Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 24 iunie 2014

Simt nevoia unor schimbari

Azi ma uitam asa in oglinda si...mi-am dat seama ca m-am schimbat foarte tare, ca am imbatranit, dar ca imi place :)), ca ma iubesc si ma accept infinit mai mult decat atunci cand eram foarte tanara (ca si acum sunt), mai frumoasa, mai entuziasta, mai slaba, mai interesanta, mai plina de sperante, mai vie, mai...
Pana si parul meu moale si subtire azi era intr-una din zilele lui de zile mari. Si eram si frumos imbracata, orice s-ar spune hainele pe mine ma fac sa ma simt bine sau nu. De multe ori m-am simtit groaznic intr-o anumita tinuta si nu am mai purtat-o apoi, aruncand-o prin dulap, sau m-am simtit increzatoare intr-o tinuta poate banala dar care m-a facut sa merg mai drept, sa zambesc, sa fiu eu.
Saptamana trecuta eram cu o prietena si amandoua ne simteam asa uratele si pleostite incat abia asteptam sa ajungem acasa, sa inchidem usa dupa noi. Eram sterse si urat imbracate (de fapt purtam haine care nu spuneau nimic despre noi).
Sunt si haine minunate, dar care nu ma definesc si oricat de mult imi plac, nu sunt eu, de exemplu:
- pantofii lacuiti si eleganti, cu toc cui sau platforme (vai cat imi plac)
-gentile plic (am incercat, dar nu stiu ce sa fac cu mainile cand port una)
-sacourile
-unghiile lungi (am avut si eu unghii de gel)
-hainele de blana, sau foarte elegante (imi plac foarte tare cu cat e mai rar animalul, am vazut cateva magazine rusesti de lux incredibile,dar n-as sti sa port una, la nimic). Nu este nicio posibilitate din ne/fericire sa-mi cumpar una, dar de exemplu pantofi eleganti pe care sa nu-i port niciodata mi-am luat si nu am dat putini bani pe ei...
Cred ca trebuie sa-mi tot definesc ce inseamna sa fiu eu, sa ma simt eu ca sa nu mai fiu influentata de nicio reducere, niciun chilipir, niciun newsletter de pe mail, de parerea nimanui...
Imbracamintea ideala:
- blugi indigo si camasa alba (orice fel, orice variatiuni) si sandale
- trenciurile de orice culoare, dar de prreferinta indigo sau camel, as vrea sa am curaj sa port unul galben sau rosu
- esarfele mari colorate, de preferat in culori tari
- tricouri lalai cu pantaloni scurti si tenisi
- pulloverele cu nasturei in culori calde gen verde mar sau nuante pastel
- cizmele de calarie
- fustele conice
- gentile mari colorate din piele sau carpa (nu-mi place plasticul in nicio stare a lui, cu atat mai putin langa corp)
- iar pentru seara o rochie neagra gen chimono pana sub genunchi cu muulte siraguri de perle lungi pana la brau si pantofi negri/nude
Asa m-as imbraca eu ideal, iar parul mi l-as prinde intr-o coada de cal, ar fi perfect stralucitor, tenul mi-ar fi luminos si proaspat, ochii mi-ar fi conturati cu putin creion si rimel (din pacate cam de 10 ori intr-un an ma machiez, nici macar o data pe luna) si pe buze as avea un luciu transparent, unghiile mi-ar fi taiate scurt si date in culori vii, mainile hidratate.
Cred ca asa as putea sa nu mai am nici un fel de stres legat de felul in care arat si as putea sa-mi ocup timpul cu alte lucruri, capul cu ganduri mai pozitive vis-a-vis de mine si as rade mai mult.
google
 Cred ca fiecare isi defineste un stil vestimentar, eu mi l-am gasit/definit pe al meu cam pe la 22-23 ani si de atunci nu prea s-a schimbat, am tot incercat eu sa fiu altcineva,sa joc alte roluri, sa ma mulez pe diferite joburi/situatii, sa fiu asa cum ceilalti/situatiile asteptau de la mine, dar pana la urma tot la jeansi, camasi si papuci colorati ma intorc. Iar daca situatia o cere si trebuie sa fiu eleganta nu vad nimic mai elegant decat jeansi drepti indigo cu tocuri:D.
Si... am observat ca desi nu-mi sta bine cu blugi si tenisi (oare de la pufosenie?!) ma simt atat de bine, de corecta cu mine si cu ceilalti, de frumoasa si degajata imbracata asa incat si ceilalti ma vad la fel...
Asa ca, de azi sunt eu si in imbracaminte, pana la urma e cartea mea de vizita...






15 comentarii:

  1. Sa stii ca si eu sunt cu sacourile cam in aceeasi relatie: nu ma pot imprieteni cu ele si pace.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din fericire desi la unele job-uri mi s-a cerut o anumita tinuta am reusit sa adaptez stilul meu...singura problema este ca ori imi cumpar, ori primesc lucrri care nu ma definesc si pe care nu ma indur sa le dau/arunc si care n-au nici o legatura cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Desi iubesc palariile cu boruri largi nu stiu sa le asortez si ma simt usor ridicola cand le port. Eu inca nu as putea sa imi definesc stilul... depinde de moment, ocazie, stare. Ador "the little black dress", dar imi plac si blugii facuti ferfenite (din pacate am renuntat la ei... Cand eu ii purtam imi ziceau ca sunt... satanista, iar acum poarta si toate manelistele. :(( ).
    Mi-a placut postarea ta. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Eu blugi rupti am purtat port si voi purta. Palariile imi plac si mie mult si imi sis ta bine cu orice pe cap, inclusiv batic:D, dar le port numai la plaja...pe strada nici eu n-as sti ce sa fac cu ele:)

      Ștergere
  4. Stilul meu de a ma imbraca e foarte diferit de al tau ;)), ma simt cel mai bine in fusta ce depaseste putin genunchii, un cardigan si pantofi comozi (cam asa cum e Meg Ryan in scena de final din filmul "You've got mail", unul din filmele mele preferate). Am un singur sacou pe care-l port cand consider eu ca ar trebui, dar am vazut ca acum sunt unele dragute, casual si cred c-am sa-mi iau. Am observat ca un sacou bine facut da un anumit aer de om competent, profesionist, desi e fals lucrul asta. Totodata da si un aer usor inabordabil ...
    La locul de munca sunt foarte multe femei aranjate, frumoase, elegante, prin urmare am prilej zilnic sa ma simt urata :P, cu atat mai mult cu cat nici nu ma mai machiez de cativa ani buni. Dar nu ma simt bine imbracata elegant, nu ma mai simt eu ... prin urmare e o situatie fara iesire :P, deci eu imi vad de treaba mea.
    A, in ultimul timp am inceput sa port ciorapi colorati (lila, verde inchis, grena etc) ... cat inca se mai poate :D, cat inca mai sunt tanara (asta e "filozofia" unei prietene).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac ciorapii colorati, dar tot asa, nu am curaj sa ii port. Mi se par mai indrazneti decat blugii rupti:D, se pare c e doar o chestiune de perceptie. Eu cu blugi si camasa ma simt frumoasa si pot oricand sta langa doamne in Chanel fara sa ma simt rau ci din contra...Asta am incercat sa spun ca daca sunt imbracata cum imi place ma simt foarte bine in raport cu oricine. Si mie imi plac fustele conice fix peste genunchi si rochitele la fel... Cat despre urata, mie mi-ai parut tare frumoasa, nu stiu ce prostii vorbesti:D

      Ștergere
    2. Peste genunchi inseamna de fapt sub genunchi, eu privesc de sus in jos:))

      Ștergere
  5. Eu oscilez, ma simt cand frumoasa, cand urata si asta am observat ca nu are legatura decat cu felul in care imi sta parul :))) Mda, la 45 de ani tot superficiala sunt :))) Ma machiez zilnic, doar cu fond de ten (am tenul tare urat), rimel si daca nu uit un ruj intr-o nuanta potolita.
    De imbracat prefer lucrurile comode, simple, incaltaminte cu toc jos, nimic pretentios, nimic scump sau la moda. De cativa ani hainele nu mi se mai par importante si nu ma mai influenteaza. M-am vindecat, ce bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am fost niciodata o fashionista dar, ori ma lasam influentata de ce mi-ar sta bine (am observat ca desi imi sta bine cu o haina nu ma si simt bine in ea), sau de chestiutele frumoase, dar care nu aveau nimic de a face cu mine (gen pantofiori pretiosi din lac somon fume cu fundita neagra) si atunci, desi imi plac foarte tare nu le vine niciodata randul la purtat, sau nu ma simt in largul meu in ei... Asa ca m-am convins ca n-are rost sa mai experimentez :)

      Ștergere
  6. Si eu ador tocurile dar nu pot sa le port natural pe cele inalte, asta desi sunt mica de inaltime si poate as avea nevoie de putin avantaj.
    Dar ca si tine, am renuntat sa intru in tipare si in imaginile de prin vitrine. Mie imi plac rochiile in A, acele rochii la baza gatului, ce urmaresc linia corpului lejer si se termina deasupra genunchiului. Eventual simple, fara flori, modele, inzorzoneli. Imi plac hainele care nu arata prea mult, tocmai acele haine te scot in evidenta pe tine, personalitatea ta.
    O secventa dintr-un film suna cam asa (discutie soacra-viitoare nora): "Hm..esti draguta.." Nora: "Nu, e doar machiaj, rimel, creion..." Soacra: "A! Ma bucur. Stii...nu imi plac femeile prea frumoase. Frumusetea le inhiba personalitatea" :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ah ce imi place citatul! Eu cred ca toate suntem frumoase cu adevarat pentru ca n-am incetat sa visam, sa invatam;)

      Ștergere
  7. Ah, abia acum te-am inteles.
    Eu inca ma simt inconfortabil, intr-o anumita masura, langa doamne elegante si frumoase si cu parul perfect, desi sunt imbracata cum imi place mie. Ciorapii colorati ii port si chiar nu e un act de curaj, caci sunt foarte timida :)) (dar nu rosii, mov aprins, portocalii etc, ci asa, culori mai potolite). Mi se potrivesc sufletului meu de copil (inca :D)
    Cred c-am ametit la sub/peste genunchi :)) - vroiam sa ma refer la o fusta mai lunga decat cea pana la genunchi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) mie imi plac toti, oricat de colorati, am vazut si in dungi orizontale colorate, dar n-am curaj, poate intr-o zi...

      Ștergere
  8. Incercati sa "rasfoiti" acest blog - http://www.stylediary.ro/wordpress/2014/08/06/shop-your-wardrobe-definitia-ca-la-carte/ - s-ar putea sa va ajute sau macar sa va inspire. Pe mine m-a ajutat sa-mi pun ordine in ganduri, iar pasul urmator a fost dulapul.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...