Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

miercuri, 27 noiembrie 2013

Miercurea fara cuvinte

Salul meu aproape pe terminate...in cana e compot de prune (am gasit la un magazin in cartier niste prune atat de dulci incat nu ii trebuie deloc zahar si tot e prea dulce).
Sar din pat direct la geam in fiecare dimineata in asteptarea ninsorii...inca nu a venit in Iasi...azi colega mea pus colinde...iar gerul e ger de iarna:)

luni, 25 noiembrie 2013

happy bithday my fabulous mom

Uneori intalnim oameni care ne marcheaza existenta pentru totdeauna; auzim de oameni, care, pasind intr-un amfiteatru plin, ceilalti isi vor tine respiratia pentru a le auzi soaptele. Intalnim oameni magnetici, ne-ndragostim de oameni care au descoperit ceva ce noi nu am gasit inca si ne amintesc sa continuam cautarea. mama mea este un om care rade in hohote, care abereaza, care vorbeste, care tace, care danseaza, care plange la filme, la competitzii sportive, care iese la cafenele, care picteaza, care coase, care iubeste, care se face remarcata, care...

mama mea e un om fericit, un om tanar, o fetiscana. si asta nu pentru ca viata a tratat-o ca o printesa ci ea a stiut sa fie o printesa in orice imprejurare a vietii. si oricat de saraci am fost (pentru ca am fost si asa) nu ne-am simtit niciodata saraci, pentru ca nu stiu cum nu era important ce nu aveam si stia sa faca din ceai foarte dulce cu branza sarata pe paine coapta pe tabla o experienta culinara incredibila.
 mama mea putea sa scrie toate cartile moderne de parenting, ea pur si simplu le stia pe de rost, veneau din ea. Nu pierdea vremea cu facut curat/mancare/cicalit/calcat/aranjat, mama mea imi explica cum sta treaba cu sistemul solar cand aveam 2-3 ani, povestea, desena sau pur si simplu statea cu noi. De altfel in afara de carti nu prea avea "lucrusoare" de pe care sa stearga praful cum au femeile, ea prefera sa rada cu noi, sa deseneze cu noi, sa vorbeasca cu noi ore si zile si luni...
mama mea a fost tot timpul cea mai frumoasa mama: de la bloc, de la gradinita, de la scoala, de la liceu si acum si oricand. mama mea e acea mama despre care toti spun "ce mama tanara ai" (desi nu a fost nicicand mai tanara ca celelalte mame), ca a fost cea mai desteapta sau cea mai talentata nu e nevoie sa spun...daca intr-o zi a dorit sa faca o canapea, a mesterit o canapea, daca vrei un tort nu are nevoie de o aniversare sau o zi speciala, daca s-a hotarat ca se apuca de pictura a doua zi deja picta manjita pana la brau de culoare, daca si-a dorit un pullover albastru si-a impletit un pullover albastru...
mama mea e unul din oamenii curajosi de care citim in carti, care, la 35 ani si-a dat demisia de la serviciu si a avut curaj in pofida tuturor (sot, parinti, responsabilitatea a doi copii) si a toate (lipsa venitului) sa dea admitere la facultatea la care isi dorea, sa o ia de la capat, sa-si schimbe profesia si viata. Pentru aceasta dovada de curaj, pentru perseverenta de a-si urmari visele indiferent de cat de grele erau circumstantele ii multumesc.
mama mea se trezeste zilnic la ora 5 si citeste cateva ore/7zile din 7. mama mea stie sa prioritizeze - nu va da niciodata bani pe haine, pe un covor sau o cratita (cred ca sunt de patrimoniu national cele pe care le are) dar va prefera sa viziteze lumea, sa-si cumere un parfum, sau isi va lase si ultimii bani intr-o librarie.

mama mea exista prin sine, nu devenim responsabili de fericirea sau implinirea ei, ce binecuvantare  ca are viata proprie, nu este satelitul meu sau a fratelui meu, este un om magic si magnetic, un om frumos si complet. mama mea cand plange jeleste, cand danseaza, danseaza de parca de dans ar depinde viata cuiva, cand deseneaza, culorile tipa violent pe panze, cand rade, rade pana la lacrimi, cand traieste, traieste.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Miercurea fara prea multe cuvinte


Amestecate:
- azi am sunat la tribunal la ora 9, apoi in jur de 12 am mai sunat inca o data in speranta ca au fixat termenul la proces... nu era fixat, mai sun si maine.
-azi google il avea pe Nils in calatoria cu gastele salbatice - a fost prima mea carte citita. Oare-l mai insoteste cineva acum pe Nils in calatorie?
- parintii mei s-au dus la Havarna, satul tatalui mei unde au dat peste mosul cu inghetata - inghetata aceasta magica este facuta de batran acasa, si plimbata prin sat/sate (ca merge in mai multe sate) cu inghetata intr-un butoias din aluminiu tinut intr-un butoi de lemn care e inconjurat de gheata. Gheata o taie cand e ger mare din iaz si o tine in pamant acoperita cu paie si fan pana la urmatorul inghet. Mosul cu inghetata i-a vandut si tatalui meu inghetata cand era copil, si mie cand eram copil, si nu e vorba ca e un gust familiar, dar va jur ca nici o inghetata nu are gustul inghetatei mosului cu inghetata din Havarna (e doar din oua, lapte si zahar) insa e amenstecata incontinuu ca la masinile de inghetata - nu ii adauga nici un fel de esenta nici naturala nici artificiala, e galbena de la oua si e...inghetata etalon pentru toate inghetatele din aceasta lume. Cand eram copil fugeam dupa caruta cu inghetata, ciudat e ca si acum fug copiii dupa ea si cumpara desi sunt zeci de sortimente la magazin.  Pe lista de lucruri pe care vreau sa le fac pana mor (my bucket list) este si sa mai mananc inca o data inghetata de la mosul cu inghetata )
-aseara am iesit cu prieteni sa mancam si eu am mancat gratis - desi aveau meniu de post, nu aveau nici un produs in fapt, asa ca doamna de la bucatarie mi-a facut pe grill legume si paine prajita, pe care nu le-a pus pe nota (foarte frumos din partea lor). La intrebarea de ce nu-mi aduc cartofi prajiti mi-a spus ca sunt prajiti intr-o baie de ulei in care se prajesc toate cele (fructe de mare, peste, carne) - stiti de cate ori am mancat cartofi dintr-acestia de post?


duminică, 17 noiembrie 2013

Jurnalul unei femei simple 18

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Duminica, 17 noiembrie 13:58

Ma gandesc la data de 6 dec, la saptamanile care urmeaza, sa organizez un dar de blog...
Sunt recunoscătoare pentru: libertate: libertatea de a gandi, de a lua decizii, de a mi le asuma, de a sti ca mizeriile care se intampla uneori nu sunt o normalitate - de a lua atitudine
Citesc: o carte despre adoptie, bloguri
Saptamana care a trecut am bolit, lucrat mult, intalnit cu prietene
Ceea ce sper: sa fie toate asa cum e mai bine:), sa se aranjeze in folosoul nostru-si data la tribunal si concediul meu si venirea fetitei acasa, sa ne adaptam repede, sa nu sufere (prea mult), sa nu fac greseli (prea mari), sa stiu sa fiu acolo cand si mai ales cum are nevoie. Sper sa ma ajute Domnul. Si sa-mi treaca pneumonia, pentru ca m-am plictisit de ea.
Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina) - nu prea inaintez pentru ca desi e simplu trebuie sa urmaresc diagrama si seara prefer sa crosetez, activitate care presupune mai multa rutina:)) - crosetez un sal
Ascult: linistea
Unul dintre lucrurile mele preferate: fularele, salurile, esarfele
Imi doresc: bucurie, pace, rugaciune
Din bucatarie: supa crema de legume si crutoane cu ulei de masline, praf de usturoi si sare care se fac acum in cuptor
Astazi: bolesc - ma doare capul si pieptul si ma enerveaza pentru ca nu pot face ce imi doresc
Pentru maine: lucru, luat de la posta niste lucruri comandate pe care le astept
Un citat care imi place:
"Sa socotim pe aproapele nostru mai bun decat noi, sa-i cerem sfat in loc sa-i dam noi, iar lipsurile lui sa i le completam cu dragostea noastra." Parintele  Paisie Olaru (cat de departe sunt eu de asta imediat sar sa dau sfaturi uneori si in domenii  in care n-am nici o expertiza"
O poza pe care vreau sa o impartasesc:
google - sper sa organizez intr-o zi cursuri de hobbyuri tinute de profesionisti in domeniu


miercuri, 13 noiembrie 2013

Miercurea fara multe cuvinte


Citesc multe carti despre copii, despre parenting, si am tot citit in ultima vreme. Dintre toate, cartulia aceasta pe care am dat 4 lei mi se pare cea mai draga sufletului meu si ar fi prima pe care as recomanda-o.
Inca nu m-am saturat de toamna asa ca folosesc un fir in degrade incredibil de frumos, nestiind ce sa fac cu el (e dintr-un bumbac foarte subtire, asemanator cu firul cu care crosetau mamele/bunicile noastre macrameuri), in niste culori dulci si tomnatice (i-am facut o hainuta unui ghiveci si fac niste suporturi pentru cana/pahar). Din bobinele albe cu puncte din spate imi fac un sal (am facut jumatate din 2 bobine, si acum il termin cu aacestea 2 - fac un model foarte simplu, numai potrivit pentru mine - repet la infinit cele 3 picioruse care se fac la granny square).

marți, 12 noiembrie 2013

Raspunsul la strigatul de ajutor:)

Acum ceva vreme va povesteam de drama unei tinere ce nu poate avea un serviciu normal si in consecinta o locuinta datorita faptului ca este foarte bolnava, plapanda si provine dintr-un mediu care pe ea a afectat-o tare. Multe dintre voi cele ce trecceti pe aici, ati oferit un sfat, o rugaciune, un gand bun, un ajutor. Cu ajutorul unei doamne am reusit sa obtin cazare intr-un camin unde are camera ei cu pat, masa, dulap, caldura. Baia e comuna, dar oricum la cat de incantata era (zicea ca e cel mai bun loc unde a stat pana acum) cred ca este foarte bine.
 A intrat in camera asa de bucuroasa, cu toata averea ei care era intr-un rucsacel...
Ii trebuie o lenjerie, o pijama, un lighean, un prosop, o fata de masa...lucruri pe care am toata nadejdea ca le va primi cat de curand. Important este ca are unde sta in caldura si in conditii de siguranta - de altfel caminul e pazit.
Sunt oameni care nu au trecut indiferenti, care s-au oprit si au ajutat in pofida greutatilor si a frustrarilor pe care le intampinam zi de zi:
- multumesc Forina ca ai facut posibila cazarea
- multumesc Dana ca ii oferi un loc de munca
- multumesc celor ce o ajutati cu bani, produse, sfaturi (stiti voi cine sunteti)
- multumesc ghemuletule minunat si incalcit ca te-ai oferit sa ii trimiti o suma considerabila pentru dansa (desi nu ma cunosti nici pe mine nici pe ea)
- multumesc Iuliana, Ingrid, Cristina, Mihaela, Maria, Nicol, Laura, Pr.Alexandra, Ghinduta, Mihaela ca v-ati oprit si v-ati oferit disponibilitatea si sfaturile.
google
Sunt oameni care o ajuta cu banuti si produse, oameni care fac asta constant de ani de zile :) si nu numai pentru ea, ci si pentru altii ca ea, oameni care au 3 copii, un singur venit si totusi gasesc puterea si bucuria sa ofere constant, anonimi... Oameni care nu fac asta doar de sarbatori ca mine, sau dupa ce rezolva problema se spala pe maini, oameni la care, poate, in trafic sau aiurea ma uit de sus. Oameni care ma fac sa imi doresc sa fiu mai constienta  si carora le multumesc.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Ce face o casa sa fie un camin?

o icoana primita intr-o seara geroasa

una din icoanele de la bunici - este atat de frumoasa, pacat ca nu se vede in poza...
Mi-a placut mult intrebarea Miei asa ca...
Ce face ca o casa sa fie caminul nostru? Curatenia? Nu cred pentru ca sunt case care arata ca niste hoteluri de lux si nu au nimic dintr-un camin in ele si unele intoarse cu fundu-n sus unde ne simtim, in toata dezordinea inconjurati de energii pozitive. Decoratiunile? Armonia culorilor? Lumina? Geamurile mari? Oamenii dragi? Familiaritatea lucrurilor? Mirosurile? Siguranta acoperisului? Icoanele de pe pereti? Cartile? Obiectele care ne amintesc de oameni dragi? O canapea incredibila? Un obicei (cum e cel de a bea ceai langa fereastra cu o carte in mana?), un hobby pe care-l practicam? Amintirile pe care le avem din acel loc?

Pentru mine un camin e locul unde sunt acasa, in siguranta, inconjurata de oameni dragi, obiecte dragi, lucruri familiare pentru care muncesc in fiecare zi, carora le dedic zeci de ore de munca (intai ca se le cumpar si apoi ca sa le intretin si curat), de aceea, incerc sa le reduc la minim si sa fiu inconjurata de obiecte care chiar sunt utile sau sunt frumoase si ma bucura.
colectia mea de cani (cea cu ursulet din stanga e prima cana cumparata de mine, in 2003), cea rosie e pentru Craciun si raceli,cea cu flori galbene e de la Sibiu, cea alba de la Roma, cea...
In casa bunicior imi amintesc lumina - geamurile sunt imense, in camera mea erau lungi cat patul si inalte:) si, dimineata, pentru ca era spre est ma trezeam inundata in lumina. La parintii mei acasa era...mirosul, mirosul de crema, un miros discret si fin ca o adiere - al mamei mele. La mine acasa sunt...cele cateva lucruri pe care le-am luat dintr-un apartament in altul, si pe care le-as lua daca m-as muta. Lucrurile, care, puse pe orice perete, pe orice mobila din orice locuinta sunt ale mele personale si le recunosc dintr-o mie. Nu mobila, nu covoarele nu perdele...nu...ci acele prostioare care fac o femeie sa zambeasca:)


Ca sa fie un camin casa trebuie sa fie locul acela unde inchid usa si ma simt in siguranta. Unde locuiesc sau unde vin in vizita oameni dragi, alesi, iubiti. E locul unde ma simt bine cu mine, unde rugaciunile imi sunt auzite, unde mi-e cel mai bine, unde nu m-as plictisi sa stau zi si noapte, unde miroase a mancare, a cersafuri curate, a paine, unde pot sa fiu libera. Locul unde e bine, unde de acum inainte vor fi jucarii aruncate peste tot:) de o fetita ca o vrabiuta...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...