Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

miercuri, 2 iulie 2014

7 luni

7 luni i-au trebuit matoiului sa se obisnuiasca cu gandul ca in casa este un copil, care este mai important decat el, care are parte de atentie mai mult decat el, care face mare galagie, care se impiedica si cade peste el, care....
Daca la inceput, la venirea Ilincai am crezut ca motanul va muri de inima rea, incet, incet a inceput sa-si revina si astazi dimineata a venit sa-l alint exact cum venea inainte de aparitia Ilincai.
Shuba facand planuri
 Pentru copil insa motanul a fost foarte important, chiar daca nu il iubea peste masura, la inceput ii aplica corectii destul de dese datorita comportamentului intarit prin rasete de asistenti, apoi a inceput sa-l tolereze, iar acum chiar sa si tina la el. Motanul a fost din prima clipa un element de mare noutate (o pisica mare cat un catel), apoi era foarte atenta sa se intoarca acasa ca Subita sta singur si acum cand il aude cum miauna cand urcam scarile (vai Subita al nostru plange) - evident ca plange dupa ea.

22 de comentarii:

  1. E foarte bine ca nu este agresiv cu ea.Sa nu o zgaraie. Masha e inca mica si isi incearca gherutele.Si vrea mereu joaca. Cam 6 ore pe zi, adunate.Ca am si calculat ca idee.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca ar putea fi agresiv cu cineva, nu e o rasa agresiva. Suba nu s-a jucat 6 ore in toata viata lui de 5 ani:))

      Ștergere
  2. Nu ma pricep, ca nu am nici copil si nu mai am nici animalut, insa, am citit ca, un copil crescut cu un animal de companie se dezvolta mult mai frumos, mai responsabil si deschis catre socializare. Acum, tu o sa ne spui, da' rau nu are cum sa fie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Responsabil in sensul ca ii da mancare si apa cand nu mai are a fost de la inceput. S-a raportat la el de la inceput in legatura cu casa. Shuba=casa. Intre timp s-au imprietenit, este o prezenta constanta in jocurile ei, in sensul de spectator. Poate in curand va fi si actor...

      Ștergere
  3. Carevasazica de 7 luni in casuta din poveste este un copilas de poveste si un motan ne-jucaus si toata lumea iubeste pe toata lumea si totu-i o poveste frumoasa. Nu-i asa ca am inteles bine? :)
    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) exact asa, 7 luni le-au trebuit sa se iubeasca si ei:D

      Ștergere
  4. Mă bucur că Shubitză a revenit la sentimente mai bune şi că Ilincuţa îl iubeşte...a fost o perioadă lungă de acomodare, totuşi, care îmi întăreşte credinţa că pisicile sunt animale relativ pretenţioase, pline de personalitate, care nu uită uşor.

    Eu am trăit mari mirări zilele trecute când Pusica, pisica tatei, veterana casei (19 ani în august) a venit la mine pe când şedeam şi citeam în fotoliu şi torcand uşor s-a frecat de mâna mea, apoi mi s-a cuibărit în braţe, lucru pe care nu l-a făcut niciodată, nici măcar când era pui...Singurele tandreţuri le-a avut dintotdeauna cu tata, cu el mânca, cu el dormea, cu el ieşea în curte. Şi m-a uimit atitudinea asta a ei şi mi-am dat seama că tata îi lipseşte şi ei, că îi lipseşte prezenţa şi dragostea lui (l-a căutat grozav în primele zile, l-a strigat cu un miorlăit lung, gros, repetat...).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai Mariana, de cate ori aud de un animalut ramas in urma mi se face pielea de gaina. Eu nu cred ca din lipsa de afectiune te-a abordat ci pentru ca te-a simtit complice, a simtit iubirea si durerea ta pentru acelasi om...

      Ștergere
    2. Saracuta Pusica ...
      Cred ca v-ati alinat dorul impreuna ...
      :*

      Ștergere
    3. Aşa-i draga mea Maria...Îmbrăţişări!

      Ștergere
  5. Cred ca un animal, fie el si nu prea fericit la inceput de noua situatie, contribuie mult la integrarea unui copilas.
    Ti-am povestit de Tudorica al meu?
    Tudorica era un motan tot asa mare, identic cu Shuba. Era singurul pisic aprobat de bunica mea in curte (era de rasa, dar nu stiu cum se aciuase pe acolo), partial pentru ca soarecii nici macar nu se mai apropiau de curtea noastra si partial datorita firii lui bagacioase.
    E motanul cu care am crescut eu - stateam la bunici pe atunci :). Mama imi povesteste ca faceau tot posibilul sa il tina departe de mine, iar el facea tot posibilul sa ma aiba in vizor. Cand eram bebelus il goneau, nu il primeau sub nicio forma in casa (inainte oricum nu avea pretentii din astea), dar el se strecura cumva si il surprindeau la o distanta apreciabila de mine, stand pe doua picioare cum stau pisicii si urmarind-o pur si simplu.
    Au prins incredere intre timp si il mai lasau sa se uite, dar niciodata nu a trecut de cei 2 metri regulamentari. Mama imi povesteste ca era un fel de barometru, cand plangeam ca nu imi convenea ceva (mai fac copiii din astea) nu avea nicio treaba, in schimb cand ma deranja cu adevarat ceva (aveam colici, febra, etc) era foarte agitat.
    Dupa el am mers eu pentru prima data, ne mutasem deja la apartament, aveam 11 luni si venisem in vizita la bunicii care nu erau acasa, asa ca ne-am pus pe asteptat si a aparut musiu Tudorica. Eu stateam in picioare, sprijinita de banca, iar cand l-am vazut, am plecat catre el. Mama nu a zis nimic, Tudorica a luat-o foarte incet catre poarta, iar eu mi-am continuat periplul dupa el. Am mers pana la poarta (cred ca erau in jur de 25 de metri).
    Tudorica a disparut foarte firesc din viata noastra, de primavara pana vara era plecat la nuntit, si pur si simplu nu s-a mai intors. Eu aveam cam 6 ani si tot intrebam de el, a trecut toamna, mamaia imi tot spunea ca poate vine, iar cand s-a apropiat iarna i-am auzit pe bunici vorbind intre ei despre faptul ca "daca nu s-a intors, baiatul ala nu mai bine".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce faina relatie cu un motan de poveste!

      Ștergere
  6. "Shuba facand planuri" - comica exprimarea asta si sigur adevarata :)) E un motan tare frumos.
    Ca lumea ca Ilinca si Shubita acum sunt prieteni ;))
    O fetita si-o pisica ... si, brusc, viata devine si mai frumoasa :X

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, si eu ma bucur, e asa o atmosfera foarte frumoasa si Shuba face ce stie el mai bine doarme pe unde vrea :) fara sa-i fie frica sau sa-i arunce priviri ucigase copilului. Copilul e atent cu el, il perie (e noua ei papusica)

      Ștergere
  7. Pisicile au un ceva al lor pe care eu abia acum il descopar. Desi nu am crescut cu un animal in casa, copilului meu(cand va veni) vreau sa ii acord aceasta bucurie.

    Intrebare, asa practica, cum te descurci cu parul lasat de pisoi. Am asa o temere ca ar fi periculos sau e doar de la vreme sau si de la alimentatie....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rasa lui British Shorthair are parul scurt, el se curata cam 6ore pe zi - isi cam ia el parul de pe el, miroase foarte frumos - ca imi place sa-mi bag nasul in el, il mai perii cam o data pe saptamana vara; iarna si toamna nu lasa par deloc. Mancare mananca doar mancare de pisica, nu are nici o curiozitate culinara sa se uite in blidele mele - doar pepene galben ii palce la nebunie (nici carne nici peste nici lapte...). Cred ca pisicile si cainii au si dezavantaje, dar sunt 10% pe langa multimea de avantaje. TI-as sugera sa-ti iei totusi o pisica cu parul scurt, chiar daca o persana este atat de frumoasa...

      Ștergere
    2. Pai am deja un pisoi, lasa par acum ca este vara si tind sa cred ca este normal, pare sa aiba parul cam la fel de lung ca a lui Shuba si ma gandeam asa din experientele altora daca fac eu ceva gresit de lasa par, dar tind sa cred ca nu. Al meu este tigrat, dar nu este cu pedigree, doar cu suflet. eu dezavantaje nu i-am gasit: pe masa nu se urca, isi ascute ghearele pe un singur fotoliu unde l-am lasat, e pisicos si iubaret.

      Ștergere
    3. :)) Eu nu tineam la pedigree dar mie nu-mi placeau pisicile si in continuare nu prea-mi plac pentru ca vin si se alinta de picioarele tale intr-un mod lingusitor care mie nu-mi place. La rasa lui Suba scria ca nu face dintr-astea si intr-adevar nu face, deci a fost singura optiune. Ghearele si le ascute de piciorul mesei pe care l-am infasurat in sfoara de canepa pe care o schimb din cand in cand. N-ai ce sa faci bine sau rau in legatura cu o pisica sau cu parul...

      Ștergere
  8. Este suuuuupeeeerb! Oricum pisicile sunt animalele mele preferate si culmea nu mai am niciuna. :((
    Ma bucur ca au ajuns sa se inteleaga atat de bine si ca e pace intre ei. :D
    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* Este frumos si discret (nici nu stii ca este in casa). Si noi:*

      Ștergere
  9. Nu poți decât să exclami Uauuuuuuuuu!!! Este superb, plin de liniște și eleganță Suba al tău. Pisicile sunt deosebite, după părerea mea. M-am întors astăzi din tabără și mi-am găsit pisica aproape fără voce. Și-a pierdut-o și pe aceea încercând să-mi spună cât i-am lipsit. Suntem fericiți că avem în jur suflete care ne iubesc și ne fac viața frumoasă! Luminița

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Luminita. Un animalut te schimba mult, este un sufletel minunat care nu ofera decat iubire:)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...