vrei sa dai, nu ai nici tu", asa ca aruncam guma la cos. Unii psihologi vor spune ca in loc sa-mi fac copilul darnic, il voi face frustrat si rautacios. Eu cred ca ii transmit simplu: nu dai, nu ai. A plans putin, apoi si-a cerut scuze ca nu i-a dat fetitei.
Cred ca generozitatea se invata, bunatatea se exerseaza. Nici nu vreau sa-i ofer recompense ca nu cumva sa inceapa sa le astepte, sau sa ofere cu gandul la ele.
O colega imi povestea ca baiatul ei care e licean, ii ofera mereu doar ei, pentru ca atunci cand era mic, toata lumea ii cerea, dar asa, doar sa-l testeze si il refuzau, "vai nu, papa tu", in afara de ea. Ea lua de fiecare data, chiar daca n-avea chef de acel lucru. Acum de ceilalti din familie nici nu se sinchiseste, nici nu-si inchipuie ca ar putea sa-i serveasca cand mananca ceva. Eu la fel, daca veti veni in vizita la mine, s-ar putea sa ma vedeti ca-mi scot mancarea din frigider, o incalzesc si mananc singura, sau vin de la piata, imi spal un bol de struguri si mananc. La un moment dat, imi dau seama si zic "daca vreti un strugure luati". Am prieteni care au avut un soc, mie mi se parea normal, pentru ca la mine in familie daca vrei sa mananci te duci si-ti iei, mi se parea firesc ca fiecare sa-si ia daca doreste, nu trebuie sa astete sa fie intrebat. Intre timp m-am mai lecuit, dar oricum sunt foarte stangace cand trebuie sa servesc pe cineva cu ceva, acum am inceput sa le dau cu forta:)).
 Citisem un articol despre cum sa nu obligam copiii sa imparta, comparatia era ceva de genul ca daca ti-as cere nevasta ai da-o?  Mi se pare total idioata comparatia, pentru ca nimeni nu cere nevasta nimanui si nici n-o poti da, poate pleca ea, dar in rest, e normal sa imparti totul, pana la urma, chiar si nevasta (cu copilul, parintii ei, fratii ei, prietenele ei, pasiunile ei...). Toate virtutile si toate viciile se exerseaza, ca un muschi pe care-l antrenezi. Nu cred ca incepi de pe la 16 ani dintr-o data sa fii generos, ci cred ca devii si mai egoist, pentru ca "meriti". Dar nu se spune nimic despre faptul ca meritam sa devenim umani, sa devenim oameni de nadejde, ca meritam sa vedem ca am facut fericit un om, chiar si prin daruirea unei gumite. Visez intr-o lume in care copiii sa-si dea si camasa de pe ei, pentru ca omul din fata lor e mai important ca o camasa...pentru ca merita sa fie fericiti si buni si generosi acolo unde noi am dat gres...
Daca era vorba de o jucarie nu as fi insistat atat de drastic, am fi vorbit in drum spre casa, despre cum ar fi fost in locul fetitei si fetita in locul ei, dar mi se pare inadmisibil sa mananci ceva bun in fata unui copil si sa nu-i dai mai ales daca cere. Oricum nici sa mergi cu dulciuri/mancare in parc daca nu ai pentru toata lumea nu e in regula. E si prima si ultima oara...
Later edit: astazi cand am luat-o de la gradinita Ilinca si fetita erau bucuroase ca s-au impacat si Ilinca i-a promis ca atunci cand o sa aiba guma o sa-i dea si ei, se pare ca Ilinca si-a cerut scuze... Era ca un bostan gata sa plesneasca de mandrie pentru cat de frumos s-a purtat si inca fara sa-i spun eu:). Pana data viitoare:)

12 comentarii:

  1. Subscriu la tot ce ai spus. Eu le spun alor mei, cand imi doresc sa imparta ceva, asa: Hai sa ii facem o BUCURIE fetitei/ baiatului si sa ii dam si lui....sau sa ii imprumutam 5 minute jucaria.... Cam asa. Insa nu fortez. De regula le arat ca le respect decizia si le spun: Bine, cand vrei tu ii oferi putin si lui! Si imediat vin sa dea mai apoi. Ii las sa simta ca e decizia lor. La noi functioneaza. Dar daca ar zice nu si nu, nu as insista deloc. Mai ales daca uneori dau, iar alteori nu vor. Nici noi adultii uneori nu suntem darnici foarte pt ca nu simtim fata de persoana in cauza sa fim astfel:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu fortez de obicei, dar de data asta era vorba despre mancare:D (e si prima si ultima oara cand mergem cu mancare in parc) si fetita statea cu mana intinsa, taticul o tara afara din parc pentru jumatate de guma. In genere Ilinca da, cu doua exceptii acum :), pana acum avea doar una (inghetata), acum vad ca e si guma la mijloc:).

      Ștergere
    2. Posibil pt ca e prima oara cand i-ai luat si a fost dorinta de a avea mult prea mare.:)
      Inghetata nici eu nu dadeam. Si mancam 4 pe zi:) dintr-alea Polar...buuuune buuune:)

      Ștergere
  2. Mie mi-a plăcut cu câtă sinceritate ai descris situația. Cred că, dincolo de trendul acesta al noului parenting, fiecare dintre noi simțim care-s limitele noastre în relație cu copiii noștri, ce ni se potrivește și ce nu, ce putem aplica și ce nu. Desigur că lumea ideală ar fi aceea în care copiii nici n-ar avea nevoie să fie învățați, ci instinctele ar rezolva totul. Ideea e că tot într-o lume atât de vitregă ei trebuie să facă față, e firesc să se lovească de situații critică, cred că e firesc să aibă și reguli și așa mai departe.
    Răbdare multă, multă, calm, explicații peste explicații, doar astea ne rămân... și bine-o fi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cand nu ai copii si stii exact ce sa faci si sa spui? Ma intreb unde a disparut persoana aceea, pentru ca de multe ori spun si fac exact opusul a ceea ce ar trebui, Lucrez cu mine, incerc sa fiu cat mai zen, sa nu mai trec prin filtrul meu personal toate, uneori imi iese, de cele mai multe ori nu:)

      Ștergere
  3. Si eu le-am impus fetelor o regula clara privind mancarea dusa afara, mai ales ca stam in curte si nici nu simt cand ies si le vad si alti copii: daca ai si pentru altii mananci in public si, se intelege, le dai si lor, daca nu, mananci in casa. Si ele si+au insusit repede asta. Normal ca nu intotdeauna alt copil doreste sa manace ce au ele, dar daca ar vrea, ele ar avea sa+i dea. Stii cum e, ca atunci cand ti se ofera nu-ti trebuie, pofta se furiseaya tocmai cand nu ai acces.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anca imi permit o sugestie. Incearca ca pe langa explicatii si exercitiu, sa ii arati si exemple bune. Cand vezi un gest frumos, chiar si o reclama simpatica, un personaj generos, sa te opresti si sa le punctezi. De exemplu o tanara da locul unei batrane sau o ajuta la urcarea in masina. O colega era perseverenta cu fetita ei sa stea in masina in spate, doar cu centura pusa. Pitica avea tendinta sa se joace si sa desfaca centura. Mama ii spunea mereu sa prinda centura, dar ii arata si exemple. Cand vedea la semafor un copil cu centura pusa, ii arata - "vezi ca si cel mic are centura!". Acum mai nou, se uita pitica pe geam sa gaseasca alti copii cu centura pusa si ii arata mamei. Ca o concluzie, intr-un fel sau altul trebuie sa vada si in jur ce o inveti tu, sa se regaseasca. Asa ca e bine sa ii arati, sa o obisnuiesti sa priveasca si sa caute modele asemanatoare.
    Mi-amintesc acum de o postare a ta mai veche, cand la o serbare parca, fetita ta nu era imbracata ca o printesa si s-a suparat ca nu era ca celelalte. Ideea nu era sa fie ca celelalte, dar cred ca nu s-a regasit in niciuna dintre fetite intr-un fel sau altul (rochita, sandalute, etc.) si asta a suparat-o.
    Nici eu nu suport rozul si papusile Barbie si nu as vrea ca fetita mea sa fie asa doar pentru ca toate fetitele sunt asa, dar.........trebuie gasita o cale de mijloc ca sa nu se simta marginalizata in micul ei univers (gradinita, parc...).
    Toata admiratia mea,
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ea stie care e exemplul bun, oferit chiar de ea, laudat si intarit fiece gest mic de generozitate :). Ea ofera, nu-ti inchipui ca-i smulg din mana, de obicei daca nu vrea pe loc stiu ca ii va da in urmatoarele minute, ieri a fost altceva... Nici eu nu-mi doresc sa fie marginalizata, de asta se uita la tv din cand in cand, sta pe laptop, ii dau voie sa se joace pe tel cateva ore pe luna desi sunt impotriva - in ideea ca sa aiba subiet de discutie, de asta i-am cumparat barbie desi initial le-am dat altora cand a primit, de asta ii respect si gusturile si dorintele ei (ce e drept aici facem un compromis). Atunci iarna am vrut sa-i dau o lectie probabil prea mare pentru un copil mic, desi eu cred ca inveti cand te doare: ca nu conteaza cum esti imbracat si ca nu avem bani - banii nostri sunt liminati. Imi spunea o colega ca baietelul ei de 7 ani nu poate concepe, nu intelege ca nu are bani sa i cumpere ceva, Ilinca intelege, desi poate uneori a suferit, nu-i pot cumpara toate nebuniile doar pentru ca nu sunt un efort financiar. Nu cumparam lucruri doar pentru ca putem si le vedem... Copiii se adapteaza functie de loc si de cerinte din pacate (barbie si roz), cum se pot adapta si la o lume fireasca - de doua saptamani merge la 2 gradinite de cartier, cu copii care stiu sa se jaace!!! firesc, de-a puii care mananca pasat si un porc vine si le fura grauntele si gaina fugareste porcul. In sfarsit ii vad jucandu-se de-a altfceva decat "miritul", baluri, petreceri, printese care se duc la piscina si printul se mireste cu "mine ca-s mai frumoasa". Baietii nu stiu de-a ce se joaca, dar sper ca sunt mai firesti si numai fetele s-au molipsit de febra petrecerilor si a miritului.

      Ștergere
  5. Dar poate ca unora ofera si altora nu. Poate ar trebui s-o intrebi de ce nu a vrut sa-i dea. Poate nu-i place fetita, poate s-a temut ca ei nu-i ramane..... Mai vorbeste cu ea, cine stie ce afli. o zi minunata sa aveti. Ana Ghinea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) am vorbit :), nu a vrut sa i dea ca sa aiba ea mai mult:)

      Ștergere
  6. Am aceeași problemă cu mezinul pentru ca nu vrea să împartă cu colegii cărțile și jocurile pe care le ia la școală deși încă de la plecare îi pun în vedere că le poate lua doar dacă acceptă să le arate și colegilor. Mereu îmi răspunde că se teme că prietenii îi vor strica/rupe cărțile.
    Cu mult drag te citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) si Ilinca a venit cu sacosica de martisoare inapoi acasa, dupa ce le-a impartit!!! pentru ca, colegii ei se apucasera sa le strice, asa ca ea le-a confiscat:).

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...