Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 21 aprilie 2013

Adam - Fragrance free

There is no Parfume for my MaN
uneori poate miroase a tutun, sau a nisip adus de vant care-ti biciuieste pielea
a departari salbatice si a zambete ce izbucnesc din barba albastra
a piele proaspat tabacita si a paine calda
a palme de care sa te tii cand strabati lumea la pas
a respiratii duse pana la capat
a liniste, a iubire, a siberii fara sfarsit.

despre Adam nu e nimic de spus...


sâmbătă, 20 aprilie 2013

A venit primavara


Cu zambile culese din gradina si cu un covor de grausor inflorit si cu gaini  prin iarba din curte... gainile prin iarba imi dau senzatia ca timpul trece mai greu, mai molcom, ca nu se grabeste...



Cartea saptamanii - Daca viata nu are temei - o carte despre (o) adoptie

Am fost saptamana trecuta la Protectia copilului la o prezentare de carte a unei doamne din Olanda - Geertje van Egmond, care in urma cu 33 de ani a adoptat o fetita de 5 ani din Columbia si de aici urmeaza o intreaga aventura care se sfarseste cu bine...abia dupa 15 ani. Imi inchipuiam ca sunt adoptii cu probleme si observasem ca tendinta generala este de a blama parintii cum ca nu erau pregatiti, nu fac eforturi, nu inteleg, nu iubesc, nu vor, nu pot... Dupa citirea acestei carti pe care nu am lasat-o din mana am inteles si de ce. In unele familii adoptatoare, care au adoptat un copil mai mare cred ca se petrece o drama...copilul care se adapteaza perfect la inceput, nu poate din cauza traumelor si ranilor pe care le-a avut in decursul vietii sa creeze legaturi afective profunde, nu intelege relatiile dintre membrii unei familii, nu interiorizeaza notiuni precum incredere,  sentiment de vina, iubire, responsabilitate si atunci, el fiind un supravietuitor (a trebuit sa supravietuiasca in conditii extreme, aruncat de ici colo, in familii noi, in medii noi, cu oameni care traiesc vieti diferite, fara nici o constanta in viata) se foloseste de tot ce stie si poate pentru a supravietui si in noua situatie: manipuleaza, minte, loveste.
Desi cartea nu este un studiu stiintific, are la baza o poveste proprie, precum si povestile altora din cadrul unui grup de suport... cred ca ar trebui citita de oricine lucreaza in servicii sociale, in invatamant si mai ales de toti cei ce adopta, pentru ca explica practic ce se intampla, de ce se intampla si cele doua moduri in care poate reactiona parintele si invatatorul, precum si solutii de a iesi din criza, un grup de persoane la care se poate apela in caz de situatii extreme.
Doamna considera ca acesti copii, au un handicap ca oricare alt handicap pe care il numeste "sindromul lipsei de baza", si care, recunoscut ca ADHD sau autismul, ar scuti pe copii si parinti de multe drame inutile:
"Acest sindrom, pe care eu il consider a fi un handicap emotional, apare chiar din prima faza a vietii - probabil inca de la procreare - din cauza lipsei sau absentei totale de afectiune, implicare emotionala, ingrijire si hrana. Si in trecutul indepartat se intampla ca un copil "luat din drum", devenit orfan sau la un moment dat, sustras fiind autoritatii parintesti sa fie plasat intr-o familie. Este cunoscut si faptul ca in ciuda tuturor eforturilor de ingrijire, lucrurile nu decurgeau intotdeauna conform asteptarilor. Daca un astfel de copil nu era merituos in timpul perioadei de crestere, se vorbea de obicei de "mostenirea genetica", sau despre "aschia nu sare departe de trunchi" si alte expresii stereotipe, deoarece comportamentul asociat al copilului pur si simplu nu putea fi explicat altfel".
... "in opinia mea, se poate spune in mare ca in ceea ce priveste  comportamentul, nou-venitii in aceste categorii de varsta (2-6ani), pot fi incadrati in trei tipuri:
1. tipul tensionat, speriat, introvertit, dragut, precaut, aproape prea asculator, care nu pleaca de langa mama;
2. tipul aparent liber, indisciplinat, cam galagios, neatent, uneori agresiv, descurcaret, isi revendica imediat jucariile proprii (si ale celorlalti);
3. tipul dragut, necomplicat la prima vedere, vesel, adaptat si fara probleme, care se integreaza in familie din prima clipa....Nu este nevoie de multe cunostinte de psihologie ca sa-ti dai seama ca acesti copii de primul tip - traumatizati de pierderea parintilor - se comporta cel mai normal in situatia cea mai straina pentru ei."
Cartea este un roman captivant, nu se poate lasa din mana...

joi, 18 aprilie 2013

Bunica Nina 2

In Iasi nu sunt locuri la spitalele care ofera ingrijiri paliative pentru bolnavii cu boli degenerative... Bunica mea este pe o lista de asteptare a unui centru medical particular care costa 2350 lei. Pe lista de asteptare inseamna...ca trebuie sa astepti ca cineva sa moara ca sa intri tu... Se va deschide in curand un centru cu 90lei pe zi=2700 lei lunar...in cazul in care nu se elibereaza un loc dincolo o vom duce aici. E evident pentru mine ca un centru de acest fel are niste costuri uriase si nu contest pretul ci ma inteb doar ce se intampla cu batranii singuri, cu cei a caror familii nu au veniturile acestea? Probabil mor mai repede...singuri, tristi si nebagati in seama... pentru ca oamenii acestia, chiar senili au o gentilete a lor, incearca sa nu deranjeze, sa nu fie o povara pentru nimeni, de parca si-ar cere scuze...
Am tot mai des sentimentul ca traim intr-o bula si dramele celorlalti nu ajung la noi...sau daca ajung ne gasesc total nepregatiti de parca acestea, dramele sunt intotdeauna pentru ceilalti si nu pentru noi...

marți, 9 aprilie 2013

2) Fa-ti viata frumoasa!Un colt doar pentru tine...

- inconjoara-te de obiecte frumoase si foloseste-le. Nu le pastra pentru mai tarziu, pentru sarbatori sau pentru vreo ocazie speciala (nu pretul lor e important)
- creaza-ti un loc al tau - un loc unde sa iti bei cafeaua, sa mananci o prajitura facuta de tine (preferat) sau de patiser, sa te ocupi de un hobby , sa citesti.
- fa-ti camera frumoasa. Sunt 3 obiecte care fac o camera urata sa fie frumoasa:
                  - perdeaua- cand intri intr-o incapere prima data te uiti spre geam (eu trebuie sa-mi cumpar o draperie care sa fie in aceeasi idee cu aceasta comoda la care-am muncit 3 week-end-uri) - alba, cu flori
                  - covorul de pe jos si
                  - o patura/pled/cuvertura pusa pe pat/canapea. Alege materiale care se armonizeaza, luminoase, calde, fluide, pastelate sau cu cu accente de culoare. Nu trebuie sa ai cea mai la moda canapea daca schimbi aceste lucruri vei avea o alta camera.
sezlongul este obiectul care defineste coltul meu...

- cumpara-ti flori la fiecare sfarsit de saptamana (eu imi cumpar si pentru ca ma fac sa vreau sa fac curat ca sa armonizez casa cu ele).
-aprinde lumanari, bea cafea/ceai din cani frumoase
- fa-ti o rutina din a face ceva bun vineri seara sau sambata dimineata - ceva simplu si rapid - briose, tarta, prajituri turnate. Daca ai copii implica-i! Vei crea un moment magic - mirosurile ne transpun cel mai usor in lumea copilariei. A ce vrei sa miroase copilaria copiilor tai?

duminică, 7 aprilie 2013

Parfumul sifonierului


Aceasta schita este gazduita de Mirela si colectia ei povesti parfumate
Sifonierul e locul acela in care nu are nimeni acces, locul secret de unde in fiecare dimineata ne alegem un rol si ne costumam ca sa-l putem juca ca atare. E locul unde ne tinem pantofii mult prea scumpi care ne compenseaza tradari sau infrangeri dureroase. E locul, unde, sus, in spate, intr-o cutie prafuita, ne tinem tineretile, poeziile de dragoste, jumatati de fotografie, petice de blugi, zambete, lacrimi, inele, sperante, si doar pe celalalt din impreuna. 
E acel loc magic, din care, gasind puterea de a ne ridica, luam cersafuri mirosind a curat, deschidem ferestrele si intr-un gest dramatic le aruncam pe cele vechi de pe pat impreuna cu hainele lui.
Sifonierul e locul unde te impaturesti frumos printre prosoape, cersafuri si haine potrivite pentru alt anotimp, inchizi usa si pleci.

Proiectul de sambata - citat cusut si covoras

Incerc ca si exercitiu pe timpul Postului sa cos pasajul preferat din Noul Testament Corinteni 1-13. Nu am mai cusut decat cruciulite asa ca acesta pare destul de rudimentar si panza e la fel. Vreau sa il termin, sa-l inramez si sa il agat intr-un cui. Am inceput si un covoras crosetat in culorile care-mi plac mie mult: alb-gri-roz, pentru camera Ivanutei. Sigur mai dureaza pana il termin...probabil pe la Craciun...cand sper ca i-l voi putea oferi cadou...

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Copiii chef bucatar!

Alex si colegii lui
De Bunavestire, copiii din cateva scoli din mediul rural fac mancare de post, asistati de profesori si parinti, imbracati frumos vin si, in cadrul unui concurs cu degustare isi prezinta produsele. Astazi am reusit sa descarc pozele (sunt destul de neclare - telefonul meu este vechi) facute pe 25 martie. Au fost mai multe scoli, cel mai mult mi-au placut produsele de la Lungani - oferta era variata: gogosi, turte pe plita, fasole batuta (dementiala facuta de Alex - baietelul cel mai mic din prima fotografie, ajutat de mama la ornat), sarmale in oala de lut, peste, ciorba, tocana, salate diverse, ciupercute... Mi-au placut atat de mult copiii pentru ca sunt o echipa, fac  frecvent activitati  impreuna, si participa la concursuri ca "luna mancatului sanatos", cand fiecare copil trebuie sa-si aduca pachet cu mancare de acasa si nu au voie sa cumpere nimic de la magazin (super, nu?) - se jurizeaza intre ei...Fetitele de la alta scoala au facut prajiturile, toate de post si insotite de retete. M-am bucurat de copii frumosi si normali si de mancare, din pacate nu stiu cine a castigat concursul si nici daca premiul a constat in mai mult de o diploma... Dar am un plan in minte...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...