Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 28 septembrie 2013

It's a Girl!!!


google
...sunt pe cale de a deveni mama. Fetita mea are 3 ani si jumatate, tenul alb, parul castaniu ochii mari si rotunzi si un zambet care darama orice betoane. Este maruntica, obraznica, minunata, egoista, are cel mai frumos zambet din lume, indemanare de necrezut, este independenta, vorbeste foarte rau pentru varsta ei, pupacioasa , o cicatrice imensa pe fata (sper eu corectabila prin una/mai multe interventii chirurgicale), niste luminite incredibile in ochi si, de cand am vazut-o prima data adica luni 23 septembrie (ce zi banala ar fi trebuit sa fie) am senzatia ca mi s-a dilatat pieptul si s-a cuibarit ea toata cu tot corpuletul ei mic si rotund acolo. Intr-un cuvant este perfecta:). Tot luni  dimineata, am vandut vechea masina (s-a vandut singura pentru ca eu nu am avut timp/chef sa-i fac poze si sa postez un anunt), asa ca pot achita majoritatea datoriilor facute pentru noua(toate vin la timpul lor:)
Mananca tot (cantitati uriase) de frica sa nu-i ia altcineva mancarea:), cand vede mancare scoate un sunet de bucurie Eiiii! (acum il scoate si cand ma vede; asta inseamna ca eu=mancare, jucarii, atentie), nu imparte jucariile, urmareste atent ce se intampla cu posesiunile sale - sta cu ochii literalmente pe ele
Eu: "Tu ai doi ursuleti (barni), surioara ta nu are nici unul, nu-i dai si ei unul?"
Ea:"Nu, ca se-neaca"
Eu: "Cum spunem cand cineva ne da ceva?" - o jucarie
Ea "Bodaposte" :)
Eu"Ti-a fost dor de X?"
Ea" Si de tine mi-i dor":)!!!(de mineeeee)
 Ma rugam Domnului sa nu fiu nevoita sa refuz un copil pentru ca m-as fi simtit vinovata multa vreme, sa fie un copil sanatos si bun si mi-au fost explodate toate asteptarile. Nu am vazut niciodata ceva mai minunat:), mai dulce, mai plin de veselie...Mi-e dor de ea si am senzatia ca este la mine in viata dintotdeauna...:).

duminică, 22 septembrie 2013

Week-end de toamna...

Mi-am dorit sa petrec un week-end in casa, asa ca ieri, in afara faptului ca am participat la un eveniment dureros din viata unei prietene, am stat in casa, am cusut, am bucatarit, am citit, iar astazi m-am bucurat de merele pe care mi le ofera toamna, sub diverse forme...  
Sambata : work in progress - atelierul de broderie pe care incerc sa-l termin de ceva vreme si de care m-am plictisit, pentru ca, desi  crosetez mai prost decat cos, imi place mai mult sa crosetez si ma tot apuc de mici proiecte cu crosetul

dimineti de week-end :briose si cafea

pipin...catelul meu de imprumut

un mar perfect

mere si dovleac la cuptor

un ultim trandafir din gradina

mere pentru placinta

vineri, 20 septembrie 2013

Jurnalul unei femei simple 13

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 20 septembrie,17:49

Ma gandesc la ziua speciala de luni...
Sunt recunoscătoare pentru: lumina de afara, prietenii cu care pot sa impart bucurii si suparari, casuta mea in care mi-e bine
Citesc: pe net...
Saptamana care a trecut  - am fost sa vb cu profesorul cu care vreau sa fac formarea, si pe biroul lui elegant era Biblia, mi-a placut si mai mult de el si...inca ceva (sunt superstitioasa si nu spun decat daca se concretizeaza)
Ceea ce sper: ...sa fie bine:)
Ce mai mesteresc: poate termin atelierul de broderie ca asa m-am plictisit de el!!!
Ascult:autobuzele, copiii din parcul din fata geamului- sunete dragi si familiare
Unul dintre lucrurile mele preferate: papusile kimidoll, papucii colorati, salul care ma incalzeste
Imi doresc:sa fie toate cum trebuie si sa ma las mai mult in voia Lui Dumnezeu
Din bucatarie: urda cu paine prajita si rosii si   !!!!mucenici muntenesti (un fel de optulete mici ca niste paste fierte, cu miere si nuca - le tineam in dulap din martie si azi a venit vremea lor - v-am spus ca sunt leftera si reciclez tot ce am prin camara)
Saptamana viitoare ei..este de poveste:)
Pentru week-end: visez sa ma bucur de toamna asta minunata
Un citat care imi place :“Speranța poate lumina bezna, atunci când inima devine confuză.” – Robert Hensel
O poza pe care vreau sa o impartasesc:
google 

duminică, 15 septembrie 2013

Sweet autumn


imi plac culorile de toamna, faptul ca port sosete, ceaiul acompaniat de ceva bun si lucru de mana...frunzele, lumina si linistea din case in acest anotimp

imbracamintea mea de toamna preferata - dimineata in parcare

Salul meu in culori de toamna il port cu mare, mare drag (este cea mai purtata si versatila piesa din garderoba mea tomana si primavara)
V-am spus ca toamna e anotimpul meu preferat? De fapt anotimpul meu preferat tine 5 luni : una de iarna - decembrie, doua de toamna - septembrie si octombrie si doua de primavara - aprilie si mai.
Tot toamna incep cele mai multe activitati si imi fac cele mai multe planuri (cred ca vremea e de vina si faptul ca sunt inca programata pentru inceperea scolii).
Lucrurile importante in viata le-am facut intr-un acces de nebunie, asa ca, sambata trecuta am vazut o masinuta si duminica era e mea. Nu era nici pe departe o necesitate, dar cand va veni copilutul cheltuielile (si probabil veniturile-adio lucrat peste program) vor fi altele, asa ca acum a fost momentul sa fie schimbata. In concluzie am masina noua (veche, dar noua penru mine) pentru o perioada va trebui sa cheltuiesc mai putin ca sa imi platesc datoria cat mai repede, asa ca majoritatea bucuriilor mele vor implica cat mai putin banii. Asta inseamna mai mult timp facand ce imi place: sa cos, crosetez, citesc.
Tot acum imi innoiesc atestatul si am nadejdea ca in primavara voi deveni mama copilului cel mai frumos si mai bun din lume.
Va doresc o toamna minunata, plina de realizari, sanatate, credinta, putere!(pentru mine acum incepe toamna in fapt - odata cu anul scolar).

Floricica-semn de carte


Am asteptat sa va arat aceasta minunata floricica astazi :) pentru ca e zi de citit. Vineri cand am venit de la job am gasit in posta intr-un plic acest minunat semn de carte pe care-l vazusem la Aurelia, si care mi-a facut o mare bucurie trimitandu-mi-l din Lada ei cu minuni. Este mult mai frumos ca in poze si foarte ingrijit lucrat. Poate este un gest mic, dar pe mine gesturile acestea mici ma induioseaza tare, mai ales intre oameni necunoscuti. Aurelia iti multumesc, mi-ai inseninat ziua - este cel mai frumos semn de carte pe care l-am vazut vreodata.
Duminica binecuvantata sa aveti!

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Un accident auto

Mi-a venit la serviciu o poprire pe salariu penru o amenda auto..., amenda pe care eu am platit-o a doua zi dupa accident, in 2011...A trebuit sa ma duc cu chitanta sa-mi stearga datoria, se pare ca nu e nimic informatizat si daca iei o amenda in Constanta si o platesti acolo, la Iasi vei aparea cu datorie pe viata.
Nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre ce oameni minunati am intalnit acidentandu-le masina, ca ei, Slava Domnului n-au patit nimic.
In 2011 m-am pornit eu singura pana la Constanta in super masina mea, un Ford Ka de 12 ani. La un moment dat inainte de Ovidiu am scapat sticla de apa jos, si pentru ca mai era o sticla cu apa identica, m-am aplecat in timpul mersului (cred ca eram idioata cel putin) sa verific care e cea rece. In acea fractiune de secunda am tras putin de volan stanga si am intrat cativa cm pe contrasens si m-am ciocnit de o alta masina care circula regulamentar - ne-am lovit mai mult roata in roata, au explodat cauciucurile si toata janta a fost compromisa, la a mea fiind din tabla i s-a desprins spoilerul si i s-a indoit o aripa. Masina lor era noua, din fibra si s-a crapat pe o parte din fata pana in spate.
Au coborat 3 barbati din masina! "Unde te uiti femeie?!?" Eu nu aveam habar. Hotaram sa mergem la politie pentru ca sa nu avem probleme cu asigurarea (Sfat! - daca cauzati sau suferiti un accident auto duceti-va la politie pentru ca sa nu fiti intorsi la asigurari, mai ales daca asigurarile sunt facute la firme care nu platesc)...Imi schmba domnii roata cu rezerva (eu nu as fi reusit in primul rand sa scot roata de sub masina - la masinutele astea mici acolo sta rezerva), imi prind spoilerul cu o sarma, mergem la politie unde ma invata ce sa scriu ca sa nu imi ia carnetul (fiecare cuvant conteaza), le dau asigurarea si ne despartim prieteni dupa vreo 3 ore de stat la politie. Eu merg mai departe spre Constanta si ei spre Tulcea (de acolo erau).
Dupa doua saptamani ma suna soferul si-mi spune ca i s-a reparat masina, ca a costat 120mil (probabil toata partea aceea crapata) si ca nu i-au platit si cauciucul nou care-a explodat la impact pentru ca aruncase factura cu care-l cumparase, i-am trimis banii pt cauciuc pe card - (la ce domni au fost i le-as fi cumparat pe toate). Masina mea de tabla m-a costat fix 12 mil inclusiv vopsirea unei portiere (cred ca cine-si face masina pe asigurare e incarcat, cred ca fibra de sticla disipeaza forta impactului pe o suprafata mare, dar...mai cred ca tabla e tabla).
Ce am invatat din asta -  ca pana la urma de asta se cheama accidente, ca o fractiune de secunda de prostie in cazul meu poate insemna foarte mult, ca suta de lei pe care-o platesc la o firma care plateste asigurarea merita fiecare leu, si mai ales ca oamenii sunt oameni si in situatii stresante, nu se transforma in bestii.
Sa va spun ca de Revelion omenii astia imi trimit mesaje de felicitare personalizate? Si daca ma voi duce in Tulcea  ii voi invita la o cafea?
google

vineri, 13 septembrie 2013

Jurnalul unei femei simple 12


Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 13septembrie, 21:09

Ma gandesc ce zi frumoasa...si obositoare si plina de pace, aproape ca o amintire.
Sunt recunoscătoare pentru: toate minunatiile care ma inconjoara, pentru oamenii frumosi care-mi ies in cale.
Citesc: Tracy Chevalier - Ingeri cazatori  (mi s-a descarcat ereaderul si nu l-am mai incarcat)-mi-am cumparat niste carti noi (inainte sa-mi iau masinuta, acum va trebui o perioada sa citesc ce am)
Ceea ce sper: o toamna de poveste.
Ce mai mesteresc: m-am intors la serviciu dupa concediu si nu am avut timp sa mai fac nimic, poate saptamana viitoare.
Ascult: televizorul (daca nu m-as uita de Craciun la filme siropoase cred ca nu as mai plati cablu pentru el)
Unul dintre lucrurile mele preferate: manusile, fularele, ciorapii grosi
Imi doresc: sa ma organizez, sa fiu mai ordonata
Din bucatarie: harbuz, struguri, prune, mere, piersici, urda cu paine prajita si rosii

Saptamana viitoare - trebuie sa rezolv niste lucruri amanate...
Pentru week-end: visez la un week-end acasa cu ploaie si cu cafea sau ceai si carti

Un citat care imi place:
"...de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte."Sf Apostol Pavel
sursa google - lumina pare de inceput de toamna...






duminică, 8 septembrie 2013

La tara-la mine

O zi de toamna la tara este cel mai frumos mod in care pot sa-mi petrec timpul. E o zi care are mult mai multe ore ca o zi obisnuita, si, in lumina de miere, este o zi in care ma incarc de bine, de soare, de liniste. Pentru mine o zi la tara inseamna o pauza in ritmul nebunesc al vietii - o pauza de cateva ore in care am dreptul sa redevin copil, sa ma bucur de nimicuri, sa simt pamantul, iarba, vantul, sa stau la soare si sa ma bucur de bucuriile cele mai simple, de locurile cele mai dragi si de bunicii cei mai buni din lume.
in canita aceasta imi faceam cozonacelul meu cand se coceau cozonaci, acum se dau graunte la gaini cu ea
fantana care avea un balaur inauntru si nu aveam voie sa ma apropii de ea
carligul din potcoava cu care se scoate apa

marul cu cele mai bune mere din lume - cand eram eu copil merii erau niste uriasi si merele mai mici, acum merii sunt niste pitici si merele uriase:)
:)) pasiunea mea - gainile mergand prin iarba din curte


pere de toamna (se coc tarziu, nu imi placeau si nu imi plac nici acum)

Nicusor ( pe care l-am salvat dintr-un cavou gol - impreuna cu o prietena si o maicuta de la manastirea de langa cimitir am bagat niste rangi de metal, am dat placa de ciment la o parte si am scos pisicul care mieuna inauntu)

poarta

rosii

treptele de piatra de la casa strabunicilor pe care le voi pune si la casa mea:)

vineri, 6 septembrie 2013

Jurnalul unei femei simple 1 1

Taniusa ne gazduieste jurnalele
Astazi: Vineri 6septembrie, 11:35

Ma gandesc ca e toamna, in curand voi incepe masterul si formarea:) (Yupiii abia astept)
Sunt recunoscătoare pentru: ca prostioarele precum stricarea unui robinet nu ma mai panicheaza, ca nu e un efort financiar sa le inlocuiesc (pentru mine asta inseamna bunastare - sa poti sa te duci in magazin iti iei un robinet nou fara sa fie un efort financiar, chiar daca, intre noi fie vorba un robinet costa putin cam mult dar sper sa ma tina pana la moarte)
Citesc: Tracy Chevalier - Ingeri cazatori . Tot ieri am vazut la librarie - "De ce fierbe copilul in mamaliga" - scrisa de o romanca - o cartulie pe care am citit-o acum cativa ani si mi-a placut tare tare - o recomand (e scrisa tare bine si frumos, si alunecator si intim si emotionant si a luat si nenumarate premii).
Ceea ce sper: o toamna rodnica
Ce mai mesteresc: un penar/portfard crosetat (l-am facut pe plaja acum trebuie sa-i fac doar interiorul si sa-l atasez), cos acelasi lucru...(atelierul de broderie, daca as sti ca nu voi reveni niciodata asupra lui daca il las neterminat, tare m-as apuca de altceva - m-am cam plictisit de el)
Ascult: sunetele familiare de acasa
Unul dintre lucrurile mele preferate: trandafirasii, bulinele, caietelele, agendele, stilourile, canile
Imi doresc: sa ma organizez, sa reincep planificarea cheltuielilor
Din bucatarie: struguri - Muscat de Hamburg- preferatii mei, piersici romanesti, prune
Saptamana viitoare...plina, obositoare si frumoasa.
Pentru week-end: maine bunici si duminica la munte cu familia
Un citat care imi place: " Da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta"-M. Twain
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc - o casuta mica mica mica cum visez eu - daca avea si un geam in pod...

miercuri, 4 septembrie 2013

M-am intors!

Cand mi-am facut acest blog ma gandeam ca ar fi bine sa scriu cate o postare lunara, asa a si fost in primul an...intre timp am devenit dependenta de el, de voi in special. Daca nu ar fi fost contra cost internetul in hotel (destul de piperat, dar mai ales daca nu mi se parea jenant sa stau in vacanta pe net, dupa propriile norme morale si de conduita, probabil as fi intrat macar o data pe zi...). A fost bine sa fie asa, astazi cand am ajuns, am citit si mi s-a parut ca ati crescut, ca desi am lipsit doar o saptamana scrieti altfel, mai bine, mai plin, mai rotund... si pozele voastre sunt mai frumoase, mai luminoase, alese mai cu grija.
 A fost o vacanta minunata, de leneveala, de plaja, de soare, de mancare proaspata (toate par atunci culese), de taramuri minunate, de pamant rosu si negru, de mare turcoaz si de mare...ultramarin. Ma tot intrebam de ce se cheama ultramarin pentru ca marea nu are culoarea aceasta pana cand am vazut marea in Santorini - e un albastru inchis si profund si ultramarin (fundul marii e negru de la lava vulcanului).
Mi-a placut oraselul cochet in care am stat, patiseriile unde placintele sunt calde si minunate, facute atunci si acolo, simplu, traditional, mi-a placut ca oamenii respecta si pastreaza locurile (unde sunt plajele cele mai spectaculoase, sau e un obiectiv turistic nu sunt hoteluri), traditiile, natura, ariditatea si simplitatea unei insule a bogatilor cum e Santorini, unde agricultura se face cu sapa, unde luxul inseamna sa te aliniezi la standardele caselor saracilor, unde magazinele de bijuterii inseamna obiecte de arta care te fac sa stai minute in sir in fata vitrinelor cu bijuterii unicat, unde casele albe contrasteaza violent cu piatra neagra si marea albastra albastra. Mi-au placut stradutele abrupte, conducatorii auto care nu pareau sa se grabeasca niciodata, grecii care dupa serviciu isi aduceau copiii pe plaja, copiii lor responsabili, de 4-7 ani care se jucau singuri in mare si stiau sa inoate perfect...
Mi-a placut ca am invatat sa inot (in fiecare an invat:)) si in fiecare an uit, nu stiu daca e normal, probabil si pe bicicleta am uitat sa merg), ca fac pluta dintr-o miscare cu aripioarele puse :D...ca nu mi-am cumparat tampenii (cu exceptia a doua mercerii pe care le-am vizitat de mai multe ori...), ca mi-am adus toate pietrele culese de pe plaja cu mine (cam 1kg - daca mi se pierdea bagajul aveau ce ma injura cei carora le parvenea).
Si...mi-a mai placut ceva, mi-au placut rusii (hotelul unde am stat era 98% plin de ei): frumosi, eleganti, discreti.
rasarit de soare

arici dulce si...o surpriza

din camera

ce-am facut pe plaja
mi-am cumparat materiale, margele de cusut, ate, reviste (3 despre lucrul de mana)!!!

magazinul unui artist care sculpteaza in lemn de maslin

piata


mirodenii

o librarie cu pereti pictati
culoarea apei pe plaja

99 luftballons... (cercei)

terase si ultramarin


viitoarea mea masinuta







Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...