Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

luni, 30 decembrie 2013

Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos.
Salteaua ruptă găzduia o fetiţă de o frumuseţe covârşitoare, învelită cu două pături vechi care o protejau de frigul din încăpere.
Plimbarea prin cameră îşi făcuse efectul; după câteva minute, copilul se încălzeşte îndeajuns pentru a-şi duce la îndeplinire idea ce i s-a născut de câteva zile în sufletul curat.
Cu sfială se îndreaptă spre masă şi încearcă să îndrepte foaia dar, după câteva încercări nereuşite, renunţă şi, luând jumătatea de creion, începe să scrie:
Bunului meu Dumnezeu.
Doamne, îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina Anca… datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeule!
Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce… o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare… erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule.
Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi, chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur… inima mea nu Te poate simţi.
Dumnezeul meu, îţi mulţumesc pentru fiecare bătaie a inimii, pentru bucuria de a trăi şi de a avea astfel şansa de a Te cunoaşte. Învaţă-mă, te rog, să Te iubesc. Cu lacrimi în suflet, copilul Tău.
Încheind scrisoarea, o pune într-un plic pe care scrie numele destinatarului. Îşi priveşte surioara şi surâde înduioşat când aceasta zâmbeşte, din când în când, în somn; păşind încet până lângă saltea, se pune în genunchi, sărută fruntea fetiţei după care iese afară din cameră, îndreptându-se spre poştă.
Vântul rece trecea cu uşurinţă prin hăinuţele subţiri şi rupte, biciuindu-i trupuşorul fraged. După câţiva metri parcurşi, o voce impunătoare îl opreşte.
- Unde te duci, băiete?
Copilul se întoarce timid. În faţa lui stătea o femeie înaltă, cu ochi negri şi strălucitori ce exprimau un caracter puternic.
- La poştă. Vreau să trimit o scrisoare.
Femeia priveşte plicul din mâinuţele care acum se înroşiseră din cauza frigului.
- Poşta este în drumul meu. Îţi duc eu scrisoarea.
- Dar…
- Nici un “dar”. Este prea frig afară şi nu vreau să te îmbolnăveşti.
După un moment de tăcere, băiatul oftează uşor şi îi dă scrisoarea. Îi mulţumeşte respectuos, retrăgându-se tăcut.
Rămasă singură, priveşte scrisoarea care o atrăgea într-un mod inexplicabil. Citind numele destinatarului zâmbeşte suav şi, ascultându-şi inima, începe să citească. Cuvintele au tulburat-o profund, zeci de minute plângând fără încetare.
Au trecut două zile de la aceste evenimente. Frigul s-a accentuat, pustiind cu răsuflarea sa de gheaţă micul oraş. În camera rece, băieţelul îşi ţinea strâns în braţe surioara, cântându-i încet la ureche versurile copilăriei învăţate de la iubita sa mama.
Se aud scurte bătăi în uşă; copilaşii se privesc tăcuţi unul pe celălalt. După câteva clipe, curios dar şi precaut în acelaşi timp, băiatul se ridică şi, cu mişcări lente, deschide uşa. Ceea ce vede îi paralizează pentru scurt timp trupuşorul, împiedicându-l să reacţioneze în vreun fel.
În pragul uşii era o cutie mare pe care scria “Din partea lui Dumnezeu, pentru copilul cu lacrimi în suflet.” Nu există cuvinte care să descrie bucuria care a cuprins cele două suflete inocente, lacrimile lor cristaline şi zâmbetele curate ilustrând cel mai bine emoţiile prin care treceau.
Din spatele unui perete cu aspect neîngrijit priveau doi ochi negri înlăcrimaţi cu sclipiri duioase ce trădau o pace interioară şi o bucurie tainică izvorâtă dintr-un gest mărunt care pentru cei doi copii era un adevărat dar divin. Inima femeii care citise în urmă cu două zile scrisoarea, se înduioşase atât de mult încât, cu ajutorul acelui băiat, reuşise să-L găsească în inima ei pe Dumnezeu şi, din preaplinul inimii, să dăruiască bucurie. Cu adevărat Dumnezeu lucrează în şi prin oameni, iar fiecare gest frumos pe care îl facem semenului nostru este pentru el un dar de la Dumnezeu, iar pentru sufletul nostru, o mângâiere divină.
Eu am plans ca un copil desi imi inchipuiam sfarsitul... toata povestirea am luat-o de aici

duminică, 29 decembrie 2013

Cuvantul anului 2014

Cuvantul anului 2014 
Irina ne-a intrebat intr-un post care mi-a atras atentia care e cuvantul care dorim sa defineasca anul 2014 si al meu este LINISTE.
Vorbeam cu niste prieteni care spuneau ca anul care vine isi doresc mai mult, si…fara sa spun cu voce tare mi-am auzit vocea interioara care-mi spunea ca eu vreau “mai putin” . Am senzatia ca e mult zgomot in viata mea, in fiinta mea si, daca nu poate fi o simfonie, atunci sa fie macar liniste:
pinterest

-          Sufleteasca (cu rugaciune si bucurie, sa stau mai mult in tacere)
-          Trupeasca (fara zgomote, fara intreruperi, fara vorbe fara rost, fara trancaneala, fara barfa, fara bazaieli, fara ton de repros si voce ridicata … )
-          In casa mea (imi doresc sa aud doar cuvinte frumoase, chicoteli, impartasire si liniste) – sa facem pasul spre o casuta in natura, cu soare, iarba, vrabiute, gaini si munca fizica care pe mine ma linisteste foarte tare
-          La serviciu (imi doresc sa mai simplific lucrurile) sa vb strictul necesar 
-          In viata sociala ( as dori sa pot asculta mai mult si sa vorbesc mai putin cu oamenii care conteaza cu adevarat pentru mine, iar pentru ceilalti pe care mi-i scoate Domnul in cale sa ma abtin sa le dau sfaturi-am eu asa un dar... Si…sa vorbesc mai putin la telefon, pe facebook, net…

-          In comportament – sa petrec mai mult timp in natura, mai putin in spatii inchise, mall-uri, supermarketuri. 

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Jurnalul unei femei simple 20

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Sambata, 28 decembrie 11:16

N-am mai scris de mult, dar sunt scuzata pentru ca am avut o perioada foarte incarcata, acum ne-am linistit (am completat insa paginile din jurnal zilnic, cu fiecare poticnire si progres pe care l-am facut)

Ma gandesc sa ma duc sa ii fac Ilincai gauri pentru cercei
Sunt recunoscătoare pentru: cafeaua cu lapte si cozonac care au gust de sarbatoare
Citesc: Supernanny
Saptamana care a trecut am fost cu colinda, am prajiturit, ne-am plimbat la luminite, am sarbatorit
Ceea ce sper: sa se adapteze fetita mea la gradinita:) repede si sa-i placa - facem pregatiri zilnic pentru asta:)
Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina) - poate il termin astazi:))
Ascult: desene animate
Unul dintre lucrurile mele preferate: manusile pufoase si simpatice
Imi doresc: bucurie, pace, rugaciune
Din bucatarie: friptura de purcel, cozonac, portocale, ceai
Astazi: vreau sa dau cu mopul si sa cos ursuletul pe etamina
Pentru maine: Biserica si apoi acasa
Un citat care imi place:

"Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune întrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un surâs, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem." ( Paul Evdokimov)
 O poza pe care vreau sa o impartasesc:

vineri, 27 decembrie 2013

Un Craciun cu un copil

Ce e diferit la Craciunul cu si fara copii?

In primul rand Ajunul - inainte stateam in casa si faceam curat, decoram, prajituream, asteptam colindatori...totul era impecail, frumos, aranjat...
In acest Ajun am fost la colindat (mult spus ca dupa ce am ascultat copiii care facusera repetitie cu profesori si cantau divin Ilinca nu a mai vrut sa cante Domn domn sa-naltam - singurul colind pe care pot si eu sa-l cant..., dar l-a rugat pe un baietel sa mai cante o data si inca o data...


A primit cadouri (cam multe) si s-a jucat cu copiii, cu adultii, a descoperit muulte, multe, multe...
De decorat nu ne-am omorat, bradutul natural a ramas fara globuri (multe sunt din sticla si se sparg), doar cu niste ingerasi si stelute...
In al doilea rand cadourile pe care le-am cumparat si le-am primit au fost  simbolice :), dar pline de semnificatie si personalizate, ziua mea este intre Mos Niculita si Craciun asa ca am tot primit cadouri unele foarte frumoase si unele foarte scumpe care...nu prea mai au legatura cu mine cea de acum...ce mult te pot schimba 3 saptamani... 
In al treilea rand zilele de dinaintea Craciunului au fost total diferite: inainte alergam dupa cadoul perfect...cheltuiam multi bani, pierdeam ore si zile intregi prin magazine...
Acum...am facut prajituri pe care le-am dus la cei pe care i-am colindat si am fost in Mall ca sa ducem scrisoarea la posta speciala a lui Mos Craciun si sa ne plimbam cu trenuletul...si am fost si la luminite :) (cum mergeam doar cand eram studenta)
In toti ceilalti ani nu prea ieseam din casa insa acum am tot iesit si Ilinca si-a manifestat zgomotos bucuria:).
Si eu m-am schimbat mult ca om, pretuiesc cu totul si cu totul alte lucruri, unele care aveau mare valoare am descoperit ca nu mai valoreaza aproape nimic si invers...
A fost un decembrie foarte greu pentru noi, prima parte de adaptare foarte foarte grea dar apoi am intrat pe o linie dreapta si acum pe una ascendenta. Ilinca a facut progrese uimitoare, eu nu mai spun (copilul te invata sa fii mama) si cand mi-a zis cineva ca parca e copilul meu dintotdeauna a fost ca o confirmare pentru ca asa simt si eu. Desi au trecut doar trei saptamanai nu-mi mai amintesc ce faceam inainte:)), cum era viata mea si fiecare zi aduce un nou progres:) in relatia noastra:), cel mai important spre un atasament sanatos:)

luni, 23 decembrie 2013

Va doresc un ajun de poveste!

Noi am facut prajituri, am impodobit brazii (unul din plastic in camera fetitei unul micut, natural) si vom merge cu colinda...asta printre picaturi pentru ca desi sunt in concediu am muncit ore intregi zilnic.... Am cumparat doua cadouri doar (nu am avut nici dispozitia nici timpul si nici rabdarea necesara), la cine mergem cu colinda le ducem tiramisu (ca e simplu de facut) si cheesecake (la fel de simplu). Am cumparat sarmale nefierte pe care le-am fiert ca sa miroase in casa a sarmale = sarbatoare pentru mine, am facut o prajitura minunata de portocale si mac, maine facem friptura, o ciorbita si pelincute pe care le astept!!! de un an, ne-am aprovizionat cu  portocale si vom astepta sarbatoarea minunata a nasterii Domnului Hristos.
Va doresc sa petreceti un Ajun cu bradut, colinde, pace, bucurie, portocale si rasete de copii.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

buy nothing for christmas


Am vazut la Ingrid aceasta postare si mi-a amintit de una pe care am scris-o acum 2 ani...mi-au trebuit doi ani ca sa ajung aici. Aceasta postare am scris-o in 2011, cand in decembrie am cheltuit pe cadouri o suma cat doua salarii pe care le am acum. Anul acesta in genere au fost luate din timp si cu siguranta sunt simbolice.
Cadourile in sine devin pe an ce trece o povara financiara, de timp si de nervi. Cadourile ar trebui sa fie un motiv de bucurie si pentru cel ce primeste si pentru cel ce ofera. Cadourile ar trebui sa ramana un simbol al bucuriei de a impartasi, de a zambi, de a oferi, de a primi, de a iesi din rutina cotidianului si a adauga putina magie. Toata "propaganda" consumatorismului se reduce la "cumparati, cumparati, cumparati", chiar daca nu va trebuie, chiar daca maine cumparati alta, chiar daca copilul se plictiseste in 20 de minute de jucarie. Cumpara mult:) si apoi arunc-o pentru a cumpara una noua, aproape identica, dar cu un nasture in plus, cu un buton in plus, cu 2cm mai slim :), sau cu 2 cm mai mare diagonala, sau argintiu si nu alb, ca astea sunt acum in trend...Suntem invatati sa ne dorim, sa achizionam, sa consumam. Devenim sclavii masinilor, zeificam casele noastre pentru care traim, avem grija de un covor mai mult decat de copilul nostru. Pierdem ore si zile sa le cumparam cadouri de care se vor plictisi si care vor umple la refuz camerele lor deja burdusite de jucarii de care s-au plictisit. Alergam saptamani pentru o bucurie de cateva minute pentru a cumpara ceva pe care se va asterne cel mai probabil praful. Din nefericire studiile arata ca prea multe jucarii, in loc sa ajute copilului ii dauneaza. Cine a trait la tara isi aminteste de nuielusa pe care o facea calut, pe cea din care-si facea arc sau sabie si cum niste carpe infasate deveneau papusi. Aportul adus de copil pentru a crea imaginar calutul, modul in care se exprima facandu-si cunoscuta fantezia pentru ca si ceilalti copii sa o inteleaga, felul in care inventa jocul si regulile jocului...din nefericire nu pot fi inlocuite cu a mia telecomanda. Nici nu cad in cealalta extrema nu-i cumpara nimic, dar...sunt jucarii constructive, la care pot participa si parintii, fratii, prietenii (cuburi, puzzle-uri, figurine de craciun de pictat, carti cu specific). Dar cel mai important sunt decoratiuni care costa aproape nimic din hartie, din conuri de brad culese din parc/padure si pictate cu auriu, verde...din bucatele de haine vechi (rosii, verzi), din margele, din sfoara...suporturi de lumarele din portocale...Toate acestea necesita timp, timp petrecut alaturi de copii, timp in care ascultam colinde, radem, le apreciem indemanarea, ii ascultam. Putem gati cu ei, turta dulce, pelincutele Domnului...Cumparam un set de figurine pentru biscuiti cu stelute, braduti, inimioare, le facem cate o gaura cu un pix cat sunt necoapte, apoi le legam cu sfoara si le agatam in brad. Copiii mai mari pot face ei singuri asta. Sa - i invatam sa aiba o cutie de GIVEAWAY cu hainute, jucarii, carticele pentru alti copii pe care le pot oferi la prietenii care vin in vizita sau la care merg. Sa le oferim sansa de a inventa o lume feerica in care "ziceam ca...", si"sa zicem ca..."; adica sa presupunem ca nuielile sunt armasari si papusile din carpa sunt super papusi si capacelele de la borcane sunt portelanuri. Sa oferim sansa de a contribui, de a primi atentia noastra macar zilele acestea. Sa le oferim cadou timpul nostru, atentia noastra, sa-i ascultam, sa radem cu ei, sa ii cunoastem. Sa aflam despre visele lor, despre temerile lor, despre prietenii lor, preferintele lor, ce nu le place lor. Sa ne cunoastem copiii, acesti necunoscuti de langa noi, despre care de multe ori stim doar ca au note bune, sau rele, sau ca au mai invatat ceva in plus, sau ca mama " lu cutare" i-a mai cumparat ceva. Sa le spunem ce sarbatorim de Craciun, de ce ne bucuram, de ce aprindem luminite. Nu doar pentru ca ne agaseaza magazinele, nu ca asa se face, nu ca au prietenii lor, nu ca sa ne uitam la filme americane stupide, in care se vorbeste doar de "spiritul" Craciunului, si printre altele  aflam ca s-a nascut si Iisus. Sa investim mai putini bani, si mai mult timp, atentie, dragoste. Sa fim buni doar pentru ca putem, sa cumparam   mai putin si sa ne bucuram mai mult.

luni, 16 decembrie 2013

Darul de blog merge la...nr 4 Taniusa


1 Alina 
2 Valentina 
3 Alina
4 Taniuşa 
5 Loriana 
6 Irina 
7 Catalina 
8 Cristina s World 
9 Corina 
10 Claudia 
11 Silvia M.
12 Georgi si Maria
13   Handmade Ancasiada 
14 Ingrid 
15 Amedeya
16 Andreea Isfan 
17 mihaela 
18 Mariana 
19 Iuliana M. 
20 Maria
21 Marinush
22 ghemulet 
23 adriana   
24 RamonaM 
25 Zina 
26 Diana 
27 viorical 
28 Melly 
29 Amalia Goleanu 
30 Lidia Leahu 
31 Adriana
32 Mihaela
33 Ecaterina
34 Elena Daniela 
35 Aurelia 
36 fiordaliso 
37 Micaela gh 
38 Irina 
39 Maria Iuliana
40 ElenaZ
41 MSe 
42 angelica
43 Ramona 
44 Simona
45  Gianina
46 Gingasia
47 Liliana 
48 Olivia
49 Alexandra Ungur

vineri, 13 decembrie 2013

Copilarii

Am fost la Tudor si "printesa Sofia" si cand ne-am intors era zapada pe jos, ningea tare.
"Mami pune-mi asta (fularul) la gurita ca ma linge zapada " - cadea zapada peste fata si o uda.
" Mami ce fac oamenii aia?" -fac trotuarul- muncitorii pun pavele pe ninsoare:))"vreau sa fac si eu trotuarul"
Azi la tribunal a scapat niste sticsuri pe jos, i-am explicat ca este o doamna care matura, se numeste doamna de serviciu. Vine judecatoarea - "ea e doamna care matura?"
"De ce s-a ascuns pisica?" - ii e rau. S-a dus i-a pus mana pe frunte sa-i ia febra "nu-i e rau"
Stai sa-ti pun un  prosop nu dai pe tine mancarea . Gata acum ai babetica -"Sunt o baba"?
Asta este ananas -"ii din nas"?
Vede o galetusa - "hai ia galeata si la treaba!":D
"Mami ai cercei, esti o printesa adevarata!"

joi, 5 decembrie 2013

Dar de blog - in ghetute


Din tot anul cel mai mult imi place luna decembrie. In primul rand pentru...speranta, pentru ninsoare. Apoi pentru MosNiculita, Mos Spiridon, ziulica mea, Craciunul, pentru brad, pentru portocale, pentru aerul festiv al strazilor, pentru prostioarele pe care le primesc si pe care le ofer cu aceeasi placere. Am implinit 3 ani de blog si as vrea sa ofer ceva voua, celor care va rupeti din timpul vostru sa treceti pe aici si sa cititi. Uneori mi-ati schimbat o zi proasta, m-ati facut sa zambesc, mi-ati dat o idee, o perspectiva, curaj...
Va multumesc celor din blogroll si cele pe care va citesc pentru fiecare postare, unele din ele au intrat in rutina mea de dimineata sau de seara. Uneori mi-am luat notite, alteori am ras, am fost uimita sau m-am emotionat. Sunteti toate oameni frumosi, pe care spun cu mandrie ca va cunosc:)
Dragele mele Mosul a lasat la mine un mic dar de blog pentru una dintre voi: o cana si o cutie de ceai pentru zilele in care suntem printese, un suport de ceasca facut de mine, o carte de bucate pentru gospodine Mancaruri de sarbatori de Garoafa Coman, o carte de Paul Evdochimov - un autor care mie imi este foarte drag, o inimioara ornament pentru brad si un borcan din dulceata facuta de mine.
Regula e simpla - lasati un comentariu pana pe 15 decembrie si pe 16 dec va fi aleasa cea care va primi pachetelul, astfel incat sa va ajunga pana in ajun.
 Mie Mos Niculita imi aduce cel mai frumos dar din toata lumea - o fetita minunata.


luni, 2 decembrie 2013

Mos Niculita a inceput sa aduca cadouri

Mos Niculita mi-a adus cadouri incepand de astazi -am primit de la ghemuletul incalcit un cadou neasteptat :) - un semn de carte si o panza neagra de cusut si o inimioara de ciocolata, intr-un pachet mare cu muuulte lucruri bune si banuti pentru Mura. Ghemuletule multumesc tare mult, maine vor ajunge la ea cele ale ei si eu iti multumesc pentru gestul tau atat de frumos - mi-au dat lacrimile (pana si hartia cu care ai impachetat cadoul meu imi place tare mult;)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...