Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 25 septembrie 2016

Cele mai bune briose cu dovleac

Stiti reclama de la Mercedes? The best or nothing:). Acum cativa ani am condus un Mercedes nou, iesit in ziua aceea de pe poarta reprezentantei. Si pana atunci si de atunci am condus...carute:)) in comparatie cu el. Ei bine, astazi am facut briose cu dovleac si cand le-am gustat mi-am amintit de reclama. Sunt cele mai bune briose, cu cel mai fain gust de dovleac, perfecte. Nu am mancat ceva mai bun cu dovleac pana acum. De facut si refacut:))
Ingrediente:
Vas1: 270 grame faina+170grame zahar+jumatate plic praf copt (5g)+sare. Se amesteca
Vas2: 2 oua+250ml smantana+80ml ulei+100g dovleac ras. Se amesteca.
Vasul 1 se toarna in vasul 2 si se amesteca doar cat sa se omogenizeze. Se pune compozitia in gauricile imbracate in hartiute din tava de briose.
Cuptorul preincalzit 180 grade. Se lasa fix 30minute, pe ceas. Niciun minut in plus, ca isi pierd din umiditate.  Sunt bune, foarte foarte bune pentru cei ce iubesc dovleacul;)

un ceai/cafea, o briosa, o carte buna:), o duminica perfecta
a plouat:)

vineri, 23 septembrie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora): 24.09.2016
Afara: e rece, seara si dimineata e un aer rece, minunat
 Ma gandesc: ca...noi parintii avem asteptari foarte mari pe care trebuie sa ni le adaptam mereu. Nu-mi inchipui ce inseamna adaptarea in cazul unui copil cu nevoi speciale, sa-ti ajustezi atat de mult asteptarile si sa-l iubesti pe el, sa-l descoperi pe el, sa-i pretuiesti unicitatea si minunea copilului real, cel din viata si din fata ta. Intr-o zi veneam de la scoala si Ilinca imi spune ca ea e cea mai desteapta impreuna cu E si inca cineva. Si cumva mi-am dat seama ca E e prima la scoala (ce-o insemna asta in clasa 0), sau ca macar se rotesc... Daca la gradinita copilul meu conducea detasat, acum s-ar putea sa nu mai fie primul. Si sufeream cu adevarat, ma durea inima cu adevarat in timp ce vorbeam cu ea. Pentru ca...pentru ca nu sunt pregatita sa am un copil care nu e primul din clasa. Ce aberatie, nu? Si totusi asta simteam. Inainte sa vina Ilinca spuneam ca sa fie sanatoasa si sa poata face o meserie...ca toti oamenii au locul lor, drumul lor in viata, bla, bla, bla. Cred astea dar asa...teoretic. Dar practic, m-am simtit ranita numai la gandul ca al meu copil ar putea fi al doilea:)). Lucrez la asta, dar ce neputinte idioate mai sunt in noi, ce ipocrita sunt, cand sfatuiesc pe altii dar eu gandesc altfel despre noi, ca si cum lucrurile acestea se aplica altora si nu noua...
Sper: sa ploua. Nu a plouat deloc si cred ca se usuca copacii, copaci care au supravietuit ani de zile, parca ud in van...
Citesc: nimic, am o viata mondena atat de plina incat nu apuc sa mai citesc nimic:)) (glumesc, pur si simplu am avut dupa-amiezele pline cu diverse treburi)
In bucătărie: un fel de friptura de vita fiarta in muult vin (cu ocazia asta am reciclat niste vin sec ), struguri muscat de hamburg, pumpkin cake si pumpkin latte (e identic la gust cu cel de la starbucks, dar mai fain la textura)
Ce mai mesteresc:  tricotez salul de toamna(am reusit sa fac un singur rand toata saptamana, jumatate intr-o seara  uitandu-ma la o bucata din Bidget Johnes, pe care n-am apucat sa-l vad pana la sfarsit ca am adormit (personajul imi aminteste de prietena mea din copilarie). Astazi trebuie sa trag la masina o fata de masa (am cumparat una uriasa impreuna cu o colega si trebuie sa fac doua si sa cos un elastic si niste panglici pernei de scaun a copilului de la scoala (mi se par niste aberatii fara rost..., dar ma supun zambind majoritatii. Nu, nu cred ca noi trebuie sa fim provideri pentru ei si ei tot ce trebuie sa faca este sa invete. Nu trebuie sa faca doar asta, ci asta sa o faca pe langa altele cum ar fi sa fie oameni, sa fie saritori, sa fie modesti, sa fie buni, sa doreasca sa ajute si sa doreasca sa afle cat mai multe si apoi asta). Cumva copiii nostri devin niste asistati din prea multa protectie.
Ascult: linistea 
În casa:e bine
Azi: aveam planuri mari:))) (voiam sa pun muraturi, dar aman aceasta operatiune pana week-end-ul viitor:)
Imi place: lumina de dimineata intre 06:50 si 7:20. E asa...nu stiu cum...glorious (cred ca lumina primei zile a inceput cu lumina de dimineata). Urc la aceasta ora dealul Sarariei si casele vechi, copacii, strada stralucesc fara niciun defect
Ieri:am avut o zi banala de vineri, dar fara iesitul in oras, job si piata si acasa
Saptamana care a trecut: a fost cam abramburita. Marti am avut sedinta cu parintii, miercuri o aniversare, joi am vazut un curcubeu perfect, am pus branza framantata in borcane pentru iarna, am cumparat carne de vita de la cineva care taiase un vitel (desi imi place vita, mi se pare greu de inghitit carnea unui animal asa bland si...nu stiu, poate din supermarket e mai impersonala, la porc si la oi n-am aceasta problema; puii nu se pun ca nu prea am de unde cumpara carne de gaina si asta din comert mi se pare gretoasa.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: astazi mergem la food festival si maine la o cununie

Un citat:"Daca simti recunostinta, e absolut imposibil sa simti furie. Putem exerimenta emotiile numai una cate una. Si avem de ales: ce emotie vrem sa simtim?"O mie de daruri

O imagine: 
pe cat imi displac crizantemele, pe atat imi plac dumitritele si mi se pare ca au un nume asa de frumos:)
serile cu bullet journal adaptat bine de tot:))- ideea de a avea toate informatiile intr-un singur caiet a ramas, dar in rest totul a fost adaptat nevoilor mele
pumpkin cake (e bun si are o textura foarte faina, repetam: 150 g faina, jumatate de plic praf de copt, sare, 150g zahar, 3 oua, 120ml ulei, 160g dovleac crud ras prin razatoare. Se mixeaza incepand de la oua+zahar+ulei+faina+sare+praf copt+dovleac). Se coace in cuptorul preincalzit la 175 grade pentru 40 minute. Se poate pune scortisoara dupa gust in compozitie:). Eu sunt amre fana, Ilincai nu-i prea palce, asa ca am sarit peste:)
pumpkin latte (3 linguri de dovleac copt se paseaza cu blenderul vertical, apoi se adauga 200-250ml lapte (in functie de cat de gros vreti sa fie latte-ul si o lingurita de scortisoara). Se pune peste o cafea tare (1/3cafea,2/3lapte cu dovleac), scortisoara+zahar/miere dupa gust si e la fel de bun ca cel de la brandurile cunoscute, doar ca are o consistenta mai faina
sfarsitul unei zile banale
 

vineri, 16 septembrie 2016

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele 

pinterest
Pentru astazi (data/ora): 17.09.2016
Afara: e soare, racoare, dimineata
 Ma gandesc: sa fac niste liste:)) si...ma gandesc sa ma imbrac mai frumos la serviciu, mi-a zis o colega ca atunci cand s-a angajat ea, eu nu veneam cu blugi rupti si tarlici la serviciu ci eram mai eleganta...Vara asta n-am purtat tocuri nici macar o data, poate le asortez la blugii rupti:)) pentru inceput
Sper: liniste: liniste ca lipsa a zgomotului, ca liniste a mintii, ca liniste a sufletului
Citesc: sunt intre doua citiri:))-am doua carti care ma asteaptaCroitoreasa de la Dachau 
- pare usurica, genul de carte care curge lin, citesti si nu te mai opresti si una care pare foarte faina when breath become air
In bucătărie: mici si ceafa:)) pentru gratar, struguri si prune, rosii galbene si rosii, intentionez sa fac lapte cu taitei (sunt tagliatele proaspete pe la supermarketuri care seamana destul de mult cu taiteii de casa:)) si niste fasole
Ce mai mesteresc:  tricotez salul de toamna
Ascult: sunetele diminetii - clopotul care bate, pasarele, caini, puii mei
În casa:e bine
Azi: fac smotru, pun perdea la camera Ilincai si o draperie la sufragerie (n-am avut calareti), apoi mesteresc ceva, parca mi-e dor sa cos
Imi plac: oamenii onesti cu ei insisi si cu cei din jur si cei ingaduitori cu ei insisi si cu cei din jur
Nu-mi plac: barbatii care vorbesc in locul femeilor, femeile care isi pun barbatii sa vorbeasca pentru ele desi sunt de fata (cand au o problema, cand trebuie sa-si asume o responsabilitate, ca un copil care-si pune parintele)
Ieri: mi-a lovit o doamna masina in parcare la serviciu si a plecat. Constructorii care renoveaza un corp de cladire i-au luat numarul, modelul masinii si culoarea. Pana am ajuns la politie, m-a sunat sotul doamnei:)), se intorsesera. Cu domnul am tratat toate ;), desi eu sunt foarte relaxata, de asta se numesc accidente, ca sunt accidente, se intampla, atata vreme cat ai asigurare la o firma care plateste...(masina are doar tabla indoita, trebuie indreptata si vopsita), pana la urma e doar o tabla. Singura neplacere e ca trebuie sa las masina la service.
La scoala au invatat despre familie, familiile copiilor erau desenate pe foi, afisate pe tabla. Ilinca ii spune domnului ca familia noastra e formata din ea, mami, bunica M, I, bunicul M... Domnul ii spune ca familia e formata numai din ea si mami, ceilalti sunt rude. Ilinca, povestindu-mi, concluzioneaza: nu scoala e legea. Eu o intreb razand-dar cine e legea? La care ea, foarte clar si ferm: tu. Ei bine, eu sunt legea:)) si eu spun ca bunica e familia nostra, iar asta bate tot codul familiei;)
Saptamana care a trecut: a fost destul de agitata la job, destul de relaxata acasa, pentru ca a inceput scoala si Ilinca nu mai doarme, desi ea e un copil care are nevoie de somnul de pranz, am incercat ca dupa-amiezele sa fie intr-o stare de dolce far niente
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: n-avem niciun plan concret:)), le creionam pe parcurs. Maine as vrea sa mergem la biserica si cam atat.
Un citat:"Nu noi posedam obiectele. Ele ne poseda pe noi." Arta simplitatii
O imagine: 

 

joi, 15 septembrie 2016

Yarn along/Astazi o zi banala de om lenes:)

Am scapat laptopul pe jos si da o eroare Win, sper sa se poata repara...sa fie doar o eroare din cauza socului:) si dupa ce pun win nou sa mearga struna.
Altfel, imi va fi destul de greu sa bloguiesc.
Miercuri e Yarn along.
Am terminat un fular pentru mama mea pe care o cheama Maria, in niste culori asa...ca ea, calde si cu mult roz:) (inca nu i l-am dat)
A inceput Ilinca scoala, ii place foarte mult, in special de domnul si mie la fel. A luat foarte in serios treaba cu scoala/scolarita, cred ca i s-ar fi potrivit mult ideea de pionier:). Dupa prima zi ii povestea unei doamne ca "aproape si-a facut o prietena"-ca si pentru noi, si pentru ei e greu sa se tot adapteze la nou, mai ales cei care au tot mers la diverse gradinite. Este obosita dupa-amiaza, pentru ca ea este obisnuita sa doarma la pranz, sper ca in aprox. doua saptamani sa-si regleze organismul. Am scazut ora de culcare la 8:30 de la 10 (dormea zilnic la pranz aprox 3ore), asa ca sper ca va fi ok cu programul prelungit de 8 ore si jumatate la scoala. Oare inainte era mai bine pentru copil sa vina acasa si sa stea singur pana veneau parintii de la scoala? Greu de apreciat. Eu asta faceam la vremea ei.
De citit, citesc mai multe pe bucatele, saptamana aceasta cel mai mult m-a impresionat/afectat/umanizat un material despre pictorul Paul Gherasim din Familia ortodoxa, merita citit. Un om care a trait asa frumos:)
o prima zi de scoala
desi nu-mi place sa crosetez, cred ca lana aceasta isi aseaza desenul mai bine intr-o compozitie crosetata (despre balerinele acelea va voi povesti intr-o postare despre cele mai frumoase/calitative rechizite din lume)

toamna
apus astazi de pe terasa
Paul Gherasim
O zi absolut banala de om lenes:
 Viata mea astazi: la 6:09 suna ceasul, aman alarma pana la si 19. Ma trezesc, ma duc la baie, ma spal, cobor, pun medicament in cana si apoi apa pentru tratamentul puilor, apoi amestec pasat (crupe) cu nu stiu ce mancare speciala si ma duc la pui si le duc. Ma intorc si iau galeata de apa de la robinetul care picura si ud trei trandafiri, ma intorc in casa iau mancarea lui Cooper si-i dau mancare. O trezesc pe Ilinca. Ii pregatesc sandvisul si i-l pun in ghiozdan. Ii aleg haine, urc sus si pun fierul in priza. Calc hainele ei si pe ale mele. Ne imbracam, iesim pe usa la 6:50. O las la scoala, pe drum spun de cateva ori "Doamne Iisuse Hristoase..." (e cam singurul moment din zi in care spun o rugaciune, imi cumpar cafeaua+covrigul zilnic si ma duc la job. La job am o zi criminala, ma doare capul foarte tare. La 16:30 ma duc si o iau de la gradinita, o astept putin ca vrea sa se joace cu o fetita, n-am niciun chef, dar nu vreau sa-i stric cheful copilului. Ne urcam in masina si pornim spre casa. in drum spre casa trecem prin piata si cumparam legume si struguri. Imi amintesc ca trebuie sa iau mancare la pisici, ma duc si cumpar . Mananca cam mult pisicile. Pe drum Ilinca vrea sa_i spun o poveste amuzanta. Povestea lui vladut cel obraznicut e numai buna cand prinzi semaforul de patru ori. Ne intoarcem acasa e 18-18:30. Ma duc direct la pui si le dau apa si mancare. Pe drum, adun doua pahare din carton luate de vant, vad ca iar e plina galeata cu apa si ud alti trei trandafiri. Pun vasele in masina de spalat si o pornesc cat Ilinca se schimba. Ii pregatesc mancarea. Cat mananca, eu spal vasele ramase in chiuveta de ieri, cand am golit frigiderul(nu au incaput in masina, sau nu se pot pune la masina). Eu astazi am mancat la job. Ignor faptul ca nu vrea sa manance mai nimic, nici macar dulce, gasesc tot felul de tertipuri sa o fac sa inghita ceva, apelez la glume, la argumente logice, la santaj, la amenintari. Pun lipsa poftei de mancare pe emotiile scolii (o tine asa de vreo saptamana). Intr-o zi a mancat jumatate de covrig (ea care, in mod normal cere si a treia portie). Nu vreau sa fac din mancare o problema, nici sa-i dau prea multa importanta, n-as vrea sa asocieze emotiile cu mancarea, dar nici sa stea flamanda.
Ma schimb,  daca tot am intrat in baia de sus, pun o masina de rufe la spalat, pun mancare si apa la mate, arunc nisipul murdar, ma spal pe maini si vad ca chiuveta e plina de pasta de dinti, o sterg cu o mana.
Strang masa si stau langa Ilinca cat se uita la tv (episodul zilnic)-de cand a inceput scoala vrea sa stau langa ea, noroc ca pot citi/tricota. casa e vraiste, iar pe terasa sunt atat de multe frunze de parca a explodat un balot cu frunze uscate. Am sa matur maine, sau sambata dimineata. Maine dupa-amiaza e ziua in care ies. Ma asez jos si citesc, Ilinca isi aduce biscuitii sub forma de litere si incepe sa scrie un cuvant. Se supara ca nu are o anumita litera si nu mai vrea sa scrie, eu insist ca e fain jocul, ea se apuca de plans. Stiu ca este obosita, ii spun calm ca sa te joci e o bucurie, nu o corvoada, ca te joci cu ce ai. Insista, ridic glasul, apoi imi dau seama ca e obosita si sensibila din cauza schimbarii asa ca schimb subiectul. Strang rufele de pe sarma si le intind pe cele proaspat spalate, in timpula cesta vorbesc la telefon cu o prietena. Vad apusul, iau camera si fac cateva poze, ma reintorc si pun rufele. Scriu pe blog, Ilinca se duce si se spala (de obicei stau langa ea cat se spala si o mai ajut). Ii dau tratamentul pentru viermisori si se duce la culcare. Deschid usa masinii de spalat vase, le voi scoate maine. Revin si inchei pe blog, apoi o ma duc sa inchid la pui, ma spal si ma bag in pat, o sa citesc si adorm in jur de 10 si un pic. Casa mea e vraiste in continuare, terasa acoperita de frunze si jucarii de-ale cainelui (a avut un sac de bile pe care le-a rontait), arata ca la oamenii cei nebuni, mi-e si rusine daca se uita vecinii peste gard, dar asta e:). Copilul e sanatos, mancat si culcat, iubit si fericit. Mie mi-e bine:), am o jumatate de ora-o ora pentru mine pana ce pic.
Am scris asta pentru ca mai multe persoane mi-au scris ca se mira ca am timpsa tricotez, sa citesc, sa ma joc cu Ilinca, sa fac totul cum trebuie. Departe de mine sa fac totul cum trebuie, cred ca pur si simplu ma relaxez destul de mult, ma tratez frumos, am grija si de mine, ca si eu sunt om si contez. Sunt zile in care mancam ochiuri cu branza sarata si cu rosii (destul de multe la numar), sau lapte cu orez/taitei. Le fac pe toate cat pot de bine, uneori excelent, alteori varza. Prioritizez. De ex acum as putea matura terasa, dar imi face placere sa scriu pe blog, n-a murit nimeni acoperit de frunze si apoi...ce moarte mai frumoasa poate exista decat sa fii acoperit de toamna?


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...