Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 30 august 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele 
Pentru astazi (data/ora): sambata 30.08.2014
Afara: e racoare, o lumina de toamna. Iupiii!,llllllllllllllllll           
Ma gandesc: ca pot lancezi in pat. De patru zile am febra, e minunat sa nu trebuiasca sa ies din casa. O banala gripa te poate scoate pe tusa.
Din locurile de unde invatam: din felul in care ni se dau planurile peste cap. Avem doar senzatia ca putem controla totul, ce bine ca nu e asa.
Sunt recunoscătoare pentru: fiecare dimineata
Din bucătărie:harbuz si struguri si in rest nimic. Mai tarziu lapte cu cacao.
Citesc: absolut nimic
Ceea ce astept (sper): sa pot sa-mi iau cateva zile libere
Ce mai mesteresc: ar trebui sa unesc patratelele pentru pernuta, dar nu ma simt in stare
Ascult: Ilinca se tunde. Astept lacrimile:)) (n-am fost prea convingatoare sa renunte, un copil trebuie sa faca si asta:))
În casa: e bineeee
Azi: vreau sa stau in pat si sa crosetez
Unul dintre lucrurile mele preferate: creioanele si pixurile colorate si frumoase (cu bulinute, flori, tandafiri)
Saptamana care a trecut: mi-a fost rau n-am facut mare lucru
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: as vrea sa ma odihnesc 
google

marți, 26 august 2014

Super parinte - despre meseria de mama

Ce inseamna sa fii un parinte bun? Saptamana asta majoritatea postarilor de pe facebook tratau subiecte de acest gen, inclusiv de la oameni care nu au copii despre cuvintele spuse de o mama la nervi in nus'ce supermarket, sau de nu'shce pedeapsa care a "nenorocit un copil". Acum sa nu credeti ca sunt pentru bataie sau violenta fizica/psihica/verbala. Nu sunt de acord cu cuvinte ca proasto, tontule, esti rau, esti obraznic, cutare poate sa fie cuminte si tu de ce nu poti si alte asemenea. Dar sunt situatii in care nu-ti permiti sa repeti linistit si pozitiv, de exemplu: saptamana trecuta Ilinca statea cu mine in bucatarie, eu faceam mancare, ea isi facea vant cu un evantai din hartie. La un moment dat a bagat evantaiul in foc intentionat (mi-a spus apoi ca era curioasa cum arde). Va dati seama ca i-am smuncit mana de la foc destul de dur (in primul rand m-am speriat) si i-am urlat niciodata, dar niciodata sa nu mai faci asa ceva si apoi i-am explicat consecintele. Copiii se pot pune in pericol si pe ei si pe ceilalti, nu e timp de explicatii pe care poate nu le aud pentru ca o musca s-a asezat pe harbuz sau claxoneaza o masina afara, sau incepe desenele animat...Stiu un baietel pe care-l certa mamica, si pana sa blocheze ea portierele a zbughit-o printre masini. Azi imi povestea cineva despre nepotica ei de 6 ani careia nu i s-a cumparat ce a vrut si a aruncat cu un obiect in mama ei, lovind-o tare. O colega a zis glumind ca daca era a ei i-ar fi taiat mana (are si ea trei fete minunate).
Am vazut ca se militeaza pentru eliminarea pedepselor. Pai cand copilul se da cu fundul de pamant ce putem face? Sa stea la colt pana ce se calmeaza de ce e rau? Ce invata copilul? Ca obtine orice pentru ca face scandal? Si apoi? Cand devine adult ce se intampla? Nu mai e pozitiv faptul ca invata sa isi poata controla nervii, emotiile, ca invata ca actiunile sale au consecinte unele pozitive, altele negative? Dar recompensele de ce sunt rele? In conditiile in care sunt rezultatele obtinute de copil, e reusita lui, oare nu-l valideaza in ochii lui?  Citesc si vad ca nici "bravo" nu e bun, ca dupa aia copilul va fi un vanator de laude si aprobari si nu-si va dezvolta motivatia intrinseca. Bravo a fost cuvantul cel mai des pe care l-am auzit de la mama mea si daca am incredere ca sunt faina sau fac ceva bun ei i se datoreaza.
Cred ca pe undeva se pierde un echilibru, sa fii parinte nu e ceva ce inveti si aplici, nu e o teorema, e ceva ce inveti in fiecare clipa in functie de nevoile copilului, ale tale, ale situatiei, de limitele tale si ale lui. Nu stiu de ce am impresia ca incepe si la noi sa se copie modelul suedez in care copiii nu au niciun fel de responsabilitati, de reguli, de oprelisti, doar drepturi. Daca modelul e atat de bun de ce oare nu sunt mai fericiti decat copiii din modelele traditionale care au multe responsabilitati, unii ajuta chiar (dupa puterile lor) in gospodarie? Copiii trebuie sa aiba limite (in primul rand ca ei si ceilalti sa fie in siguranta) si limitari (pentru ca traiesc in societate si vor suferi mult mai mult mai tarziu cand vor fi marginalizati), si culmea! se simt in siguranta ingraditi de reguli si doresc sa aiba reguli si sa le respecte.
Eu nu sunt o mama perfecta, nici nu as vrea, pai ce sa faca Ilinca cu o mama perfecta? Ea trebuie sa vada ca gresesc, ca ma corectez, ca ma adaptez, ca incerc pana reusesc. Si ea va fi mama si eu ii voi servi drept model cum si mama mea (care este aproape de perfectiune) este pentru mine. Sa iubesti, sa fii acolo, sa sustii, sa impingi in fiecare clipa un pic mai departe, sa-l inveti ca trebuie sa incerce, sa persevereze, sa devina independent si un om drept si frumos, asta incearca orice mama sa faca. Uneori ii iese mai bine alteori mai prost, dar cred ca toate mamele vor acelasi lucru: ca puiul de om sa devina OM.
Ilinca si cu mine

duminică, 24 august 2014

Lucruri de saptaman asta

corp Manastirea Cetatuia
carte rugaciuni
croissant cald cu unt
cafea de week-end in pijamale
intindere
Boris
dupa-amieze lenese
noile ate - cele mov vor deveni un sal sunt 55% bumbac si restul plastic-destul de elastic, e un fir asa ca si catifeaua. Nu-mi place movul, dar planuiesc sa-l fac cadou. 
un buchet frumos
harbuzul zilnic

vineri, 22 august 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele 
Pentru astazi (data/ora): vineri 22.08.2014 , 22:22
Afara: e racoare, e asa un aer si o lumina de toamna, ador toamna
Ma gandesc: la multe, la nimic
Din locurile de unde invatam: de la micile minuni care se infaptuiesc zilnic sub ochii nostri
Sunt recunoscătoare pentru: ca sunt vie si sanatoasa si ma pot bucura de aerul rece al toamnei
Din bucătărie: tagliatele cu somon, harbuz
Citesc: absolut nimic. In fiecare zi aceeasi rugaciune.
Ceea ce astept (sper): sa gasesc o cale de mijloc, un echilibru, linistea in mijlocul unui stadion plin, seninatatea in incrancenare
Ce mai mesteresc: fac patratele :). Ma duc la parintii mei care sunt in vacanta sa le hranesc matza si stau cu ea cat mananca sa nu vina cainele din vecini si sa-i haleasca mancarea si atunci crosetez
Ascult: zgomotele strazii. Am auzit la stiri ca o notara s-a sinucis de prea mult zgomot. «E mult zgomot în fiinţa noastră, ne lamentăm, cerem vrute şi ne-vrute, semenilor, lui Dumnezeu. Este pricina pentru care nu-l putem auzi pe Domnul.» Daniel Turcea
În casa: e vraiste dar nu gasesc energia sa strang, e bine si asa
Azi: am fost la job, am cumparat gogosi din supermarket (asta da exces alimentar), am stat pe sezlong la soare in curte la ai mei parinti si am crosetat
Unul dintre lucrurile mele preferate: diminetile racoroase de toamna
Saptamana care a trecut: a fost una trista. Bunica mea a murit. 
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: ...
O melodie pentru bunica Nina

O imagine pentru astazi:
google

vineri, 15 august 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele 
Pentru astazi (data/ora): sambata 16.08.2014 .
Afara: e cald desi asta-noapte a plouat putin, prea putin...
Ma gandesc: la concediul pe care mi-l doresc
Din locurile de unde invatam: de la noi, de la limitele noastre pe care nu le stiam, nu le constientizam, de la dezechilibrul creat de un detaliu foarte mic
Sunt recunoscătoare pentru:visele pe care nu le-am abandonat
Din bucătărie: supa crema de legume si porumb la fiert
Citesc: Heheeeeee ce carte minunata mi-am cumparat!!! Intr-o zi din decembrie cred, la casa de marcat dintr-o librarie erau niste carti stivuite, am deschis una si am frunzarit-o. Am citit jumatate de pagina si mi-a ramas in minte, am cautat-o de atunci dar nimeni nu stia cum se cheama si nici pe net n-am gasit-o. Stiam ca e ceva cu Kirkegaard. Joi insa domnul de la librarie mi-a aratat tot ce are cu filosofi si fix ca am gasit-o si mi-am cumparat-o, este: Opere -Soren Kirkegaard.
Ceea ce astept (sper): sa se aleaga lucrurile (cum ar spune bunica mea)
Ce mai mesteresc: fac patratele :) (de fapt am facut doua saptamana asta, dar perseverez)
Ascult: Ilinca rastoarna cuburile, in rest e liniste liniste. Si orasul e gol, e minunat. Studentii sunt plecati, iesenii sunt prin concedii, oh daca ar fi asa de aerisit orasul ce bine ar fi!
În casa: e asa si asa
Azi: vreau sa citesc, sa mai fac cateva patratele si sa-i fac Ilincai o coronita cu voal de mireasa ca umbla numai cu esarfele mele pe cap si mi le taraie pe jos. Vrea sa se marite fata mea, si-a gasit si mire...cand i-am zis ca trebuie sa stea cu el a zis ca bine, dar el unde doarme? Pai cu tine. La care ea a concluzionat: atunci dormim amandoi cu tine:D
Unul dintre lucrurile mele preferate: unghiile taiate din carne si date cu oja colorata colorata
Saptamana care a trecut: a fost una infernal de calduroasa...
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: ...lista e inca deschisa..
http://warrengrovegarden.blogspot.ro/

duminică, 10 august 2014

Saptamana care a trecut sau 5 lucruri

A fost o saptamana dementa, sper sa nu mai fie multe la fel pentru ca imi iau campii. Abia astept ziua de vineri sa fiu libera si sa ma duc la Biserica, si...sa stau. Nu stiu cum sunteti voi, dar pe mine rugaciunea m-a scos din mari impasuri, si de cate ori am o apasare foarte mare citesc Psalmi si spun Imparate ceresc (poate pare o rugaciune banala, dar pentru mine e nu stiu... ca un limbaj pe care-l intelege sufletul meu ca sa se roage cand e in suferinta). In primele saptamani dupa ce a venit Ilinca acasa nu mai stiam ce sa fac, nu gaseam nicio cale, niciun sprijin, eram depasita cu totul ca sa nu spun disperata. Intr-o seara am spus Imparate ceresc si inca cateva rugaciuni impreuna cu ea, de atunci spunem rugaciunea cu glas tare impreuna. Nu stiu sa explic, dar eu si copilul meu ne-am sculat de a doua zi la 180grade. Ne-am sculat alte persoane, ca si cum un val ne-a fost luat de pe ochi, acela a fost momentul zero pentru noi cand ne-am vazut cu adevarat, iubit, inteles. A fost ceva magic - ne-am culcat doua persoane straine si ne-am trezit mama si fiica, ca orice mama si orice fiica.
Cu toate acestea a fost o saptamana in care am mai invatat cate una alta: de valoarea oamenilor sub presiune, de faptul ca furia oglindeste furie si linistea liniste si ca decat sa ma epuizez facand mancare si apoi sa-mi vars nervii pe copil, mai bine mananca la masa de seara un iaurt si o felie de lapte. De obicei ma salveaza ochiurile care-i plac foarte mult (dar nu pot sa-i dau mai mult de 3 pe saptamana ca mai mananca si la gradinita in diverse preparate -gen snitele) si le depasisem. 
Cafea cu lapte la ibric - am primit de la o prietena o cafea foarte buna, are gust de cafea adevarata
Castani in fata job-ului - 6 august - la tara la mine se spune ca natura incepe sa-si schimbe fata incepand cu aceasta data, ca vine toamna...
Mi-am cumparat acrilice si...un bloc cu foi speciale pentru acrilice pe care ma joc
Reviste de lucru de mana primite in dar de la o prietena, suvenir din vacanta. Ati vazut suvenir mai fain?
Domnul merge pe o strada pietonala din centrul orasului descult, in aceeasi zi l-am vazut la Manastirea Cetatuia, dupa-amiaza tot descult (la vreo 7 km)
Jucariile moi (imi plac foarte muuult) pentru ca pot fi spalate la masina, Ilinca poate dormi cu/pe ele, ocupa putin spatiu de depozitare si nu e nimic violent in ele
manuta Ilincai in mana mea
noile patratele

vineri, 8 august 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele 
Pentru astazi (data/ora): vineri 08.08.2014 sunt atat de obosita incat in loc sa copii formatul intr-o postare noua am suprascris peste jurnalul de saptamana trecuta...
Afara: e foarte cald, la un moment dat simteam ca ma topesc. Cand e asa irespirabil imi vin involuntar in minte versuri din Moartea caprioarei ( seceta a ucis orice boare de vant, soarele s-a topit si a curs pe pamant...). Ma gandeam ca ii ese imposibil cuiva adolescent fiind sa inteleaga poezia, si seceta in general, pentru ca daca ploua e urat afara, nu e vreme "frumoasa", nu e de balaceala, iesit cu prietenii si oricata seceta ar fi suermarketurile sunt pline. Ce departe suntem de omul care are nevoie de apa, care intelege suferinta plantelor si animalelor, de omul pamantului...Nu zic ca nu poate intelege cu intelectul, dar nu poate intelege profund... Imi spunea o colega ca a intrebat-o fetita ei adolescenta ce inseamna brazda de sub plug:). Stiu ca este o informatie fara nici o valoare practica si ca domnisoara stie infinit mai multe lucruri decat mine din multe domenii, dar mirosul brazdei de sub plug este ceva magic.
Ma gandesc: sa ma odihnesc pentru ca am fost un robot si sunt efectiv epuizata, abia ma tarai.
Din locurile de unde invatam: de la oameni care uita sa fie frumosi, sa se opreasca putin, sa faca liniste si sa zambeasca.
Sunt recunoscătoare pentru: Ilincuta mea mica si pufoasa care m-a invatat iubirea fara margini si neconditionata
Din bucătărie: as face o supa de rosii cu busuioc (dar n-am busuioc), maine fac ardei umpluti cu orez si ciuperci, azi niste carne intr-o tigaie cu legume fierbe/prajeste, am facut icre si am cumparat urda, pepene galben. Shuba (motanul) intra in trepidatii cand simte miros de pepene galben. Miauna, trage de mine (efectiv cu laba) ca sa-i dau si lui desi el nu mananca absolut nimic in afara de crantanele. Acum cand mancam pepene galben ii punem o felie si in castronelul lui:D.
Citesc: Julie si Julia - n-am citit nici un rand saptamana asta
Ceea ce astept (sper): sa se aseze toate, sa pun plan bun (pai cum altfel?)
Ce mai mesteresc: mi-am cumparat o ata apropiata ca nuanta cu cea care mi s-a terminat pentru patratelele bunicii incepute in vacanta, maine m-as apuca de ele...
Ascult: Ilinca canta "un motan cat un pisoi"
În casa:e curat si bine
Azi: si ieri au fost niste zile demente, demente.
Unul dintre lucrurile mele preferate: culorile, blocurile de desen (mi-am cumparat acrilice si un bloc de desen special pentru acrilice), revistele de lucru de mana (croset sau broderie) - am primit ca si suvenir din vacanta unei prietene 4 (sunt in extaz:)). Prietenii au inceput sa-mi aduca asta din vacatele lor - costa tot cam cat un suvenir, dar ce bucurie imi produc:)
Saptamana care a trecut: a fost una atat de aglomeranta si stresanta incat la un moment dat ma intrebam de ce fac asta
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: as vrea sa ma odihnesc
cer si Cetatuia 6 aug
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...