Simt nevoia unor schimbari

Azi ma uitam asa in oglinda si...mi-am dat seama ca m-am schimbat foarte tare, ca am imbatranit, dar ca imi place :)), ca ma iubesc si ma accept infinit mai mult decat atunci cand eram foarte tanara (ca si acum sunt), mai frumoasa, mai entuziasta, mai slaba, mai interesanta, mai plina de sperante, mai vie, mai...
Pana si parul meu moale si subtire azi era intr-una din zilele lui de zile mari. Si eram si frumos imbracata, orice s-ar spune hainele pe mine ma fac sa ma simt bine sau nu. De multe ori m-am simtit groaznic intr-o anumita tinuta si nu am mai purtat-o apoi, aruncand-o prin dulap, sau m-am simtit increzatoare intr-o tinuta poate banala dar care m-a facut sa merg mai drept, sa zambesc, sa fiu eu.
Saptamana trecuta eram cu o prietena si amandoua ne simteam asa uratele si pleostite incat abia asteptam sa ajungem acasa, sa inchidem usa dupa noi. Eram sterse si urat imbracate (de fapt purtam haine care nu spuneau nimic despre noi).
Sunt si haine minunate, dar care nu ma definesc si oricat de mult imi plac, nu sunt eu, de exemplu:
- pantofii lacuiti si eleganti, cu toc cui sau platforme (vai cat imi plac)
-gentile plic (am incercat, dar nu stiu ce sa fac cu mainile cand port una)
-sacourile
-unghiile lungi (am avut si eu unghii de gel)
-hainele de blana, sau foarte elegante (imi plac foarte tare cu cat e mai rar animalul, am vazut cateva magazine rusesti de lux incredibile,dar n-as sti sa port una, la nimic). Nu este nicio posibilitate din ne/fericire sa-mi cumpar una, dar de exemplu pantofi eleganti pe care sa nu-i port niciodata mi-am luat si nu am dat putini bani pe ei...
Cred ca trebuie sa-mi tot definesc ce inseamna sa fiu eu, sa ma simt eu ca sa nu mai fiu influentata de nicio reducere, niciun chilipir, niciun newsletter de pe mail, de parerea nimanui...
Imbracamintea ideala:
- blugi indigo si camasa alba (orice fel, orice variatiuni) si sandale
- trenciurile de orice culoare, dar de prreferinta indigo sau camel, as vrea sa am curaj sa port unul galben sau rosu
- esarfele mari colorate, de preferat in culori tari
- tricouri lalai cu pantaloni scurti si tenisi
- pulloverele cu nasturei in culori calde gen verde mar sau nuante pastel
- cizmele de calarie
- fustele conice
- gentile mari colorate din piele sau carpa (nu-mi place plasticul in nicio stare a lui, cu atat mai putin langa corp)
- iar pentru seara o rochie neagra gen chimono pana sub genunchi cu muulte siraguri de perle lungi pana la brau si pantofi negri/nude
Asa m-as imbraca eu ideal, iar parul mi l-as prinde intr-o coada de cal, ar fi perfect stralucitor, tenul mi-ar fi luminos si proaspat, ochii mi-ar fi conturati cu putin creion si rimel (din pacate cam de 10 ori intr-un an ma machiez, nici macar o data pe luna) si pe buze as avea un luciu transparent, unghiile mi-ar fi taiate scurt si date in culori vii, mainile hidratate.
Cred ca asa as putea sa nu mai am nici un fel de stres legat de felul in care arat si as putea sa-mi ocup timpul cu alte lucruri, capul cu ganduri mai pozitive vis-a-vis de mine si as rade mai mult.

google

 Cred ca fiecare isi defineste un stil vestimentar, eu mi l-am gasit/definit pe al meu cam pe la 22-23 ani si de atunci nu prea s-a schimbat, am tot incercat eu sa fiu altcineva,sa joc alte roluri, sa ma mulez pe diferite joburi/situatii, sa fiu asa cum ceilalti/situatiile asteptau de la mine, dar pana la urma tot la jeansi, camasi si papuci colorati ma intorc. Iar daca situatia o cere si trebuie sa fiu eleganta nu vad nimic mai elegant decat jeansi drepti indigo cu tocuri:D.
Si... am observat ca desi nu-mi sta bine cu blugi si tenisi (oare de la pufosenie?!) ma simt atat de bine, de corecta cu mine si cu ceilalti, de frumoasa si degajata imbracata asa incat si ceilalti ma vad la fel...
Asa ca, de azi sunt eu si in imbracaminte, pana la urma e cartea mea de vizita...