Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

vineri, 25 ianuarie 2013

Visez sa ...

Visez sa vad Arhanghelul Mihail de Rubliov, si sa am o replica pe un perete intreg.
Sa merg spre casa pe un drum strajuit de copaci albi plini de zapada.

Sa am o casuta in mijlocul naturii
Sa imi cultiv propriile legume

Sa merg intr-o masina in care sa pot simti soarele si vantul
Sa lucrez mai mult la proiectele mele intr-o camera dedicata.
sa gatesc intr-o bucatarie alba si luminoasa

sa citesc sa citesc sa citesc intr-o camera alba cu geam imens

 Toate imaginile sunt de pe google.


miercuri, 23 ianuarie 2013

Oare imi trebuie un e-reader?

Si-a laut mama mea un e-reader acum 2-3luni. Ea il foloseste constant, multe carti electronice avand un pret mult mai bun decat cele printate. Ma tot intreb daca mie mi-ar trebui unul.
Argumente pro:
- pot sa-l port tot timpul in geanta si sa citesc pe drum, cand astept undeva/pe cineva
- pot sa am mai mutle carti/cursuri simultan, sa le citesc
- pot sa salvez planeta (sa nu mai printez toate cartile de pe scribd pe care le downloadez)
- am acces la cartile preferate tot timpul
- nu imi mai incarc biblioteca de carti la care cel mai ades nu revin
- pretul cartilor
- daca emigrez imi pot lua cartile cu mine
- le pot imparti cu orice doritor
Argumente contra:
- o carte are o textura si un miros pe care nu il gasesc in alta parte
- nu pot sublinia cu toate culorile si face atatea adnotatii cate fac pe o carte
- nu imi ofera sentimentul de confort pe care mi-l ofera cartile
- frumusetea unei carti printate
- placerea de a da foile, de a o frunzari...
Voi ce ati face? V-ati gandit la un e-reader ca o optiune?

luni, 21 ianuarie 2013

Paine cu banane, ceai si studiu

Am facut (de fapt masina a facut) eu doar am pus ingredientele o paine cu banane, ciocolata si musli (ca acestea am gasit prin casa), unt si miere. A iesit buna, cu o consistenta ca a prajiturilor de craciun germane. Psihopatologia e interesanta in sine, iar in compania acestei painici si a ceaiului e...placerea studiului 100%. Studiez in bucatarie cand pazesc oalele ce fierb pe aragaz...sau am ceva in cuptor. Nu imi amintesc cum e sa fii doar student, sa ai timp sa citesti tot ce vrei nu doar ce e obligatoriu (si acelea in timp ce astepti la dentist, cat stai cu vopseaua in cap, in timp ce invarti in oalele cu mancare, dupa ora 17 cand termini serviciul). Oricum, sa inveti structurat e ceva minunat, te obliga sa fii riguros, sa iti depasesti lenea, pragul de confort, sa folosesti la maxim timpul.

duminică, 20 ianuarie 2013

Proiectul de sambata - Retetar

Am facut un caiet de retete, de fapt, e o coperta pentru un caiet A5 sau o agenda. Materialul cadrilat l-am imprumutat de la o fata de masa pe care nu o foloseam (nu imi placea deloc ca si fata de masa), insa la proiectele mele cu specific culinar cred ca merge foarte bine. Nu e structurata cum trebuie, e doar insailata si asteapta sa fie trasa la masina de cusut, apoi calcata (munca grea de acum incepe). Voi prezenta si varianta finala. Cred ca mai trebuie atasate 2 agatatori pe cotor pentru un pix si gata - un caiet cu retete de suflet.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Cand ninge...


Am vazut o secventa dintr-un film un barbat de 36 ani vorbeste cu tatal lui mort.

Tatal: cati ani ai acum?

Fiul:36.

Tatal: 36? Trebuie sa fii casatorit, sa ai copii, nu? zice acesta entuziast

Fiul: nu...

Tatal: Esti campion la basketball, cred ca ai ajuns in liga!

Fiul: nu, am avut o accidentare si am pierdut bursa...

Tatal: Aha...(din ce in ce mai putin entuziast) dar te-ai facut pompier cum visai, nu?

Fiul:nu (de fapt era intr-o perioada sabatica)

Oare cat i-am dezamagit pe parintii nostri si cat pe noi avand asteptari induse? Oare cata presiune punem pe copiii pe care ii avem de frica esecului personal ca parinti si in loc sa-i invatam sa fie fericiti si sa se bucure de toate pentru ca toate sunt pentru ei, le stabilim goal-uri, sau mai rau le inducem acestea ca si cum ar fi a lor ca sa ii  aliniem in rand cu lumea?


Oare stiu parintii nostri cine suntem? Oare vor sa afle? Cum ar putea o femeie de afaceri feminista sa afle ca fiica ei vrea sa fie „doar mama”? Oare cine sunt parintii nostri? Care au fost visele lor si cand au incetat sa viseze? Imi amintesc ca odata, cand eram copil i-am spus tatalui meu: Eu am vise, eu nu vreau sa devin contabila ca tine. Replica lui a fost: Tu crezi ca visul meu a fost sa fiu contabil? Eu naucita: Dar ce?


Ninge. Ma bucura atat de mult ninsoarea, pentru ca-mi aminteste de mine, de noi dezbracati de haine, de profesii, de relatii, de noi care ramanem atunci cand inchidem usa dupa noi si suntem singuri in camera. Cine suntem!? Acum cativa ani era o reclama la tuborg; tuborg te place asa cum esti. Ideea era bestiala. Ar trebui sa incepem sa ne palcem asa cum suntem, fara asteptari, frica de esec sau compromisuri, sa fim noi pentru noi si pentru ceilalti, sa ne permitem sa plangem, sa radem, sa ne prostim, sa fim penibili. Imi lipseste bunatatea si naivitatea, entuziasmul si bucuria, imi lipsesc eu tot mai des. Si oamenii imi ureaza cel mai ades "sa nu te schimbi" si sunt o impostoare pentru ca ma schimb. Ma schimb in fiecare zi, insa sunt zilele cand ninge care-mi amintesc de mine si de cine sunt deja chiar daca inca nu am devenit.

Dupa-amiaza de weekend si de ce am un blog

Imi plac dupa amiezele cand afara ninge/ploua si stau in casa, beau cafea cu lapte alaturi de ceva bun si fac o activitate care imi place (proiectul de astazi este un retetar (o agenda de retete). Abia astept sa il termin:). Astazi...ei bine astazi m-am intrebat de ce am un blog (am mai avut un blog: https://despreiubiresialtidemoni.blogspot.ro, pe care l-am abandonat...). Care a fost ratiunea de a avea un blog si cui serveste? Ei bine desi blogul acesta a fost creat initial in ideea de a ajuta niste mame adoptive, care cautau ca si mine si nu gaseau nimic depre adoptie, in timp am pastrat tacerea despre aceasta si a ajuns sa imi serveasca mie, si placerii mele de a face mici bucle in timp si de a prelungi un gand, un zambet sau frumusetea unei clipe banale. Nu am mai scris nimic despre adoptie pentru ca eu sunt in asteptare de 2 ani si poate din superstitie (asa cum femeile insarcinate nu cumpara hainute copilului inainte de a se naste). Cred totusi ca ar trebui sa ma ocup si de treburile amanate - pe blogul special dedicat.

Cartea saptamanii - Cartile Lucia Muntean la un super pret


Am fost ieri in Kaufland si am descoperit cartile doamnei Lucia Muntean la un pret foarte bun. Eu am mai cumparat unele din aceste carti dar la pret dublu.  Aseara am  cumparat "Povestea gentutei rosii" - 14lei -o carte ideala de oferit in dar prietenelor domnisoarelor de gradinita (despre prietenie si gradinita !) si "Rime pentru cei mai mici". Cred ca sunt unele din cele mai reusite carti pentru copii aparute in ultimii 2-3 ani de cand ma uit eu prin librarii la acest sector (au un limbaj cald si firesc, plin de culoare si bucurie).

joi, 17 ianuarie 2013

Postere mesaje inspirationale


Mi-au placut mult aceste mesaje (m-a inspirat tabloul de mai jos). abia astept sa le inramez - cel alb/negru va sta in bucatarie, sa il vad tot timpul :), iar cel gri...la job, pe birou...vad eu unde. Le pun in varianta asta - poate mai inspira pe cineva.

marți, 15 ianuarie 2013

Sa iesi din zona de confort

Stiu ca ar trebui sa iesi din zona de confort ca sa evoluezi si ca daca faci aceleasi lucruri obtii aceleasi rezultate. Pentru noul an m-am hotarat sa mai scap din bagajul de handicapuri adunate de-a lungul anilor.
Ce m-ar scoate pe mine total din zona de confort? Ce imi creaza neplacerre chiar panica?
1. sa predau, sa tin un curs in fata unui auditoriu necunoscut (timiditate, trac)
2. sa fac sport (parca rup ceva din mine de fiecare data cand trebuie sa fac sport - nu sunt incluse aici plimbarile sau treburile fizice)
3. sa invat limbi straine(sunt antitalent-poate germana mi s-a parut logica pentru ca este o limba tehnica, in rest trebuie sa fac eforturi foarte mari pentru ca nu am descoperit frumusetea procesului)
4. sa dansez in public (din timiditate)
5. sa ma aranjez zilnic(din lene)
6. sa ies cu un grup format unde nu cunosc decat 1-2 persoane
Cam astea ar fi. O sa actualizez lista pe masura ce imi mai amintesc.
Si acestea fiind spuse, m-am gandit sa mai depasesc din ele. Azi am depasit-o pe prima. De nevoie - fac modulul psihopedagogic pentru ca intra in cursurile gratuite ale facultatii. Am tinut o ora de psihologie la un superliceu la clasa a Xa. Nu am dormit deloc asta noapte (de panica), am plecat pe jos spre liceu repetand lectia in gand. Nu imi dau seama cand a trecut, nici nu prea m-am auzit pentru ca mi se taiau picioarele constant. La sfarsit copiii m-au aplaudat si dna. prof m-a felicitat. Mi se pare incredibil, sentimentul a fost minunat - pentru ca am avut curajul sa imi inving frica. Presupun ca unora li se pare o banalitate, dar eu am trac, ma balbai si ma panichez. Acum 10 ani cand am facut facultatea nu am avut curaj sa ma duc sa predau, desi si atunci se facea modulul.
Iesirea din zona de confort iti da sentimentul ca ai facut ce trebuie si ca ai depasit un handicap, te elibereaza de limite si de frici. Prima s-a dus mai 1000 to go.

duminică, 13 ianuarie 2013

Proiectul de sambata-pernuta decorativa

Vad ca imi fac un obicei ca proiectul de sambata sa il postez duminica, in parte si pentru ca termin seara proiectele si nu imi plac pozele facute noaptea (distorsioneaza mult culorile). Imi plac pernutele decorative pentru ca in afara faptului ca sunt decorative si infrumuseteaza/inveselesc un colt banal sunt si utile. Pentru aceasta am cusut un grup de casute, iar pentru a finaliza imi mai trebuie o casuta ca sa o pun in colt-dreapta jos, sa le atasez cu dantela si zic eu va iesi ceva frumos. Ma mai gandesc daca voi folosi acest material sau altul...Abia astept sa o termin...imi va da curaj sa ma apuc de un proiect pe care vreau sa il pun in aplicare-niste pernute din blugi mai speciale.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cartea saptamanii -Filocalia pentru copii si tineri I

Am cumparat aceasta carte de la magazinul Mitropoliei (unul extrem de bine aprovizionat si modern-pentru cei ce se plang ca Biserica nu s-a modernizat), am dat doar 14 lei in conditiile in care cartea este cartonata, fiecare foaie este lucioasa, are desene exceptionale. Am deschis-o si era o poveste "Printesa cu batic" (despre o printesa pe care a blestemat-o o regina rea din Tara Spinilor, ca daca ii va vedea cineva parul...si astfel era nevoita sa poarte batic). Povestile sunt minunate, nu au nimic greoi sau dogmatic in ele. Se pot citi cu usurinta copiilor sau de catre copiii mai marisori. Se distinge gratia si bunatatea,se pune accent pe valori ca frumusete sufleteasca, bunatate, rabdare, simplitate, credinta, dar fara a agasa copiii care nu sunt obisnuiti cu termeni religiosi sau religia. Cred ca ar trebui citita de fiecare copil...sunt povesti despre lumea reala, despre lumea in care oamenii sunt mai buni, mai calzi, mai intelepti; despre lumea in care oamenii nu stau la televizor si cumpara mancare congelata ci simt vantul in plete si suntetul graului cand se macina, a laptelui proaspat muls, mirosul pamantului de primavara si a gerului iarna cand ies afara sa aduca un brat de lemne.

miercuri, 9 ianuarie 2013

Revista lucru de mana

Este la chioscuri revista Lucru de mana ian-mart, insotita de Invatati sa crosetati (o carticica f. faina, cu poze, explicatii pentru profani alde mine asa . Desi pe partea de cusut revista e saraca, are explicatii f bune pentru cei ce doresc sa invete sa impleteasca ciorapi insotite de poze. In curand imi voi incepe primii ciorapi impletiti de mine. Iupiiiii

marți, 8 ianuarie 2013

Cadou perfect intr-un ianuarie alb

Am primit ieri un cadou intarziat - o Biblie ortodoxa pe care mi-o doream tare de tot si din diverse motive nu reuseam sa o iau:), probabil trebuia sa-mi fie daruita. Eu aveam cateva variante protestante, dar imi doream una "de-a mea" ca sa nu ma poticnesc in cuvinte sau mod de traducere. Am citit aseara Pildele (care imi sunt cele mai dragi inca dintr-a 5a de cand am citit Biblia toata, din pacate a fost si ultima oara de citit integral). Nu cred ca mai pot primi ceva care sa egaleze asa un cadou de suflet.




duminică, 6 ianuarie 2013

Proiectul de sambata - manusi impletite fara degete

Manusi, manusi, manusi...
In vacanta din Roma, pe o strada cu magazine frumoase, era unul ce producea si vindea manusi... Erau niste manusi din piele fucsia, captusite cu casmir - costau destul de mult...si trebuiau purtate cu un palton alb ca sa le scoata in evidenta. Probabil le-as fi purtat de 2-3 ori intr-un an asa ca nu mi le-am luat, in schimb am pozat magazinul cu proprietarul cu tigara:) - nu stiu daca exista o eleganta a fumatului, dar italienii o au.  In schimb imi cumpar anual 2-3 perechi pufoase si dragalase din lana colorata care merg perfect cu haina mea din fas sau cu diverse geci. Am vazut undeva pe net combinatia de culori-turcoaz cu verde mar asa ca m-am dus si mi-am cumparat fire si andrele (trebuie 5) de la magazinul de la et.4 de la Moldova Mall, unde doamnele gasesc tot felul de lucrusoare care trebuiesc la o mercerie. Problema mea a fost ca nu stiam sa fac degetul mare, asa ca am lasat o gaura si l-am impletit separat si atasat pe dosul manusii cu un croset. Au multe defecte, dar combinatia de culori e de efect si inveselesc zilele alb-negru-gri de pe strazi. Singurul regret este ca in Iasi nu se fac cursuri de impletit, crosetat, cusut...care pe mine ma pasioneaza dar mi-i destul de greu sa dibuiesc singura dupa scheme...poate lucrul hand made va fi mai mult promovat si atunci vor fi mai multe cursuri care sa ne foloseasca.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Dimineata perfecta de weekend-ceai si prajitura cu mac si portocale

Am descoperit o prajitura incredibila la boulangeria din mall si am venit acasa si am cautat reteta pe net. Am facut-o de 2 ori de la Craciun si a facut-o si mama mea pentru ca i-am dus o bucatica si a fost inebunita dupa ea. Cred sincer ca in afara de pelincutele Domnului nimic nu evoca mai tare Craciunul si iarna in general ca aceasta prajitura cu portocale. Eu nu aveam o experienta prea buna cu portocalele in prajituri-cumva ramaneau tot timpul amare, dar aceasta este fantastica; rar ma entuziasmez eu de o prajitura...
La boulangerie avea si migdale intregi, eu am facut-o si cu si fara migdale, este la fel de buna...

(poza cu bradul e de ramas bun pentru ca e ultima lui zi in casa)-acum cand si catelul Pipin a plecat:)), acesta fiind principalul dusman si admirator al bradutului care a luminat casuta
 
Reteta am urmat-o fix de aici, fara nici o modificare (in afara de migdale) asa ca nu are rost sa o rescriu, pentru ca Laura o face mai bine si cu poze mai reusite, ea e profesionista. http://www.lauraadamache.ro/2010/04/tarta-de-portocale-cu-mac.html

Provocarea lunii ianuarie

Luna ianuarie - luna dezintoxicarii, a planurilor/luna fara supermarketuri

Sigur sunt multe oferte acum, carora le-as da curs fara sa am nevoie de toate acele lucruri care sunt prea ieftine ca sa le ratez. Am un magazin in scara, la parterul blocului, unul langa servici, un non-stop aproape si pietele agro alimentare...Sunt genul acela de magazine care au o gama foarte restransa de produse, dar tot ce este nevoie urgent, gen ulei, zahar, ceapa, cartofi, faina, bors, detergent, lapte...Asa sigur nu o sa cumpar decat strictul necesar pentru ca nu imi atrage nimic privirea, nu imi trebuie nimic mai mult decat am nevoie. Cei cativa banuti economisiti pentru fiecare produs la supermarketuri nu se compara cu sumele imense pe care le lasam la casele de marcat. Singurul lucru care nu se gaseste la magazinele acestea sunt pad-urile de la espresor, dar vad eu cum ma descurc fara ele.

Cum traiam acum cativa ani fara supermarketuri? Cum petreceam orele pierdute la cumparaturi? Cum vom justifica aceste ore pierdute? Cum vom scapa de bilioanele de biti de informatie care ne bombardeaza in fiecare secunda printre rafturile cu mii de culori, cifre, litere, imagini... pentru a putea fi pace in noi, liniste. Cati dintre noi in loc sa fac o plimbare prin parc (din pacate si eu) se duc la cumparaturi de parca e un job de la care nu poti lipsi.
Ianuarie este si luna planurilor, clare, detaliate, cum ziceau bunicii nostri "pune plan", de parca planul era o temelie, si luna dezintoxicarii (eu din pacate fac parte din majoritatea romanilor care mananca de sarbatori infinit mai mult decat este nevoie)...asa ca urmeaza ceaiuri, ciorbite de legume, legume in diverse feluri, paine, fructe si foarte putine gratare...toate gatite de mine - voi manca mai sanatos si voi vizita si pietele mai des.

joi, 3 ianuarie 2013

Inceput de an

A inceput 2013...un an magic pentru toti si mai ales pentru mine, care implinesc si varsta magica 33...anul in care voi deveni mama si anul unor schimbari minunate in mine si in jurul meu...Un an fara pereche sa avem cu totii!
Cartea mea preferata este "Micul print", fiecare propozitie cand o recitesc pare o revelatie clara a unui gand cetos pe care l-am avut, asa ca e ca o recunoastere a propriului eu profund, ca si cum se da ceata la o parte si ma vad...Am primit cadou pentru anul nou un caiet cu insemnari (ce frumos suna fata de banalul cuvant agenda) cu cele mai frumoase citate din aceasta carte si cu desenele autorului...o voi folosi:) pentru planurile pe care le fauresc in acest an.



Cadourile de Craciun pe care le-am oferit (un sort pentru Mirela si o pereche de manusi pentru mine)m-au incurajat sa bricolez mai mult, sa lucrez mai mult cu mainile...am cateva planuri in aceasta directie. Lucrul de mana ar trebui sa fie promovat ca un mijloc de terapie in primul rand si ca unul prin care se pot face lucrusoare frumoase in al 2lea. Ar fi frumos sa fie si un mijloc sa ne facem prieteni...sper sa schimb eu ceva in acest sens.

Cartea saptamanii-Eleganta ariciului

Este un fel de "Micul print", nu chiar atat de minunata, dar e o carte despre prietenie, simplitate, umanitate pe care nu poti sa o lasi din mana. O carte potrivita pentru un cadou catre o femeie si mai ales o carte pe care sa ti-o daruiesti, sa faci un ceai bun si nishte prajiturele care iti plac, sa te cuibaresti in balansoar si sa o termini.
"Noi nu vedem niciodata mai departe de certitudinile noastre si, mai grav, am renuntat la intalnirea cu ceilalti, nu facem decat sa ne intalnim pe noi insine fara a ne recunoaste in aceste oglinzi permanente"                                                            
"A-ti destainui viata nu inseamna a-ti deschide sufletul"  este ceva ce cunosc...
"E atat de haotica pe dinauntru, deopotriva goala si aglomerata, incat incearca sa faca ordine in ea insasi randuindu-si si curatindu-si camera."-o explicatie hazlie pentru obsedatele de curatenie...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...