Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 26 iunie 2012

Primele saptamani ale unei mame care adopta



-         nu stresa copilul (chiar daca in mod normal iti doresti sa ii arati toate lucrurile care formeaza lumea ta, toate cele pregatite pentru el, sa  il incanti cu toate cele abtine-te!) Lasa-l pe el sa fie curios, descopera tu lumea lui si incearca sa o adaptezi pe a ta la el, nu il obliga pe el sa se adapteze la tine;
-         nu fi dezamagita ca nu este dupa “chipul si asemanarea” copilului la care visezi. El nu este cum vrei tu ci cum este el. Este o personalitate uneori total diferita de a ta, un omulet in miniatura, care are un program, amintiri, stil de viata, prieteni. Este un om necunoscut si fascinant, cum nu ai putea sa-l imaginezi niciodata. Nu incerca sa il schimbi dupa tiparul tau steril, actioneaza asupra educatiei, asupra programului, dar principala ta activitate trebuie sa o reprezinte cunoasterea, dezvoltarea si sustineera lui. Nu trebuie sa cazi in plasa ingrijirii perfecte a unui strain, el este copilul tau, stii cine este el?
-         nu il supune la teste. Fiecare incearca sa supuna copilul la cat mai mutle teste, sa ii afle coeficientul de inteligenta, cunostinte, logica... Incearca sa te bucuri de el, sa ii desoperi talente mai degraba decat coeficientul de inteligenta, sa ii dezvolti increderea si sociabilitatea, lucruri de care va avea nevoie in orice moment al vietii lui. Daca il nasteai tu intai te bucurai de el si apoi ii testai inteligenta, daca mai conta. In genere  e un mod al parintelui de a se asigura si a-si asigura copilul ca va face fata tuturor prejudecatilor celor din jur legate de gene. Un psiholog, Vigotski a studiat coeficientul de inteligenta a copiilor adoptati inainte si dupa un an de la adoptare. Desi inainte de a fi adoptati aveau coeficientul de inteligenta apropiat de cel al familiilor naturale, dupa un an in familia adoptatoare, coeficientul mediu de inteligenta tindea sa fie apropiat de cel al mamelor adoptatoare;
-         nu dati vina pe gene – daca are un comportament agresiv, sau depresiv, sau pentru care nu esti pregatita, nici unuia cu genele tale, crescut in aceleasi conditii ca ale lui nu-i faceai fata. Noi ne dezvoltam tipare dupa care reactionam in anumite situatii pe care le tot folosim in momentul in care ne intalnim cu anumite situatii date. Si nu in ultimul rand cine vorbeste despre gene trebuie sa fie genetician! Restul sa se abtina.
-         nu sperati ca educatia schimba totul, uneori schimba alteori nu in functie de caracter. Educatia nu schimba caractere si in genere studiile arata ca oamenii nu se prea schimba. Una este sa fii educat, sa faci studii si alta sa inveti sa fii altcineva, altfel ca om;
-         accepta-i doliul. Noi nu ne-am pierdut copilul, dar el si-a pierdut mama! Pentru tine este doar asistenta maternala, pentru el e cea mai buna mama, singura pe care o cunoaste. Pana la 12 ani suntem programati genetic sa ne iubim parintii indiferent de felul in care sunt acestia. De asta pentru copilul pana la aceasta varsta nue xista parinti buni si parinti rai. Dupa opinia ta tu ai actionat in interesul lui, ii oferi o mama, un tata, familia cea mai potrivita pentru el, cea care ii va asigura tot ce si-ar putea dori si un pic in plus, si asa este. Dar el si-a pierdut mama, il doare, momentan este orfan. Daca nu poti intelege asta, adu-ti aminte ce ar inseamna sa iti moara mama tie si atunci ii vei intelege durerea, vei sti cum ai vrea sa reactioneze ceilalti cu tine si asa te vei purta cu el;
-         pastreaza obiceiurile. O mamica care a adoptat ne-a povestit ce a facutea: a incercat sa ii pastreze programul de somn, de plimbare, sa-i gateasca mancarea cu care era obisnuit. Ganditi-va la el ca la un emigrant. Nu ati incerca sa va pastrati macar cateva din obiceiurile vechi? Stiu un baietel adoptat caruia mama ii gatea tot felul de bunatati, dar el voia “scovergi” de fiecare data cand era intrebat ce vrea bun, pentru ca la tara unde crescuse, i se dadeau niste turte prajite in ulei numite scovergi si lui nu i se parea nimic mai bun ca ele;
-         dezvolta rutina: in week-end mancam dimineata de dimineata paine cu unt, cu dulceata si lapte, vineri dupa-amiaza mergem sa vedem animalele de la zoo, sau parc, sau facem o activitate impreuna; impreuna inseamna ca daca el e pe role si eu sunt pe role, daca el deseneaza si eu fac jumatate din desenul pe asfalt, daca facem prajituri, atunci sunt facute de amandoi. Rutina ii ofera copilului repere, dar mai ales stabilitate, siguranta de care are atata nevoie. Rutina va leaga de fiecare data si va confirma locul fiecaruia;
-         cumpara-i un animal (daca nu ai deja unul), va depasi multe bariere initiale alaturi de prietenul sau necuvantator;
-         da-i posibilitatea sa fie el si bucura-te de copilul tau – e minunat ca esti mama!

luni, 25 iunie 2012

camera la copilutz

Asta e ceea ce fac eu... pentru a infrumuseta camera copilutului pe care il asteeeept :), am sa pun poze si cand termin; sper sa ma impulsioneze sa-l termin.

sâmbătă, 9 iunie 2012

ulei de galbenele








imi place vara pentru ca sunt mii de culori si de arome. imi place mirosul amarui al ierburilor si toate fructele dulci si parfumate. am vazut in piata galbenele asa ca m-am hotarat sa-i prepar micutului Luca ulei natural de galbenele. Am folosit ulei de masline, presat la rece . Bunica mea foloseste untura, sau folosea ca nu mai face acum ca e batrana. L-am pus si a dat un clocot, il las pana maine, maine dau iar un clocot si poimaine la fel, apoi il limpezesc si gata... il pun in sticluta si cu ajutorul unui pad, sau pur si simplu cu mainile va fi perfect pentru pielea sensibila a cocutei. Am facut eu pentru ca, in genere cremele din comert nu contin nici 5% galbenele, si sunt pline de tot felul de lucruri ciudate. Pielea este un organ si prin ea patrund in corp nenumarate porcarii, asa ca ar trebui sa avem grija cu ce ne ungem, cel putin cand e vorba de cea a copiilor nostri. Ar trebui sa se faca o educatie a parintilor care folosesc sapunele, samponele, spume de baie, uleiuri si lapte de corp parfumate si dragalase pentru copiii lor. Ei doresc sa le faca un lucru bun dar de fapt le fac un deserviciu copiilor lor. Pentru pielea copiilor trebuie folosite produse naturale si doar naturale, chiar daca miros mai putin atragator si nu sunt atat de comerciale. Am folosit cutit de ceramica si tigaie de ceramica (de altfel era mai potrivita o craticioara, dar in lipsa uneia din ceramica e buna si asta) pentru a nu schimba proprietatile florilor la atingerea cu metalul. Pentru un plus de miros, este o crenguta racoritoare de menta. Voi cumpara si trandafiri pentru a prepara un ulei plaaaaaacut mirositor. Sper sa iasa ca petit Luca sa aiba o piele stralucitoare.

sâmbătă, 2 iunie 2012

tarta cu capsuni




pentru ziua copilului din noi si de langa noi o tarta de capsuni care arata foarte bine. As vrea sa spun ca este si buna (numai ca inca nu au gust capsunile). Cand o s apara cele coapte in gradinile noastre o voi repeta, cu siguranta va fi mult mai parfumata si mai gustoasa. Crema de vanilie in schimb a iesit foarte buna :) si a compensat lipsa de gust a capsunilor. Dorinta de 1 iunie: sa am o gradina unde sa plantez propriile mele capsuni.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...