Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 26 iunie 2012

Primele saptamani ale unei mame care adopta



-         nu stresa copilul (chiar daca in mod normal iti doresti sa ii arati toate lucrurile care formeaza lumea ta, toate cele pregatite pentru el, sa  il incanti cu toate cele abtine-te!) Lasa-l pe el sa fie curios, descopera tu lumea lui si incearca sa o adaptezi pe a ta la el, nu il obliga pe el sa se adapteze la tine;
-         nu fi dezamagita ca nu este dupa “chipul si asemanarea” copilului la care visezi. El nu este cum vrei tu ci cum este el. Este o personalitate uneori total diferita de a ta, un omulet in miniatura, care are un program, amintiri, stil de viata, prieteni. Este un om necunoscut si fascinant, cum nu ai putea sa-l imaginezi niciodata. Nu incerca sa il schimbi dupa tiparul tau steril, actioneaza asupra educatiei, asupra programului, dar principala ta activitate trebuie sa o reprezinte cunoasterea, dezvoltarea si sustineera lui. Nu trebuie sa cazi in plasa ingrijirii perfecte a unui strain, el este copilul tau, stii cine este el?
-         nu il supune la teste. Fiecare incearca sa supuna copilul la cat mai mutle teste, sa ii afle coeficientul de inteligenta, cunostinte, logica... Incearca sa te bucuri de el, sa ii desoperi talente mai degraba decat coeficientul de inteligenta, sa ii dezvolti increderea si sociabilitatea, lucruri de care va avea nevoie in orice moment al vietii lui. Daca il nasteai tu intai te bucurai de el si apoi ii testai inteligenta, daca mai conta. In genere  e un mod al parintelui de a se asigura si a-si asigura copilul ca va face fata tuturor prejudecatilor celor din jur legate de gene. Un psiholog, Vigotski a studiat coeficientul de inteligenta a copiilor adoptati inainte si dupa un an de la adoptare. Desi inainte de a fi adoptati aveau coeficientul de inteligenta apropiat de cel al familiilor naturale, dupa un an in familia adoptatoare, coeficientul mediu de inteligenta tindea sa fie apropiat de cel al mamelor adoptatoare;
-         nu dati vina pe gene – daca are un comportament agresiv, sau depresiv, sau pentru care nu esti pregatita, nici unuia cu genele tale, crescut in aceleasi conditii ca ale lui nu-i faceai fata. Noi ne dezvoltam tipare dupa care reactionam in anumite situatii pe care le tot folosim in momentul in care ne intalnim cu anumite situatii date. Si nu in ultimul rand cine vorbeste despre gene trebuie sa fie genetician! Restul sa se abtina.
-         nu sperati ca educatia schimba totul, uneori schimba alteori nu in functie de caracter. Educatia nu schimba caractere si in genere studiile arata ca oamenii nu se prea schimba. Una este sa fii educat, sa faci studii si alta sa inveti sa fii altcineva, altfel ca om;
-         accepta-i doliul. Noi nu ne-am pierdut copilul, dar el si-a pierdut mama! Pentru tine este doar asistenta maternala, pentru el e cea mai buna mama, singura pe care o cunoaste. Pana la 12 ani suntem programati genetic sa ne iubim parintii indiferent de felul in care sunt acestia. De asta pentru copilul pana la aceasta varsta nue xista parinti buni si parinti rai. Dupa opinia ta tu ai actionat in interesul lui, ii oferi o mama, un tata, familia cea mai potrivita pentru el, cea care ii va asigura tot ce si-ar putea dori si un pic in plus, si asa este. Dar el si-a pierdut mama, il doare, momentan este orfan. Daca nu poti intelege asta, adu-ti aminte ce ar inseamna sa iti moara mama tie si atunci ii vei intelege durerea, vei sti cum ai vrea sa reactioneze ceilalti cu tine si asa te vei purta cu el;
-         pastreaza obiceiurile. O mamica care a adoptat ne-a povestit ce a facutea: a incercat sa ii pastreze programul de somn, de plimbare, sa-i gateasca mancarea cu care era obisnuit. Ganditi-va la el ca la un emigrant. Nu ati incerca sa va pastrati macar cateva din obiceiurile vechi? Stiu un baietel adoptat caruia mama ii gatea tot felul de bunatati, dar el voia “scovergi” de fiecare data cand era intrebat ce vrea bun, pentru ca la tara unde crescuse, i se dadeau niste turte prajite in ulei numite scovergi si lui nu i se parea nimic mai bun ca ele;
-         dezvolta rutina: in week-end mancam dimineata de dimineata paine cu unt, cu dulceata si lapte, vineri dupa-amiaza mergem sa vedem animalele de la zoo, sau parc, sau facem o activitate impreuna; impreuna inseamna ca daca el e pe role si eu sunt pe role, daca el deseneaza si eu fac jumatate din desenul pe asfalt, daca facem prajituri, atunci sunt facute de amandoi. Rutina ii ofera copilului repere, dar mai ales stabilitate, siguranta de care are atata nevoie. Rutina va leaga de fiecare data si va confirma locul fiecaruia;
-         cumpara-i un animal (daca nu ai deja unul), va depasi multe bariere initiale alaturi de prietenul sau necuvantator;
-         da-i posibilitatea sa fie el si bucura-te de copilul tau – e minunat ca esti mama!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...