Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 23 februarie 2013

Parfumul desertului

Am descoperit o provocare printre bloggeritele pasionate de parfumuri Clubul Condeielor Parfumate- la fiecare 2 duminici scriu o poveste parfumata. Aveam scris acest text pe bogul abandonat, l-am adaptat pentru ca mi-a placut tema - Parfumul desertului si cum incep sa nu mai folosesc Opiumul e potrivit sa imi iau ramas bun asa cum trebuie de la el.

Parfumul desertului

În acel an maşinile nu au avut alta culoare decât gri . A fost un an greu pentru fiecare din noi. Unii am crescut, alţii am învǎţat sǎ pictǎm, sǎ creştem peşti vorbǎreţi, sa extragem OPIUM. Eu una m-am îndragostit. Deşi nu s-ar crede, impactul a fost colosal. S-au pus semafoare în tot oraşul ca bǎrbaţii mei sǎ nu se rǎtǎceascǎ în drum spre casǎ. Amintirile mi-au devenit zâmbete, fiica mea s-a numit pe rând: nanuk, ana, ivana, nina sau poate era bǎiat: adam, tudor, vlad.
Am condus o maşinǎ de epocǎ, întotdeauna cu mǎnuşi pe mâini sa ma protejeze de nisip.
parfumul desertului
A fost anul în care edith piaf a rǎsunat prin toate boxele. Când am uitat acea limbǎ dintre dunele unui desert cu parfum amnezic, când am uitat cǎ pe soţul meu îl cheama amos.
            Jur cǎ din dragoste m-am mǎritat. În fiecare zi primesc câte o floare. E o aventurǎ sǎ gǎseşti flori acum când trandafirii au eclozat în spini.

            E anul in care, pe rand am schimbat joburi, am construit case, am aruncat culorile la canal, am pictat orasul in toate nuantele de gri. Anul in care cadourile au fost scumpe, in care am primit stele in dar, anul in care am renuntat la sandalele artizanale si am incaltat pantofii rosii cu toc, anul in care in fiecare dimineata ne-am fardat, ne-am pus bijuterii, ne-am parfumat cu esente din deserturi,  ne-am ascuns disperarea in zambete rotunde,  urletul in taceri perfecte, dorul care ne schingiuia in momente domestice. Anul in care fiecare pas era mai departe, anul in care barbatul meu nu mi-a dat drumul la mana ca nu cumva sa alunec si sa ma lovesc de tine. Cand griul a fost culoarea anului – toate casele de moda il folosesc, trandurile, parfumurile, pixurile au pasta gri, rasetele, plansetele, visele totuna. Anul in care, infasurata in saluri din Casmir gri am mers doar inainte, fugind de inapoi.
Trebuie sǎ precizez cǎ la ştiri au anunţat cǎ fluturii s-au sinucis fǎrǎ sǎ lase o explicaţie. Uneori parfumul ne amintea de desert, de noi, de respiratii duse pana la capat. Dar griul plin de speranta ne-a facut din nou sa zambim asa cum ne-au invatat la cursurile de dezvoltare personala la intervale calculate cu gija, reprimandu-ne ganduri care ne fac rau, prin folosirea frazelor motivationale in ambalaj intr-un amestec egal de alb si negru.

6 comentarii:

  1. Bună ziua, Anca! Bun venit între prietenii Poveștii parfumate!
    Abia acum am verificat dacă mai sunt înscrieri în tabel și te-am descoperit. Pot spune că e o descoperire, da. Și asta pentru că aici nu e orice text, ci unul cu stil, al cuiva care scrie bine, care a mai scris mult. Mi-a plăcut și mă bucur că te-ai alăturat celor care s-au adunat pentru a țese din fir parfumat un Club al acestor povești. Și eu am abnadonat Opium, acum vreo trei ani. Mi-a plăcut mult, dar devenise banal din cauza unor esențe care-l imitau fără rușine peste tot. Poate-mi vei spune la ce parfum te-ai oprit acum, în prag de primăvară. O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine te-am gasit, Anca!
    Opium e parfumul meu preferat! Il folosesc de multi ani si, inca, nu m-am saturat de el, chiar daca il mai si "insel" din cand in cand! :)
    Imi place cum ai scris! Si am zambit larg cititnd despre fluturii care s-au sinucis fara sa lase o explicatie - chiar daca as putea interpreta in sens trist propozitia aleg sa nu o fac.
    Iti doresc o saptamana minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant ramas bun de la un parfum-legenda.
    Mi-au placut cateva metafore. Si mi-a placut cum ai scris depre anul acela gri in care s-au intamplat atatea, mai ales indragostirea.
    Iti doresc inca o data ca Ivana sau Vlad sa iti insenineze cat mai curand zilele.
    O noapte buna iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela,Diana, Elly e o onoare ca ati citit ce am scris. Voi aveti experienta si mai multa inspiratie. Mirela momentan am trecut la Alien de la Thierry Mugler(mov), desi e fain nu are forta necesara sa-l inlocuiasca pe Opium...sunt in cautare, am sa ma inspir de la voi - imi plac lucrurile care spun o poveste

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine ai venit in club, Anca!
    Nu stiu daca voi ajunge de fiecare dataa la club si la citit povestile, de aceea am vrut sa-ti urez Bine ai venit!Si succes!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ai venit, Anca!
    Mi-a placut mult povestea ta! Anul acela gri a fost de mult? Minunate metaforele tale si e bine ca griul plin de speranta ne-a facut din nou sa zambim... :-)
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...