Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 30 august 2015

Cand faci un praznic/o pomenire

Bunica mea a murit acum un an si de-a lungul timpului mama mea a facut praznicele care trebuie facute. In afara de cel de 40 zile, facut cu doamne din sat, a apelat mereu la o firma.
Stiu ca pentru noi orasenii pare mult mai comod si este, ei se ocupa de toate, de la meniu la cele mai mici obiceiuri, la sfarsit tu platesti, DAR...am avut ocazia sa merg la cateva inmormantari de atunci la oameni in varsta (stiti a fost o perioada cand nu mergeam la inmormantari, "vai dar mie nu-mi plac lucrurile acestea" de parca mimoza de mine e nemuritoare si aceste lucruri nu sunt pentru cei ca mine. Intre timp m-am mai dumirit cum sta treaba cu moartea. Asa, cum spuneam am fost la cateva inmormantari la parintii unor colegi, persoane mai in varsta unde totul a fost cu firma - si preotul era o firma, un functionar care avea serviciul la capela de la cimitir. Si nu vreau sa spun ceva rau de el, nici n-as indrazni, spun doar ca nu avea niciun habar cine era mortul, poate pentru ca decedatul nu era o persoana religioasa si nu avea un preot al lui, asa ca a trebuit sa-l ingroape preotul de la cimitir;  dar nici invitatii nu prea stiau cine este - jumatate dintre cele 15 persoane prezente eram colegi cu copilul mortului, noi am mers sa fim aproape de el. La mama unui coleg a fost asa de parabolic totul de parca stateam la rand la primarie sa ne dea o chitanta, am vrut sa intervin chiar sa spun cateva cuvinte, n-o cunosteam pe moarta, dar ii cunosteam fiul si cat de frumos l-a crescut:). Totul a fost facut cu firma, bineinteles. Toti, inclusiv familia abia asteptam sa ne intoarcem la ale noastre, fara bataie de cap.
Socul meu a fost atat de mare si pentru ca eu eram obisnuita cu mortii de la tara, unde vine tot satul sa te vada, unde sicriul este purtat de barbatii din familie/fini, unde si cel mai batran/bolnav om iese in poarta macar si-si ia la revedere de la defunct, unde preotul vorbeste frumos despre tine:) nu doar pentru ca i-au scris membrii familiei cateva cuvinte ci pentru ca te cunoaste de ani de zile si nu esti doar un nume, un corp, esti o persoana pentru care se roaga. Mergi pentru ultima oara in Biserica unde ai mers la sarbatori, unde ai luat lumina de Paste, unde ti-ai dus copiii si nepotii, unde te-ai cununat si poate te-ai botezat, iar cand vei fi asezat in mormant mergi printre ai tai. Din pacate pentru noi, cei de la orase...lucrurile vor sta cu totul si cu totul altfel:)
Facutul mancarii in curte la care iau parte gospodinele satului, femei care vorbesc in timpul acesta despre cel mort si de bune si de rele, dar mancarea care se face se face in numele lui si cu numele lui mereu pomenit. Mereu sunt oameni, casa, curtea e plina, fiecare participa, fiecare e acolo, e un fel de model primordial cand toti se ajuta la nevoie, pentru ca moartea este o nevoie.
Mancarea nici nu se compara ca si calitate cu cea de la o firma oricat de bogat ar fi meniul impersonal, tocmai ca e facuta altfel, poate ca nu au manusi chirurgicale doamnele si nu dezinfecteaza cutitele, dar fac toate in numele celui care pleaca.
Toate acele obiceiuri si tradintii agasante si enervante sunt facutte sa ajute familia sa se miste, sa nu stea doar sa jeleasca, sa cada in deznadejde, sa participe, sa petreaca persoana care pleaca activ, sa-i faca bocceluta de drum, sa-i pregateasca bagajul.
Nu am nimic cu firmele care se ocupa de pompe funebre, din contra, te salveaza de multe, dar... facutul colivei de fiica pentru mama e orice altceva fata de cumparatul ei de la cofetarie.
google


6 comentarii:

  1. Intru totul de acord cu tine! E bine sa acceptam ajutor atunci cand fizic sau psihic sau doar organizatoric nu avem cum sa ne ocupam noi, dar e cu totul altceva cand be implicam personal. Eu am trecut prin asta la moartea tatalui meu si pot spune ca noptile nedormite, oboseala, stresul ca fiecare pomana sa iasa bine, era o forma de prin care eu imi aratam dragostea si respectful data de el, era in mod de a ma impaca cu gandul, de a face data momentului mai usor. Gandul ca fac tot ce trebuie, chiar daca la urma sunt epuizata, era o forma de a declara ca inca ma gandesc la el, inca mi-e dor de el...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand pleaca un drag de la noi din casa in vacanta saud eparte, ii facem bagajul, il impachetam, mangaiem cu mana fiecare obiect...e cumva la fel...

      Ștergere
  2. e mai comod asa. Si de ce nu, mai simplu psihic.
    Habar nu am daca as organiza sau nu un praznic ca la tara pentru ca nu am fost in postura asta- chiar ma gandesc cu banii estimati eu as face aprovizionare la cateva familii nevoiase, eventual as cere parerea preotului, ca sigur stie multe familii dificile. As hrani mai multi oameni asa, si cu adevarat flamanzi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) asta poti face si acum si oricand, sunt totusi lucruri peste care nu se poate trece:), slujba are rostul ei si pomenile la fel:). Bunica mea avea un sifonier plin cu pomene pe care cususe etichete cu numele celor 27 fini, ca nu cumva sa se murdareasca de la ace (daca ruginesc, se inegresc). E si o responsabilitate. Dar idea sa duci la nisite familii nevoiase nu o lasa sa moara, nu degeaba ti-a venit - poti sa incerci de pe acum: de ex de ziua ta sa daruiesti unei mame singure, de ziua copilului sa iei rechizite la niste fratiori mai saraci...

      Ștergere
  3. Am ttrecut prin două înmormântări, cu pomenirile ulterioare cu tot, la mine cu înmormântările a fost relativ bine cu organiizarea, la curte, iarna, am avut și loc și nici nu a trebuit să mă preocupe temperatura la care e ținută mâncarea, dar la bloc nu ai cum să faci desfășurarea asta de forțe într/un apartament, e mult mai logic să apelezi la o firmă. Pentru următoarele te poți descurca și singur dar la înmormântare e greu, plus că ori ai noroc de unul cu nervii tari în familie să preia conducerea ori de un prieten care să facă asta în locul tău că surprinzător toate femeile alea care te ajută au păreri proprii despre ce și cum trebuie făcut și țin să le aplice de se naște ditama harababura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) asta da, la inmormantare sunt perfect de acord plus ca sunt multi oameni care nu mananca de la mort:)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...