Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 26 august 2014

Super parinte - despre meseria de mama

Ce inseamna sa fii un parinte bun? Saptamana asta majoritatea postarilor de pe facebook tratau subiecte de acest gen, inclusiv de la oameni care nu au copii despre cuvintele spuse de o mama la nervi in nus'ce supermarket, sau de nu'shce pedeapsa care a "nenorocit un copil". Acum sa nu credeti ca sunt pentru bataie sau violenta fizica/psihica/verbala. Nu sunt de acord cu cuvinte ca proasto, tontule, esti rau, esti obraznic, cutare poate sa fie cuminte si tu de ce nu poti si alte asemenea. Dar sunt situatii in care nu-ti permiti sa repeti linistit si pozitiv, de exemplu: saptamana trecuta Ilinca statea cu mine in bucatarie, eu faceam mancare, ea isi facea vant cu un evantai din hartie. La un moment dat a bagat evantaiul in foc intentionat (mi-a spus apoi ca era curioasa cum arde). Va dati seama ca i-am smuncit mana de la foc destul de dur (in primul rand m-am speriat) si i-am urlat niciodata, dar niciodata sa nu mai faci asa ceva si apoi i-am explicat consecintele. Copiii se pot pune in pericol si pe ei si pe ceilalti, nu e timp de explicatii pe care poate nu le aud pentru ca o musca s-a asezat pe harbuz sau claxoneaza o masina afara, sau incepe desenele animat...Stiu un baietel pe care-l certa mamica, si pana sa blocheze ea portierele a zbughit-o printre masini. Azi imi povestea cineva despre nepotica ei de 6 ani careia nu i s-a cumparat ce a vrut si a aruncat cu un obiect in mama ei, lovind-o tare. O colega a zis glumind ca daca era a ei i-ar fi taiat mana (are si ea trei fete minunate).
Am vazut ca se militeaza pentru eliminarea pedepselor. Pai cand copilul se da cu fundul de pamant ce putem face? Sa stea la colt pana ce se calmeaza de ce e rau? Ce invata copilul? Ca obtine orice pentru ca face scandal? Si apoi? Cand devine adult ce se intampla? Nu mai e pozitiv faptul ca invata sa isi poata controla nervii, emotiile, ca invata ca actiunile sale au consecinte unele pozitive, altele negative? Dar recompensele de ce sunt rele? In conditiile in care sunt rezultatele obtinute de copil, e reusita lui, oare nu-l valideaza in ochii lui?  Citesc si vad ca nici "bravo" nu e bun, ca dupa aia copilul va fi un vanator de laude si aprobari si nu-si va dezvolta motivatia intrinseca. Bravo a fost cuvantul cel mai des pe care l-am auzit de la mama mea si daca am incredere ca sunt faina sau fac ceva bun ei i se datoreaza.
Cred ca pe undeva se pierde un echilibru, sa fii parinte nu e ceva ce inveti si aplici, nu e o teorema, e ceva ce inveti in fiecare clipa in functie de nevoile copilului, ale tale, ale situatiei, de limitele tale si ale lui. Nu stiu de ce am impresia ca incepe si la noi sa se copie modelul suedez in care copiii nu au niciun fel de responsabilitati, de reguli, de oprelisti, doar drepturi. Daca modelul e atat de bun de ce oare nu sunt mai fericiti decat copiii din modelele traditionale care au multe responsabilitati, unii ajuta chiar (dupa puterile lor) in gospodarie? Copiii trebuie sa aiba limite (in primul rand ca ei si ceilalti sa fie in siguranta) si limitari (pentru ca traiesc in societate si vor suferi mult mai mult mai tarziu cand vor fi marginalizati), si culmea! se simt in siguranta ingraditi de reguli si doresc sa aiba reguli si sa le respecte.
Eu nu sunt o mama perfecta, nici nu as vrea, pai ce sa faca Ilinca cu o mama perfecta? Ea trebuie sa vada ca gresesc, ca ma corectez, ca ma adaptez, ca incerc pana reusesc. Si ea va fi mama si eu ii voi servi drept model cum si mama mea (care este aproape de perfectiune) este pentru mine. Sa iubesti, sa fii acolo, sa sustii, sa impingi in fiecare clipa un pic mai departe, sa-l inveti ca trebuie sa incerce, sa persevereze, sa devina independent si un om drept si frumos, asta incearca orice mama sa faca. Uneori ii iese mai bine alteori mai prost, dar cred ca toate mamele vor acelasi lucru: ca puiul de om sa devina OM.
Ilinca si cu mine

25 de comentarii:

  1. Nu sunt mama si nu imi permit sa adaug nimic la articolul tau. As vrea doar sa te felicit pentru articol si sa-ti doresc sa fii o mama buna pentru copilul tau si atat. Nu toate femeile sunt facute sa fie mame si nu toate mamele sunt bune pentru toti copiii. Fiecare mama este buna pentru copii ei. Fiecare copil e bun pentru mama lui. Fiecare copil e o alta persoana si educatia trebuie sa fie personalizata nu aplicata dupa sabloane.
    Bine, exista si cazuri cand mamele nu au o minima educatie iar copii le sunt dezastru, dar nu despre ele vorbim acum. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Eu cred ca trebuiesc respectate niste reguli si ca educatia bunului simt e lege. De la "eu te-am facut eu te omor" pana la te las sa arunci cu obiecte in mine e o plaja foarte mare de actiuni. Am senzatia ca libertatea prea mare pe care li se acorda copiilor le dauneaza...sau poate doar copilul meu se simte bine intre limite si reguli. Nu zic ca educatia schimba totul, depinde de la caz la caz si in cea mai mare parte de caracterul copilului si de al mamei. Dar trebuie pastrat un echilibru in toate si pedepsele ca si recompensele fac parte din viata, din deciziile pe care le iei la 3 sau 33 ani. Am precizat lipsa copiilor pentru ca un reportaj asa incepea :eu nu am copii, dar azi am vazut o mama care s-a rastit la copilul ei si concluzia era pusa doar pe acest moment ca doamna nu trebuia sa fie mama. Pai cate cupluri nu se cearta? Ar tb oare sa nu mai fie oamenii impreuna?

      Ștergere
  2. Voi doua sunteti in poza? Ca e extraordinara poza! Uite un copil fericit!
    Ai dreptate, Ancuta, sa iubesti, sa fii acolo, sa sustii, sa si certi - cu dragoste, copilul simte - cand e cazul, sa fii ferma, sa faci tot ce poti dar iar si iar cu dragoste, dragostea te invata sa fii parinte bun - nu perfect, nu exista asa ceva si nici nu trebuie sa ne preocupe asa ceva, daca ne preocupa cu adevarat copilul nostru e suficient! Timpul petrecut impreuna in toate ipostazele posibile cred de asemenea ca e foarte important, copilul are nevoie de prezenta noastra, de noi intregi, sub nicio forma nu e bine sa lipsim din viata lor, copiii cu parintii ocupati, stresati, obositi si absenti sunt tristi si dezvolta tulburari pe care adultii le motiveaza aberant, in loc sa vada ca singurul motiv e abandonul...Si as adauga neaparat rugaciunea pentru copil.
    Sa fiti sanatoase si sa va iubiti mereu, sunt sigura ca esti o mama buna, o mama adevarata! Nu ti-am spus niciodata cat sunt de impresionata de gestul tau, dar am citit in urma tot, mai demult, am plans si m-am bucurat cu tine in gand si te respect si ai toata admiratia mea pentru ce-ai facut si faci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi suntem si mie imi place poza, am vanat toata ziua un moment cu soare sa desenam, ca ce poti face de 1 iun? Da rugaciunea este cel mai important lucru, mai important ca orice. La noi totul s-a transformat dupa o rugaciune...

      Ștergere
  3. E, ce subiect......fara sfarsit. Minunat in esenta, greu in practica. Vin tot felul de momente, unele care te inalta, unele de care, dupa un timp ti se face chiar rusine. Dar nu cred ca este vreo mama ( vorbim de cele " normale " ) care sa nu zambeasca la aduceri aminte, toate crestem odata cu copilul nostru, la orice varsta.
    Minunate sa fiti in continuare ! Ana Ghinea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Ana, cred ca am vrut sa reliefez faptul ca fiecare mama e cea mai buna pt copilul ei si nu poate fi evaluata dupa o singura scena. Faptul ca ne pierdem rabdarea cateodata, ca ingerasul din dotare nu e in toanele cele mai bune nu inseamna ca n-ar trebui sa avem copii. Nu vorbesc de mamele violente...ci de cele care-si pierd rabdarea si tonul pozitiv din cnd in cand. Educatia nu se face numai cu pozitivisme, zambete, disponibilitate. Copilul de la noi invata pana la urma emotiile de la noi si pozitive si negative.

      Ștergere
  4. Sunteti superbe amandoua.
    Imi place ca te soarbe din ochi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* pai cum altfel doar sunt cea mai frumoasa mama:))

      Ștergere
  5. Chiar ca instantaneul e deosebit si surprinde atat de fain, relatia dintre voi...Chiar azi, am avut o zi grea, de negocieri, condiţionări şi răţoieli...una, la alta.Da, copiii trebuie să simtă că avem resurse interioare limitate. Altfel, vor plusa la maxim chiar şi in situaţiile grele sau dramatice când nu e cazul şi nu vor înţelege ce se întâmplă şi că poate, în acel momnet mămica este cea care are nevoie de ajutor. Eu am renunţat demult să îmi cresc copilul după şabloane. Vorba cuiva de mai sus, "după nevoi", după situaţii, uneori şi intuitiv. Unoeri nu e timp de discuţii, trebuie acţionat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariul de mai sus era al meu. Nu stiu de ce am semnat doar G, in loc de Ghindaa.

      Ștergere
    2. :* ma bucur ca nu sunt singura care crede asta, sau printre putinele. Inainte sa vina Ilinca am citit cativa ani tot ce s-a publicat despre parenting si aveam eu asa o viziune idealista, apoi n-am mai aplicat aproape nimic decat regula intuitiei. De asta multe mamici adoptive trec prin momente foarte grele, pentru ca totul li se prezinta idealizat. Eu am avut norocul sa fiu prevenita de prietene (mame naturale) despre aspectele pozitive dar si negative, asa ca slava Domnului am fost pregatita si nu m-m stresat/frustrat foarte tare. Dar ce m-a deranjat vis-a-vis de postarile de pe facebook e ca spunea o duduie ca n-ar trebui sa fie mama o femeie care-i adreseaza un cuvant urat copilului. Cand nu esti in locul cuiva nu-ti poti da cu parerea...pe acest principiu n-ar trebui sa fim nici sotii, prietene, iubite, fiice, nepoate, surori...

      Ștergere
    3. Ha!Ha! Păi aşa, rămâneam în epoca neolitică, câteva sute de mii de bipezi, pe tot Pământul.Nu mai ajungeam la peste 7 mld.loc. ca acum.

      Ștergere
  6. Imi place mult, mult de tot fotografia asta.
    Scriu aici numai pentru m-ai facut sa-mi amintesc de o expresie pe care o folosea bunica (si cred ca si mama, uneori) cand faceam vreo obraznicie mai mare: "O sa-ţi pun chelea-n băţ!". Acum mi se pare comica, dar atunci vizualizam in minte ... pielea fluturand pe un bat :))) si mi se parea asa un nonsens (cum ar putea pune pielea mea pe un bat si la ce ar ajuta asta?!); nu-mi era deloc frica, dar stiam ca am facut-o lata si c-o sa ma certe, si ma simteam prost. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) la mine maxima era "las'ca vorbim noi acasa", acasa nu ami vorbeam, dar ma linisteam imediat:D

      Ștergere
  7. Daca ai putin timp sa rasfoiesti cartea asta.
    http://www.cafeacutaifas.ro/limbajul-florilor-vanessa-diffenbaugh/

    E doar o poveste, dar merita citita.
    Te admir in secret pentru curajul de a adopta un copil.
    Iti doresc sa va gasiti implinirea impreuna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de recomandare, mie nu-mi pare un curaj ci ceva firesc:*

      Ștergere
  8. Cand suntem singuri , facem alegeripentru noi , cand devenim parinti , facem alegeri in functie de copil , acum ,ca asta este o limitare sau un mod de viata , eu zic ca tine de fiecare dintre noi ! Notiunile de bine / rau , frumos / urat , normal /anormal , corect /incorect , dupa parerea mea sun relative ! Ce tie ti se pare bun pentru tine si copilul tau , altuia o sa i se para probabil nefiresc ! Judecam zilele trecute o mamica care nu-si obisnuieste copilul sa salute , ei asta e o regula a bunului simt , si da , aste e singura regula dupa parerea mea , care ar trebui sa ne ghideze viata ( in afara de cea a echilibrului ) ! Personal mi-am invatat fetita , sa se comporte in actiunile ei , in asa fel incat sa nu provoace rau , si cred ca aici intra multe aspecte care duc tot la regulile de bun simt ! Dar raman in discutie acele situatii care au nevoie totusi de limitari , pe care cel mic nu si le poate insusi singur , ca de ex : fi de ajutor , dar asta nu inseamna ca trebuie sa devi sclavul celuilalt . Eu urasc la propriu fraza " trebuie sa cedezi caci esti mai mare " - adica bun, facem asta de 2 ,3 ori , dar nu la infinit si repetat . Si daca un copilas de 1,5 ani va plange dupa jucaria fetitei mele , categoric nu am sa-mi pun fetita sa-i cedeze jucaria , si nu cred ca asta ma face insensibila fata de alti copii. In ceea ce privesc recompensele , cuvintele de lauda sunt pe primul loc , si nu sunt de parere ca ajutorul in casa sau gospodarie trebuie sa se recompenseze cu bani ! Imi place sa spun lucrurilor pe nume si asta ma face mai putin placuta in fata multora , dar nu o sa-mi obisnuiesc fetita sa faca un compliment doar de dragul artei sau cu interes ! De curand am fost judecata ca limitez sansele copilului meu , pentru ca nu sunt deacord cu stabilirea familiei intr-o alta tara (Germania -caci sotul acolo e nevoit sa plece ) , unde sansele pentru copii sunt mai variate. Am intrebat persoana , daca a trait acolo ca si familist macar 2 luni , si sa duca viata zi de zi acolo , cu casa , scoala ,serviciu . Din afara lucrurile se vad altfel si cel mai bine ne pricem sa dam cu presupusul si sa judecam actiunile altora .Dupa cum ai spus si tu Anca : "e ceva ce inveti in fiecare clipa in functie de nevoile copilului, ale tale, ale situatiei, de limitele tale si ale lui. ". Da, e un subiect care are multe aspecte discutabile , dar in final conteaza sa nu ne calcam pe suflete unii pe altii, iar daca am facut asta din greseala sau nestiinta , atunci sa ne cerem scuze( oricum,in marea majoritate a cazurilor , daca am ajuns sa ne cerem scuze , atunci e clar ca am judecat , si ne-am intors de unde am plecat ). Ca si concluzie : avem 5 degete la o mana si nu-s toate la fel , DAR acceptam mana si fara ea nu ne-am descurca la fel . Sa ne acceptam unii pe altii si sa nu ne calcam pe suflete , zic ! O zi linistita , suflete !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sansa de a se juca la scara blocului fara adulti, de a alerga in curte la bunici, de a manca corcoduse de pe jos, de a avea prieteni, de a trai intr-un loc familiar uneori pentru un copil inclina mult mai mult decat promisiunea unei sanse viitoare de cariera. Dar pana atunci ce? O scoala noua, o limba noua, prieteni deloc, joaca in casa/parc/mall numai cu mama si tata...Eu zic ca daca in Germania e sansa ei poate face facultatea sau masterul acolo (facultatile sunt gratis tre sa-si plateasca caminul, mancarea, rechizitele, transportul...). Acum mai poate inca sa se bucure de toate ale ei ca doar sansele nici n-au inceput sa-i apara (are timp de ele ani de zile) - bucuria zilnica e o sansa mai mare decat veniturile viitoare pe care daca e fata muncitaore si eprseverenta sunt sigura ca oricum el va avea si va sti si ce sa faca cu ele (ca a avut timp sa afle lucrurile importante in viata).
      Te imbratisez:*

      Ștergere
    2. Minunat articolul! Poza e de poveste. Sunteti atat de frumoase, fericite si semanati!!!! Chiar imi prinde bine pentru ca sunt intr-o perioada de tatonari si incerc in fiecare zi sa fiu mai buna, mai calma si mai atenta si totusi sa fiu in stare sa fac fata la toate provocarile pe care le presupune viata in strainatate. Munca, naveta, oboseala si singuratate frustrare si neputinta. Am 2 copilasi mininati de 3 si 5 ani, nascuti aici, in tara in care mi-am urmat sotul (roman) pentru o munca decenta. O tara civilizata dar rece la propriu si figurat. Dupa ce in ultimii 2 ani am petrecut niste vacante superbe in Romania, la tara la bunici, inconjurati de toti cei dragi am inteles si sunt convinsa ca drumul nostru si in primul rand pentru ei, va fi acolo. Stiu, viata nu e roz in Ro dar nu e niciunde de fapt. Atata bucurie cat au trait copii mei pentru faptul ca si-au facut cu usurinta si la tot pasul prieteni, ca au fost bagati in seama si s-au simtit cu adevarat in sigurata nu le pot oferii toti banii, posibilitatile si perspective imaginare. Sincer, Gabriela Graur, ma bucur pentru decizia pe care ai luat-o pentru fetita ta. Te inteleg atat de bine. va imbratisez cu drag Alice

      Ștergere
  9. Sunteti superbe! Atat de fericite!
    Eu am renuntat sa citesc astfel de articole care de cele mai multe ori ma fac ori sa ma simt mizerabil, ori sa fiu confuza. Mai intai de toate nu uita ca esti om cu puteri limitate si este normal ca uneori sa scapi un pic fraiele din mana. Eu zic sa te ghidezi dupa instinct si daca mama ta este aproape de perfectiune pentru tine copiaza tot ce consideri bun de la ea, adauga ceva bun de la tine... poate un pic de la altii si fa un amalgam al vostru personal. :) Tocmai faptul ca te preocupa acest subiect face din tine o mama buna. O mama "rea" ar fi indiferenta, nu ar interesa-o subiectul, nu s-ar simti prost si vinovata cand poate tipa mai tare sau foloseste un cuvant nepotrivit.
    Eu, om mare, ma simt foarte bine cand imi zice cineva bravo dupa ce fac o treaba bine. Nu pentru laude o fac, dar ma simt atat de bine cand le primeeesc. Un copil de ce nu s-ar bucura?
    Sunt pro responsabilitati. Ce e rau daca la 6 ani Andrei isi face patul (pune in sertar pilota si perna)? Ce e rau daca ma ajuta si taie capetele la pastai, isi pune in sertare hainutele (inca neimpaturite), isi strange masa, pune sacul de gunoi in ghena sau face alte lucruri de acest gen? Mie imi pare ca il responsabilizeaza.
    Ehei! As fi in stare sa scriu o tona :D Scuze! :)
    Te pup! Nu te stresa mamico!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* Multumesc. Si copilul meu isi impatureste hainele si-si strange jucariile si se imbraca inca din primavara complete si incalta si dimineata ininte de gradi - i le pun pe pat si ea se imbraca. Pe ea o face independenta sa nu stea sa depinda mereu de adulti si mie-mi da libertate de miscare mare. Am vazut ca, daca o rog sa-mi aduca ceva sau sa ma ajute este foarte doritoare. Asa cred ca sunt toti copii mici, deci sa profitam, ca in adolescenta o sa i sa para toate o corvoada. Andreiul tau pt ca e crescut la tara are calitati fizice mult superioare varstei lui - am vazut pe ce pietre statea la pescuit. :*Multumesc, te imbratisez:*

      Ștergere
    2. la adolescenta o sa i se para firesc.
      Corvoada devine doar daca are cine sa ii faca, si mai ales daca vede parintele ca trateaza ca o corvoada.

      Ștergere
    3. La asta nu stiu ce sa zic, nu prea am vazut camere de adolescenti ordonate, sau poate sunt-cred ca au ordinea lor:)

      Ștergere
  10. Copiii fac ce vad. Un parinte calm duce la un copil calm. Un parinte atent duce la un copil atent. Un parinte iubitor, ascultator, senin duce la asta. Parintii care se saluta, care isi spun multumesc, te rog ca ceva firesc, care respecta reguli si rutine, au copii ce fac la fel. Reponsabilitatile, increderea in copil vine pas cu pas. Bravo, laude, si mici atentii incurajeaza gesturile bune.
    Opusul are aceleasi consecinte. Fiica mea imi copie defectele. Abia in fata ei am vazut din defectele mele.
    Greseala copilului nu scuza iesirile mele de nervi (ca da, nervii mei sunt uneori intinsi la maximum, si nu din cauza copilului ci din cauze extreme). Atunci de ce sa imi vars nervii ep copil ca nu am fost capabila sa il educ? sa ii dau un exemplu bun? sa il protejez?

    In fiecare zi imi spun: o lume mai buna incepe cu mine mai buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta nici nu se pune problema tot ce spui mai sus ca e adevarat, si fiecare din noi incearca sa se educe in fiecare clipa. Dar copiii sunt ego-centrici - daca tu ai pana in mijlocul unui drum pustiu fara semnal si vine noaptea si-ti dau lacrimile deja copilul vine si te intreaba senin daca poti sa-l ajuti sa-si imbrace papusa cu rochia altei papusi ca nu-i intra pe cap. Si atunci s-ar putea sa-ti pierzi cumpatul si sa ridici glasul "crezi ca de asta-mi arde mie?" sau nu -depinde pana facuta daca e picatura care umple paharul sau e la pe la mijloc. Toate ne dorim sa fim calme, disponibile, acolo, sa sustinem, sa fim vesele, sa ne prostim mereu, sa fim ca in filme... dar suntem oameni nu zeite. Nu putem s-o facem non stop, 100%, e o utopie, putem sa ne imbunatatim dupa fiecare greseala.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...