Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

joi, 31 iulie 2014

O vacanta si o surpriza

vederea din balcon
 Am revenit din vacanta la mare:). Ilinca a fost in extaz, in prima seara nici nu reusea sa adoarma asa era de entuziasmata.
- Ilinca de ce crezi ca mai ai nevoie la plaja?
-Numai de tine
Seara ne ducem sa luam ceva din masina.
-Mami vezi ca vine o masina si ne calca.
-Nu ne calca, e politia, politia are grija de noi.
-Mami nu politia are grija de noi, Doamne-Doamne.
Doamna de la hotel ii spune Ilincai ca uite avem si loc de joaca, si piscina de copii, la care Ilinca: aveti si mare:D
oja de vacanta
dimineata devreme

seara la o terasa si primul trandafir primit de Ilinca - de la un chelner:)
somn de pranz si croset

inghetata de vanzare

relaxare - momentul meu preferat din zi cand soarele se lasa
o surpriza minunata
Am ajuns aseara pe la 22 la Shuba care saracul nu mai putea de dorul nostru. Bate cineva la usa, deschid - era baietelul vecinilor care-mi intinde o sacosa pe care mi-a last-o o doamna. Ce doamna? O doamna cu parul scurt. Inauntru niste jucarii si o scrisoare. Draga de Loredana a trecut pe la mine intr-o vizita incognito, dar nu ne-a gasit acasa si a lasat ceva pentru mine si pentru Ilinca la vecini. Sa va spun ca stiu pe de rost cuvintele pe care mi le-a scris pe o bucatica de hartie? Ca am plans, ca mi se pare atat de frumos ca a venit pana la mine la usa, ca a trecut prin Iasi si mi-a cautat adresa? Sunt necajita ca nu ne-am intalnit, dar sigur ne vom intalni intr-o zi:). Loredana iti multumesc, acum tocmai ti-am citit jurnalul si iar m-am apucat de plans de frumos si bucurie. De multi ani n-am mai primit asa o surpriza minunata:*
E ceva ciudat cu bloguiala asta, iti faci prieteni adevarati, intr-o lume ireala, prieteni pe care-i simti aproape. Cand am trecut prin Galati m-am gandit la Iuliana si la indicatorul de Braila la Ghinduta si in Tulcea la Catrinel, la Navodari la Aurelia...

vineri, 25 iulie 2014

Ce fel de femeie am devenit

Lucrez intr-un mediu nu tocmai cel mai frumos sau cel mai etic desi poate asa ar trebui sa fie. Desi nu fac ce visez ma simt bine in marea majoritate a timpului, de altfel m-am simtit bine la fiecare loc de munca pe care l-am avut, mare parte datorita oamenilor care mi-a fost dat sa-i intalnesc si din fiecare loc am pastrat macar un om drag sufletului meu, un prieten. Fac des observatii colegelor care s-au transformat in scorpii datorita muncii si stresului, solicitarilor cu termen ieri care vin din toate partile, faptului ca toate sunt urgente si importante. Si le spun ca nu e o scuza ca s-au adaptat la mediu.
Eu ma protejez in genere printr-o gura foarte spurcata (am citit si un studiu care mi-a validat faptul ca daca spui cuvinte urate te eliberezi de stres) si imediat redevin zen, nici nu-mi amintesc ca m-am stresat, suparat, enervat. Nu spun persoanelor din fata sau de la telefon, ma descarc cand nu ma aude nimeni...(gen "ce tuta", "tembelo"). Insa astazi cineva ma astepta pe scaun, cineva era la telefon asteptand sa rezolv o problema urgenta si o colega a venit sa-mi ceara o parere, o problema minora. Am repezit-o si ea s-a suparat pe buna dreptate. Mi-am cerut eu scuze dar e a doua oara cand o reped, asa ca nu au tinut scuzele mele. Sa mentionez ca acea colega imi este si prietena?
Acum cativa ani m-am angajat la o banca si cum stateam si invatam de la o fata de la ghiseu o alta o ruga insistent sa o ajute, era vorba de o suma mare de bani si daca facea o prostie era tare aiurea, cu clientul in fata ei. Tipa care ma invata pe mine i-a spus sec "nu vezi ca am treaba? si nu a ajutat-o, fata care ceruse ajutorul avea lacrimi in ochi. In acel moment m-am dus la directorul adjunct si i-am multumit pentru oportunitate dar nu e mediul in care vreau sa lucrez. In acel moment eram tanara, n-aveam rata, aveam curaj stiam ca ma pot angaja oriunde si aveam de ales.
Daca as cantari toate as avea si acum de ales, dar am ales sa devin fata "Nu vezi ca am treaba?"
google

duminică, 20 iulie 2014

5 lucruri

Ilinca ascultand povesti cu castile cu buscunisca (bufnita)
husa de telefon, penarul, cana, bulinele, castile obiectele mici care ma fac sa zambesc
sacosa pe care-am facut-o ieri - tot cu buline si bufnite (pana la urma a mers masina)
Ilinca, Clara si mami desenand pe asfalt
branza halloumi la gratar cu lamaie si rucola, minunata
cafeaua cu o prietena pe terasa dimineata devreme inainte de job
Cred ca sunt 6 dar nu conteaza, sunt cateva de saptamana care a trecut, o saptamana in care a plouat in fiecare zi, dar tot am gasit ceva frumos de facut dupa job/gradinita.
Aceasta idee faina ii apartine Anei

vineri, 18 iulie 2014

Ilinca la cumparaturi

google 
O trimit pe Ilinca sa cumpere detergent (magazinul este la parteru blocului, fix cum iesi din scara).
Apare cu o acadea si o punguta de detergent.
eu: Da ti-ai luat si-o acadea?
Ilinca: da
eu: Da ti-am spus eu?
ea: Nu, m-am gandit eu:d
eu: Cum ai spus?
ea: Vreau o acadica si detergent::))
Dupa cate se vede acadeaua primeaza:))
I-am tinut o teorie dupa cu banii  care sunt limitati si ca sa nu mai cumpere fara sa-mi ceara voie, ca s-ar putea sa nu avem bani intr-o zi de acadele si ramanem fara mancare... asa ca, ea a concluzionat:
- De acum te intreb: mami pot sa-mi cumpar o acadea? Si tu spui: Desigur ca da.
A urmat prelegerea despre faptul ca pot spune si nu cateodata...

duminică, 13 iulie 2014

Carti pentru copii

Doua carti de copii mici si mari (mie imi plac mai mult decat Ilincai - cred ca sunt potrivite de la 6-10 ani) ne-au bucurat in ultimele 2 saptamani. "Domnisoara Poimaine si joaca de-a timpul" recomandata de desenele Flaviei parca a mai clarificat putin cum sta treaba cu batrana doamna Ieri si domnisoara Maine in capul copilului. Textul si desenele si calitatea foii sunt incantatoare. Sa va spun ca le-am desenat si noi? (si copilul si eu, asa de mult ne-au placut).
 

 A doua recomandare "Unde fugim de acasa?"vine de la Ghinduta si contine mici povestiri cu rima. Nu stiam ca Marin Sorescu(un autor pe care il ador) a scris o carte pentru copii; m-am gandit ca trebuie sa o citesc neaparat, daca ii va placea si copilului cu atat mai bine (nu ma asteptam sa fie asa de fireasca, simpla, clara, frumoasa, copilareasca). Cert este ca ma pune sa-i mai zic una, si inca una... Le-am citit de mai multe ori si presimt ca le vom tot citi. Textul superb, desenele si hartia te fac sa mangai foile cand le intorci.
Daca nu le-ati citit intrati intr-o librarie si le frunzariti, sunt atat de frumoase incat nu veti rezista sa nu le luati acasa cu voi si sa le cititi inaintea copiilor :)


sâmbătă, 12 iulie 2014

5 lucruri

ingerasii din fata primariei
Boris foarte interesant de rochiile de mireasa

floarea soarelui

iedutul din curtea bunicilor

curtea vazuta de la ied in sus si casa (acum goala) a strabunicilor si gaini:))
Aceasta idee ii apartine Anei

vineri, 11 iulie 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Pentru astazi (data/ora): sambata 11 iulie 2014,ora 23.  
Afara: este  racoare si bine, astazi parea mai mult a fi luna octombrie dupa lumina, dar eram in tricou si senzatia termica era perfecta
Ma gandesc: la ce urmeaza sa fac maine si saptamana viitoare
Din locurile de unde invatam: de la unii oameni de langa noi, care trec neobservati, oameni de o finete si o delicatete infinita. Am cunoscut-o ieri pe doamna doctor de familie a mamei mele. Sunt in stare de soc de atunci, e un fel de dr. Queen, traieste asa cum traiau doctorii pe vremuri pentru pacienti, parca e desprinsa din Dostoievski. Cred ca traieste la limita subzistentei, cumpara aparate foarte scumpe pentru binele pacientilor, a mers pana la tara sa-i scoata bunicii mele firele de la operatie fara sa accepte niciun banut, desi si-a pierdut 2 ore din viata (dupa program), e o idealista, face actiuni cu copiii din parohie de incondeiere oua si alte activitati asemenea, e asa de o delicatete si-o modestie, cred ca asta inseamna smerit.
Sunt recunoscătoare pentru: culorile pe care le pot vedea
Din bucătărie: compot de zarzare, harbuz
Citesc: Arta esentei (n-am mai deschis-o de sambata trecuta), Unde fugim de acasa (o carte despre care voi povesti)
Ceea ce astept (sper): sa mai rezolv din treburile amanate
Ce mai mesteresc: crosetez in nestire picioruse simple - as vrea sa fie o perdeluta la geamul de la bucatarie, dar cum nu stiu sa citesc o diagrama, fac picioruse si iar picioruse, poate am sa ii adaug si niste flori, si, ceva facut de o prietena m-a facut sa-mi sterg masina de cusut de praf, maine cred ca asta am sa fac (am sa cos la masina).
Ascult: linistea, ploaia
În casa: miroase frumos si proaspat de la ploaie.
Azi: am plecat de la serviciu la 2 si pana la 6 (cand am luat copilul de la gradinita) am fost la cafele si o raita prin magazine cu o prietena. Singurul avantaj al gradinitei particulare, pe care-l vad dupa doua saptamani este programul - nu mai trebuie sa ma grabesc la job si astazi mi-a oferit un moment de respiro de care m-am bucurat din plin. M-am rasfatat cu niste produse minunate de la Occitane, unele cu 70% reducere - sa va spun ca de la ora 19 pana acum m-am cremuit de 3 ori cu crema de corp?:))
Unul dintre lucrurile mele preferate: lucrurile colorate (in ultima vreme ma inconjor de culoare)
Saptamana care a trecut: am rezolvat o treaba care ma stresa foarte tare, trebuie sa mai rezolv cateva si ma voi putea relaxa sper in ultima saptamana din luna intr-un concediu
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: as vrea sa cos la masina de cusut
 Un citat: “Dare to live the life you have dreamed for yourself. Go forward and make your dreams come true.” Ralph Waldo
Aici este o imagine pe care vreau să o împărtășesc:


google

sâmbătă, 5 iulie 2014

5 lucruri

universitatea din Iasi intr-o dimineata ploioasa cu frunzele unui tei

prima mea piesa de imbracaminte crosetata - caciulita Ilincai (culorile sunt foarte frumoase in realitate). Oare mai trebuie un rand?

briosele cu afine proaspete coapte de dimineata

copilul meu in drum spre piata
oja mea de vara asta si...momentele de tihna
Ana a avut aceasta idee faina de a puncta lucrurile care ne plac in sambata/saptamana care a trecut.

vineri, 4 iulie 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Pentru astazi (data/ora): sambata 4 iulie 2014,ora 22:45. Suntem in iulie!!! Socant pentru ca am senzatia ca au trecut cateva zile din anul acesta...Urmeaza o perioada foarte grea la serviciu...
Afara: a plouat tare asta noapte si dimineata, dar in seara asta, venind de la ziua unui prieten ne-am plimbat cu masina prin oras asa fara tinta si cerul si aerul si strazile si prospetimea erau asa...ca dintr-o bucla in timp, de cand eram studenta.
Ma gandesc: ca sunt foarte obosita si ma stresez foarte tare, desi imi tot spun sa tratez altfel lucrurile. Maine as vrea sa lenevesc, sa-mi incarc bateriile.
Din locurile de unde invatam: din neatentia si siguranta cu care tratam lucruri banale care degenereaza
Sunt recunoscătoare pentru: frumusete (de care ma bucur zilnic) - in seara asta era o lumina minunata, strazile parca staluceau si aerul era curat si proaspat
Din bucătărie: tarta cu praz, dovlecei si feta, un harbuz ciopartit, borsulet de vita
Citesc: Arta simplitatii
Ceea ce astept (sper): sa se rezolve toate si eu sa fiu mai vie
Ce mai mesteresc: am terminat caciulita, m-as apuca de cusut ceva...daca tot am cumparat materialul pentru ie, sa fac o perdeluta la bucatarie
Ascult: Ilinca-si face planuri cum ca mergem la plaja (se joaca cu formele de nisip) - are dintotdeauna un fel de a spune: Gataaaaa! (care-mi place tare)
În casa: ar mai putea fi retusate unele lucruri...de exemplu spalat pe jos, curatat baia...
Azi: desi dimineata m-am enervat pe mine pentru ca am fost neglijenta, dupa-amiaza a fost una chiar faina: am fost si am mancat tort incognito la ziua unui prieten la care Ilinca a insistat sa-i cumparam o husa de telefon roz pe care scria cu floricele LOVE si la intoarcere ne-am plimbat prin oras fara tinta si era asa o atmosfera de vacanta...
Unul dintre lucrurile mele preferate: bijuteriile foarte, foarte fine (inelele cat o sarma, cerceii cat o gamalie de ac, laturile cat firul de ata) si aurul roz
Saptamana care a trecut: a fost destul de stresanta: copilul a schimbat gradinita care nu-i prea place, mie nici atat (sper ca pana la sfarsitul verii sa-mi schimb parerea), eu am avut mult de lucru, am facut treaburile altora si am ramas in urma cu ale mele...
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: sa crosetez, sa citesc, sa mergem la ziua prietenului la care-am mancat tort azi si la niste prieteni sa vedem meciul (e doar un pretext sa ne adunam); poate/sper la plaja (copilul e pregatit cu aripioare, colac, prosoape, galetusa, lopatele - ea nu s-a jucat niciodata in nisip cu formele, nu a cernut nisip, ma pune sa-i explic in fiecare zi si as vrea sa vada si sa simta nisipul in loc sa primeasca explicatii sterile)
Aici este o imagine pe care vreau să o împărtășesc: Asa mi-ar placea sa ma trezesc maine dimineata si sa-mi beau cafeaua 
google

miercuri, 2 iulie 2014

7 luni

7 luni i-au trebuit matoiului sa se obisnuiasca cu gandul ca in casa este un copil, care este mai important decat el, care are parte de atentie mai mult decat el, care face mare galagie, care se impiedica si cade peste el, care....
Daca la inceput, la venirea Ilincai am crezut ca motanul va muri de inima rea, incet, incet a inceput sa-si revina si astazi dimineata a venit sa-l alint exact cum venea inainte de aparitia Ilincai.
Shuba facand planuri
 Pentru copil insa motanul a fost foarte important, chiar daca nu il iubea peste masura, la inceput ii aplica corectii destul de dese datorita comportamentului intarit prin rasete de asistenti, apoi a inceput sa-l tolereze, iar acum chiar sa si tina la el. Motanul a fost din prima clipa un element de mare noutate (o pisica mare cat un catel), apoi era foarte atenta sa se intoarca acasa ca Subita sta singur si acum cand il aude cum miauna cand urcam scarile (vai Subita al nostru plange) - evident ca plange dupa ea.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...