Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

marți, 18 iunie 2019

Vacanta

Scoala s-a terminat. Si a mea si a Ilincai. Yupiiii. Week-endul asta am fost libere, mai ales eu am simtit asta, Ilinca avea liber de vreo saptamana.
Au fost niste saptamani nebune, cu teme si invatat pana la 1-2 noaptea, trezit, mers la job, la examene, la serbari si recitaluri de-ale Ilincai.
Vineri dupa ultimul examen, am alergat spre casa, Ilinca ma stepta in drum gata imbracata de recital, a ramas usa deschisa, am atins un autobuz cu oglinda, am alergat pana in sala de spectacole, M. ne astepta la usa cu buchetul de flori, am intart fix cand mai erau doi copii de clasa a 12a. A cantat Ilinca, am fost in oras, apoi am fost sa culegem niste cirese, m-am asezat pe scari, nu aveam puterea sa ma ridic.
A picat la tanc week endul acesta lung.
Am inceput o carte, din cei doi metri de carti noi care ma asteapta. Ma gandeam ca... merita sa ai sesiune chiar si numai pentru senzatia de libertate de la sfarsitul ei. Am senzatia ca sunt la poarta inchisorii:)
I am cumparat Ilincai carti pentru premiu, foarte faine, pentru adolescente, chiar ma gandeam ce bine mi-ar fi prins o carte de asta cand eram eu adolescenta :)).
Am atatea planuri pentru vacanta asta!!!











sâmbătă, 1 iunie 2019

La multi ani copii!

Mi-a zis cineva la multi ani copilului din mine, dar pentru prima oara am simtit ca vreau sa sarbatoresc mai degraba adultul decat copilul din mine. Imi place sa fiu adult mai mult decat mi-a placut sa fiu copil.
Astazi Ilinca a participat la un concurs de desene pe asfalt. A iesit castigatoare, desi toate desenele erau cam la fel...
Insa a facut altceva extraordinar: unul dintre copiii participanti (aproximativ 2,5 ani) s-a pierdut de mamica lui. Ilinca a venit si mi-a zis, dar eu n-am schitat nimic, erau vreo 200persoane adunate inte o parcare, toti dansau, muzica la maxim, stiam ca va veni si-l va gasi mai degraba daca nu ne miscam. El se tinea de mana Ilincai. Si apoi aud la microfon ca este un copil care si a pierdut mama, cutare (au primit numere pentru concurs si l-au identificat dupa numar) isi cauta mama.
Apoi anunta castigatorii, locul 3,2,1.
Apare Ilinca super bucuroasa cu premiul si diploma. Si o intreb daca ea a anuntat ca si-a pierdut baietelul mama. Zice ca da, ca-i era mila de el. Erau 102concurenti, plus vreo 50care cascau gura, plus parinti, plus animatori, care toti se imbulzeau in jurul prezentatorului si a premiilor.
Copilul meu a trecut printre toti cu baietelul de mana, s-a dus la prezentator si l-a rugat sa-i caute mama.
Probabil eu la varsta ei m-as fi asezat jos si plangeam si eu si el:).
A stiut exact ce trebuie sa faca:)

La multi ani copii mari si mici!💗

miercuri, 22 mai 2019

N-am pe nimeni

Sunt la un bancomat din Piata Unirii.
Un batran frumos, frumos imbracat cu baston o roaga pe o doamna de la banca sa-i scoata pensia: 1350 lei.
Doamna-i explica ca n-are voie sa atinga cardul clientilor, sa-l bage singur ca-l ghideaza. El ca nu poate, doamna se enerveaza si ridica tonul, el arunca cardul si face cativa pasi, plange.
Ma duc spre el si-l rog sa vina sa ia cardul si sa faca tranzactia. El plangand de nervi si neputinta povestste ca peste tot il ajuta, doar aici nu vor, ca atata rautate, ca in cutare loc si in cutare de fiecare data-l ajuta...
Eu ca n-are importanta, haideti sa rezolvam problema, luati cardul si bagati-l in bancomat.
Omul baga cu greutate cardul, se dezechilibreza si apasa toate butoanele, se da bancomatul peste cap, iar incearca ii tremura mainile atat de tare incat apasa alt buton, incearca din nou, selecteaza germana, incearca iar, scoate doamna de la banca o parte din bani, el nu reuseste din cauza bastonului sa-i ia, bancomatul ii inhata inapoi, scoate apoi o parte si continua tot asa.
Cineva care statea la rand la bancomat isi da cu parerea si-i spune: Rugati pe cineva sa vina sa mearga sa va scoata.
Raspunsul a fost: Nu am pe nimeni.

Domnul avea 95 ani. La 95 ani, in general n-ai pe nimeni, toti din jurul tau, contemporani sunt morti. Copii daca ai, sunt si ei in varsta, in jur de 70 si de ani, nepotii au si ei familii si copii si sunt ocupati...
Cand esti tanar poti alege sa te insingurezi, sa permiti ca ceilalti sa te vada/cunoasca exact cat vrei tu, cand vrei tu, cand esti batran esti singur, singur cu adevarat si nimeni nu vrea/nu are timp/curiozitate sa te cunoasca, sa te vada...esti singur cu adevarat.
Sa traiesti printre mii de oameni ca pe o insula pustie, sa fii invizibil.


duminică, 19 mai 2019

Workshop de "terapii" alternative

M-am hotarat sa fac o specilizare in psihoterapie. M-am inscris la doua cursuri, unul care dureaza pana la sfarsitul lui 2021, clasic, teorie, joc de rol, dezvoltare...si unul mai deosebit, care are mare cautare.
Am fost la ambele. Cel clasic blow my mind, ma scoate la ani lumina din zona de confort, in rest biblioteci intregi de citit si aplicat...

Cel altfel, un fel de terapie alternativa. Stiam numai povesti de succes pe care le inregistrase doamna cu clientii ei.
Am fost de doua ori. Prima oara mi s-a parut oau, am plecat usoara zburdand, a doua oara... mi-am dat seama ca de fapt nu ma simt usurata ci golita.
N-am inteles pe ce anume se bazeaza, pe toate si pe nimic, multe luate putin de ici, putin de colo, dar in profunzime nu stiu ce este. Toate plutesc pe o apa mocirloasa fara un sens anume, fara obiectiv.
Cred ca succesul se datoreaza nevoii de a fi bagati in seama, de a fi auziti si intelesi, nevoii de relatii calde si profunde. Cred ca nimeni nu mai are rabdare sa strabata pas cu pas, sa merga pe un drum gresit si sa se intoarca, s-o ia de la capat. Goana asta dupa rezultate imediate in orice domeniu chiar si cel spiritual, incercarea de a urca in fuga mai multe trepte deodata, face ca multi sa ajungem sa fim ghidati, nu neaparat spre folosul nostru, sa ne inaltam fara o temelie dedesubt.
Mereu mi-a fost frica de secte, de orice fel...de prozelitismul si de verva care poate ajunge la a face rau a unora din membri. Cred ca spiritualitatea asta alternativa e un fel de secta si ca...poate face rau, mult rau, ca atunci gand golesti ceva trebuie sa umpli cu altceva si intrebarea e cu ce anume?
Are si stiinta rolul ei, nu o poti ocoli decat prin lucrarea harului, sau printr-o intuitie, experienta incredibile, dar cand nu e nici una nici alta,sa ne fereasca Dumnezeu de fiare!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...