Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

vineri, 27 decembrie 2013

Un Craciun cu un copil

Ce e diferit la Craciunul cu si fara copii?

In primul rand Ajunul - inainte stateam in casa si faceam curat, decoram, prajituream, asteptam colindatori...totul era impecail, frumos, aranjat...
In acest Ajun am fost la colindat (mult spus ca dupa ce am ascultat copiii care facusera repetitie cu profesori si cantau divin Ilinca nu a mai vrut sa cante Domn domn sa-naltam - singurul colind pe care pot si eu sa-l cant..., dar l-a rugat pe un baietel sa mai cante o data si inca o data...


A primit cadouri (cam multe) si s-a jucat cu copiii, cu adultii, a descoperit muulte, multe, multe...
De decorat nu ne-am omorat, bradutul natural a ramas fara globuri (multe sunt din sticla si se sparg), doar cu niste ingerasi si stelute...
In al doilea rand cadourile pe care le-am cumparat si le-am primit au fost  simbolice :), dar pline de semnificatie si personalizate, ziua mea este intre Mos Niculita si Craciun asa ca am tot primit cadouri unele foarte frumoase si unele foarte scumpe care...nu prea mai au legatura cu mine cea de acum...ce mult te pot schimba 3 saptamani... 
In al treilea rand zilele de dinaintea Craciunului au fost total diferite: inainte alergam dupa cadoul perfect...cheltuiam multi bani, pierdeam ore si zile intregi prin magazine...
Acum...am facut prajituri pe care le-am dus la cei pe care i-am colindat si am fost in Mall ca sa ducem scrisoarea la posta speciala a lui Mos Craciun si sa ne plimbam cu trenuletul...si am fost si la luminite :) (cum mergeam doar cand eram studenta)
In toti ceilalti ani nu prea ieseam din casa insa acum am tot iesit si Ilinca si-a manifestat zgomotos bucuria:).
Si eu m-am schimbat mult ca om, pretuiesc cu totul si cu totul alte lucruri, unele care aveau mare valoare am descoperit ca nu mai valoreaza aproape nimic si invers...
A fost un decembrie foarte greu pentru noi, prima parte de adaptare foarte foarte grea dar apoi am intrat pe o linie dreapta si acum pe una ascendenta. Ilinca a facut progrese uimitoare, eu nu mai spun (copilul te invata sa fii mama) si cand mi-a zis cineva ca parca e copilul meu dintotdeauna a fost ca o confirmare pentru ca asa simt si eu. Desi au trecut doar trei saptamanai nu-mi mai amintesc ce faceam inainte:)), cum era viata mea si fiecare zi aduce un nou progres:) in relatia noastra:), cel mai important spre un atasament sanatos:)

15 comentarii:

  1. Cand la mijloc e un copil, vezi lucrurile din alta perspectiva Nici macar nu mai esti atent la detaliile de dinainte.Copilul te educa si nu invers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, ea ma invata sa fiu mama si sa vad toate altfel:) multe si-au pierdut din putere, din importanta si mai ales din stralucire si altele foarte simple, lucrurile mici au devenit mari:)

      Ștergere
  2. Chiar daca mai tarziu, tot vreau sa-ti urez la multi ani frumosi si sanatosi!
    Sa fii fericita si sa te bucuri de fiecare clipa.
    Da, un copil te schimba iremediabil. Si mai mult decat atat, fiecare varsta si etapa din viata unui copil te schimba si te invata altceva. A fi mama e un proces continuu...din fericire :)
    Te imbratisez si ma gandesc cu mare drag si cu mare bucurie la voi doua :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea:* Sunt sigura ca asa faci:* si te simt tot timpul aproape:)

      Ștergere
  3. Buna Anca,

    Urmaresc de ceva vreme blogul tau si pot sa spun cu mana pe inima ca de foarte multe ori parca imi citesc propriile ganduri.
    Ma bucur foarte mult pentru tine si fetita ta. De la o vreme eu si sotul meu ne gandim la adoptie pentru ca copilasul pe care ni-l dorim intarzie sa apara. Din pacate atat de multe ganduri imi trec prin minte.... ma gandesc... "poate e mai bine asa", "poate nu am fi parinti buni" "poate ca asa vrea Dumnezeu si asa ar trebui sa ramana lucrurile" .....
    mi-e teama.
    Ma bucur atat de mult ca ai avut puterea sa materializezi gandul pe care l-a pus Dumnezeu in inima si mintea ta.
    Sper sa am si eu putere ....

    Va imbratisez cu drag,
    Alina M


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Alina...primul pas e mai greu, apoi...Domnul iti va da exact ceea ce ai tu nevoie, niciodata altceva. Fie ca e adoptat fie ca e nascut de tine nu il alegi tu ci Domnul ti-l trimite sa ai grija de el si sa te bucuri de el, cu el, asa ca daca e sa devii parinte prin nastere sau prin adoptie la un moment dat nici nu o sa iti dai seama si toate fricile vor disparea - nu e usor, dar nici atat de greu incat sa nu faci fata...:*

      Ștergere
  4. Asta e o traditie pe care vreau sa o instaurez cand o fi cazul: in saptamana dinaintea Craciunului trebuie copti biscuiti care trebuie musai ornati cu copilul din dotare, chiar daca la final copilul ajunge mai plin de pasta de zahar decat biscuitii . La toata treaba asta se asorteaza cantatul de colinde, indiferent de cat avem sau nu voce. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) si din tot ce am oferit, prajiturile au avut cel mai amre succes:)

      Ștergere
  5. Sinccer la inceput nu am realizat despre ce zici....dar...felicitari....oriccum nu am cuvinte sa zic ceea ce simt.....si ziua mea este intre Mos Nicolae si Craciun....si e super....te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* Multumesc:) La multi ani, e o luna magica:) intr-adevar!

      Ștergere
  6. In sfirsit e bucurie deplina in casa. M-am gindit eu ca acest Craciun trebuie sa fi fost unul aparte pentru voi doua. Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si noi si... suntem mari amatoare de inghetata!

      Ștergere
  7. "... cand mi-a zis cineva ca parca e copilul meu dintotdeauna a fost ca o confirmare pentru ca asa simt si eu"
    Ce frumos! :X
    Sunt convinsa ca asa este (chiar daca nu va cunosc) pentru ca ti-am citit cam tot blogul si-mi amintesc din cele scrise de tine; te-ai lasat la voia lui Dumnezeu, cu incredere si rabdare, atunci cand ai luat decizia concreta de a adopta un copil, sa aleaga El pentru tine si sa-ti trimita o fetita.
    La multi ani! pentru ziua ta care a trecut, sa fii sanatoasa si fericita (am descoperit recent ca fericirea e o alegere, nu e o stare, sa fim atente si sa ne bucuram de toate lucrurile mici si minunate care pot trece neobservate)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* Multumesc Maria. Sa stii ca lucrurile mici ajung sa ne para mari si invers;)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...