Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

Taniusa ne gazduieste jurnalele 
Pentru astazi (data/ora): 14.12.2014
Afara: e soaree, dar pare frig, masinile din parcare, copacii si pamantul sunt inghetate
Ma gandesc: la saptamana care urmeaza, ar trebui sa fiu foarte eficienta:) si daca ma ajuta Dumnezeu, sa termin tot ce mi-am propus
Din locurile de unde invatam:de la noi, uneori, pe fondul oboselii am niste iesiri imature, si, cel mai bine ar fi sa ma retrag undeva, sa plang, si sa fiu din nou eu, nu o coarda intinsa la maxim
Sunt recunoscătoare pentrusoareeeeeeeee. Cand citeam Copila de zapada nu intelegeam de ce era asa de greu si dezolant fara soare, dar dupa atatea zile fara soare, am inteles:)
Din bucătărie: absolut nimic - icre, rosioare, humus (toate cumparate) - cam asta a fost meniul in ultimele 2 saptamani, n-am apucat sa fac nimic. Poate astazi fac o supa crema de legume totusi.
Citesc: ...nimic
Ceea ce astept (sper): sa se termine saptamana viitoare cu bine, sa luam vacanta si sa vina ziua de 24 dec, sa ne linistim
Ce mai mesteresc: intr-o noapte cand nu puteam sa adorm de stres am terminat salul meu de lana, dar nu-mi place cum a iesit, este mult prea ascutit si nici firul nu mi-a ajuns, am sa-l desfac la varf, sa-l scurtez, sper sa ma descurc:D, dar asta spre Craciun (voiam sa mi-l pun sub brad)
Ascult: Ilinca face injectii la ponei
În casae cald, in sufragerie am facut bradul asta-noapte e curat si frumos, in rest e dezastru, dar atat am putut face si e bine si asa;)
Azivoi incerca sa-mi mai organizez treburi de la job si sa lucrez
Unul dintre lucrurile mele preferate: cafeaua la pachet:)
Saptamana care a trecut: 
  • Ilinca a fost bolnava (si am dus-o bolnava la gradinita pentru ca nu aveam cum sta acasa), am lucrat foarte mult, dar multumesc Domnului se simte mai bine, ir eu am fost foarte eficienta si focusata.
  • Copilutul a avut serbare (unde s-a apucat de urlat ca ea e urata ca celelalte au rochii de printese, a trebuit sa port o conversatie de fata cu toti parintii cum ca noi nu ne permitem intotdeauna rochite de printese si tot ce ne dorim - intentia mea a fost pozitiva, am vrut sa o invat ca uneori nu o sa avem tot ce au ceilalti si ca frumusetea nu vine dintr-o rochie, educatoarea a sugerat ca are doar 4 ani si ca nu intelege, apoi mi-a parut rau ca nu i-am luat o porcarie de rochie de mireasa (cum aveau celelalte)).M-a socat ca la intrebarea Mosului ce vor sa se faca, toate fetele doreau printese (si ne mai miram ca la 12 ani se infometeaza ca sa fie slabe), in timp ce baietii voiau sa se faca soferi, tatici sau chiar reni:)).
  •  Aseara m-am tuns scurt scurt:)
  • Ieri am cumparat bradut si asta-noapte l-am impodobit 
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: voi lucra
Saptamana viitoare: sper sa fie eficienta si linistita
O imagine pentru astazi: 
o poza dintr-un supermarket- locul Ieslei alaturi de mos craciuni, oameni de zapada...sper sa nu fie si in viata noastra la fel...

13 comentarii:

  1. Am o poza din copilarie, de la serbarea de iarna de la gradinita, in care sunt suparata rau de tot (nici n-am vrut sa spun Mosului poezia). Pentru ca eu nu eram imbracata ca multe alte fetite (care aveau roluri de fulgi de nea) in rochii luuungi, albe, minunate, decorate cu beteala si stelute argintii. Multa vreme dupa aceea am visat sa am o rochie de printesa si niciodata n-am avut-o, desi desenam constant printese. De aceea, parerea mea, de fetita "arsa in suflet" :))) ca n-a avut rochie de printesa, e ca Ilinca ar fi fericita daca ar primi o rochie luuunga, de printesa, sa se bucure de ea prin casa.
    Am vazut vara asta o familie de englezi cu doua fetite de vreo 4 si 6 ani care trebuiau sa ia avionul spre casa (deci nu se indreptau spre nicio serbare); fetitele erau imbracate in rochite de printesa. Angajatul aeroportului a fost tare simpatic cand familia asta a ajuns in dreptul lui, a facut asa, un gest, ca o mica reverenta si le-a spus: "Princesses first" si ele au fost foarte fericite.
    Cred ca dorinta de a avea o rochia de zana/printesa e in natura fetitelor, asa cum si pentru baieti e tipic sa-si faca sabii din orice beţe si sa-si imagineze ca se lupta.
    Te rog sa ma ierti, nu ti-am dat vreun sfat, stiu bine ca nu am dreptul, tu esti mama ei si tu stii ce e mai bine pentru ea - dar acum a vorbit copilul din mine; cand ti-am citit randurile inca am resimtit o usoara parere de rau ca n-am avut si eu o rochie de printesa :)))
    Am mai avut o parere de rau in copilarie: ca n-am avut o plapumioara si-o pernuta pentru papusi. De aceea vulpitele au avut :)) si, pe cuvant, abia acum nu mai am nici eu niciun regret pentru ca mi-am implinit dorinta asta simpla prin bucuria altor fetite, m-am "vindecat" dupa atatia ani.
    Iarta-ma ca am scris asa de mult. Sa ai mult spor la serviciu, sa termini cu bine aceasta perioada incarcata :*
    Mi-a placut mult comentariul de la fotografie ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ca imi spui ca ai acest regret si dupa ani imi pare rau ca am vrut sa demonstrez ceva:d. Eu am fost un copil sarac, parintii mei aveau probleme cu vechiul regim si nu aveam de nici unele si mama mea care este o printesa adevarata era data afara de la job si vindea bilete de loto intr-o ghereta de tabla la -20 grade. Ce e drept la mine la serbare nu veneau pentru ca li se pareau plictisitoare (si mie mi se par, dar ma duc:)), dar nu am suferit dupa nimic, ca mama facea cumva ca totul sa fie frumos si vesel. A ras un baiat de mine la gradinita ca port ciupici asa ca am refuzat sa mai merg la gradinita, de rochite de serbare nu se punea problema, nu cred ca aveam vreo rochita:D de orice fel. Eu incerc sa make a point, ca nu putem sa cumparam tot timpul tot ce ne dorim (si cand putem constientiza asta daca nu cand ne doare cel mai tare) si ca sa fii frumoasa nu tine de rochie. Acum nu zic ca nu am gresit si cu siguranta Ilinca va avea cea mai frumoasa rochie de la serbare data viitoare (nici varianta asta nu stiu daca e cea corecta, dar o va scuti pe ea de suferinta si pe mine de o scena). Dar sunt parinti care au facut eforturi foarte mari pentru a cumpara o rochie pe care sa o poarte o singura data doar ca sa fie ca toti ceilalti desi lor le trebuia urgent altceva...

      Ștergere
    2. Nu stiu cum sa fac sa transmit ce am in inima ... caci nici mie nu mi se pare bine ca un parinte sa faca eforturi foarte mari numai ca sa fie in ton cu ceilalti. Nu pot sa spun ca ai gresit, in niciun caz nu pot sa spun asta. Pentru ca Ilinca e o fetita pe care tu o cunosti bine, iar eu am fost o alta fetita, deci o alta persoana.
      Stiu numai ca eu tare mult mi-am dorit o rochita de zana/printesa, sa plutesc cu ea - n-am fost alintata si nu mi s-au facut toate mofturile, dimpotriva; iar parintii mei aveau multe griji pe cap. Cred ca-mi doream rochia pentru ca citeam multe povesti cu printese si feti frumosi care mereu erau personaje bune si vroiam sa fiu si eu ca ei. Nu m-a afectat dorinta peste timp, in sensul ca nu ma atrage sa-mi cumpar multe haine, nu stiu sa ma fardez nici acum, nu am rabdare si nu ma simt bine machiata, nu ma atrag bijuteriile etc. Deci cred ca era o dorinta simpla, de copil, fara cochetarie in ea.
      Te rog, nu-ti fa procese de constiinta. Ti-am oferit o alta parte a povestii, cu ceea ce-am gandit eu cand eram copil si poate nici n-am facut bine ca am scris.
      Cred ca sunt vise de copil pe care ni le implinim ca si adulti, prin ceilalti. O prietena de-a mea si-a dorit muuuult un calut de lemn, din acela pe care te poti balansa si nu l-a avut in copilarie. Acum, ca are fetita ei, a cumparat unul pentru ea si gata, s-a linistit. Deci cam asa sunt si eu ...

      Ștergere
    3. :), pai eu mai degraba cred ca am cochetarii fata de tine:), mie imi plac bijuteriile, dau multi bani pe haine, deci nu asa am interpretat ce ai scris, am vrut doar sa o invat ca nu putem avea tot ce ne dorim...data viitoare va avea rochita, dar va munci pentru ea. Si eu alint mult:)), mama mea ma alinta mult, ma dragalea, petrecea timp cu mine, se juca, citea, inventa, crea, poate de asta n-am simtit saracia. Dar as vrea ca al meu copil sa inteleaga ca nu putem avea tot ce ne dorim, ca faptul ca sunt copii care nu au ce manca nu e un concept abstract, ca tot timpul vor fi copii care vor avea mai multe jucarii, hainute mai frumoase, dar ca nu ceste lucruri conteaza ci altele :). Inteleg ce inseamna o lipsa din copilarie-a venit Mos Gerila cand eram in clasa 1 si mie mi-a adus o carte de povesti si o per de sosete gri:))(m-a afectat de tin minte si culoarea), in timp ce colegului meu de banca i-a adus doua sacose de jucarii desi era mai obraznic ca mine. Iti dai seama ca al meu copil nu va primi o carte si o per de sosete niciodata:). Procese de constiinta mi-am facut vineri toata noaptea, intrebandu-ma daca procedez corect...inca nu stiu:)

      Ștergere
  2. Stai linistita caci vei recupera data viitoare in legatura cu rochita si cred ca o va aprecia si mai mult daca a tanjit atat de tare acum dupa ea. Si mie imi plac rochitele acelea, dar purtate numai la ocazii de genul serbarilor. In rest fetitele cu fustite sport si fundite colorate mi se par dragalase.
    De ce te miri in legatura cu printesele? Majoritatea mamicilor influenteaza acest lucru fiindca printesele Disney sunt la moda, pentru ca a fi perfect machiata, slaba si... fashion e aproape... obligatoriu. Televizorul merge non-stop in multe case si cam asta se promoveaza: haine de printese, camere de printese, jucarii de printese...si mai tarziu slabaturile, buzele umflate, sanii mari si fundul mic, fara burta, fara creier, bani castigati usor.
    Cat de scurt te-ai tuns?
    Preferi copaceii naturali? Mie mi-e mila de ei. Cel mai mila imi este de cei nevanduti care sunt aruncati. Macar ceilalti au reusit sa bucure un copilas. :( Noi avem unul de plastic. Imi place ca e mare si des. Nu ne-am fi permis unul natural la fel de bogat si mi s-ar fi rupt sufletul dupa sarbatori sa il arunc.
    Ai blocat salul? S-ar putea ca dupa blocare sa arate uimitor de bine si sa nu fi nevoita sa il desfaci.
    Scuze ca m-am intins la vorba! (asa sunt eu... vorbareata :D )
    Va pup!
    PS: Am reusit in sfarsit sa termin de citit acele carti. Cum imi fac timp mai mult, voi pregati pachetelul sa il trimit. Imi cer scuze ca te fac sa astepti atat! Te anunt cand il pun la posta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* te rog sa ma anunti sa verific. Nu ma socheaza ca vor sa fie slabe ci varsta- in clasa a 6a:D, ai scurt :)) de tot, nu chiar periuta, am putin 3-4 cm:D, am sa fac o poza. Pe mine nu am deranjeaza ca isi doresc sa fie printese ci ce inseamna asta- sa arate ca o printesa nu sa fie printese adevarate: bune, generoase, pozitive, saritoare, discrete. Salul e mic, aiurea e ca i-am facut o "bordura" de jur impresur si nu stiu sa-l desfac:D de a varf, uf:)), am sa l blochez sa vad cum e, e mic, nu ma ajunge:)) (poate sunt eu prea mare). pupici

      Ștergere
    2. Mie imi plac naturali, pentru ca oricum sunt taiati si sunt din plantatii speciale,nu-i ia din padure :), cel putin asa sper. Am avut unul artificial alb acum ceva ani (l-am facut cadou) si arata foarte frumos, cand inchideam lumina era ca o feerie:)

      Ștergere
    3. Si mie imi este mila de bradutii taiati care apoi se arunca, chiar si daca au fost special plantati pentru Craciun. De aceea am si eu unul artificial (verde) si daca va fi sa cumpar vreodata unul natural, va fi din acela micut, in ghiveci, ca sa poata fi plantat dupa aceea. Numai ca cei in ghiveci sunt foarte scumpi, nu stiu de ce.

      Ștergere
    4. Si mie imi era, acum nu stiu m-am facut mai nesimtitoare si e pacat. Sunt cu 69 lei in Carefour; si au radacinile si pamantul invelit intr-un sac, le poti atinge radacinile - am vazut acum cativa ani, in curtea unui centru comercial braduti in ghiveci foarte frumosi si foarte scumpi am vazut cand ii punea in ghiveci - nu aveau radacini:(-era o pacaleala.

      Ștergere
  3. ar fi frumos ca de sarbatori sa avem parte de zapada - eu consider ca brad impodobit fara decor hibernal nu are acelasi farmec, însa capriciile vremii sunt independente de dorintele noastre.
    Iti doresc sarbatori fericite si... am câteva întrebari în legatura cu Cartea Calatoare - initiativa pe care am sustinut-o. Ai citit romanul si ai trimis mai departe unui blogger? Cine este bloggerul ales de tine mai departe? M-as bucura sa-mi dai de veste, mie sau lui Gigi ( http://gigitepus.blogspot.com/) :) multumesc anticipat!
    O duminica placuta!
    Carmen (http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi minunat sa ninga, dar oricum e minunat :), eu intru in "atmosfera sarbatorilor" imediat ce-mi inchid tel mobil:). Cartile ajung in curand la mine, le voi trimite mai departe ghemuletului incalcit: http://ghemuletulincalcit.blogspot.ro/ :*, multumesc

      Ștergere
  4. eu am un stoc de rochite de printesa, doua albe, una crem-aurie, roz, mov, negru cu paiete, rosie-de catifea :)).Le mai dau si cu imprumut , ca sunt scumpe si nu merita sa cheltui asa de mult pe o rochie pe care o imbraci rar. La mine merita investitia, ca le transmit de la un copil la altul, plus ca imi plac mie, am o boala cu rochitele astea festive, pacat ca nu au prea multe evenimente la care sa le poarte :)).Nu e musai sa cumperi una, poti imprumuta sau gasesti de cumparat mai ieftin pe ocazii, sau pe albumele de pe picasa ale mamicilor care vand.
    Mijlocia mea a zis ca vrea sa se faca fotograf de animale :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) ce idee nastrusnica:) si faina. Nu e vorba de pretul unei rochite (presupun ca sunt pentru toate buzunarele) sau ca mi se pare nefolositoare - eu am vrut sa transmit un mesj copilului - ca uneori nu ne permitem tot ce au ceilalti sau ce ne dorim, ca ii mai spuneam asa,dar era un concept abstract, cand te doare percutezi altfel si apreciezi altfel ce ai, ce primesti. Ce e drept mie nu-mi plac:D, dar cu siguranta data viitoare voi gasi una care sa indeplineasca si gustul meu si al Ilincai si care cu atat mai mult va fi mai apreciata cu cat a fost mai dorita ;) si bucuria va fi mai mare :). Cred ca gresesc pentru ca copilul este frumos imbracat dupa gustul meu, nu dupa al ei:), mai facem rabat si una si alta cand gasim cate o rochie bleumarin cu tull pe dedesupt si "invartitoare":). La jucarii am invatat sa-i cumpar ei nu mie;), desi mi-a trebuit cel putin jumatate de an...sper sa ma prind si la haine:)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...