Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Sedinta foto de Craciun

Mereu mi-au placut pozele americanesti de Craciun si mereu mi-am propus sa avem si noi o sedinta foto, aveam atatea idei... Apoi am inceput sa caut un fotograf, m-am uitat pe facebook la niste poze,unele superbe, unele foarte prelucrate, altele cu un cadru jenant (chiar daca acasa se vede aspiratorul si prelungitorul si firul de la prelungitor, dar am vazut seminee facute din cutii pe care era lipit tapet, cum este la gradinite la serbari), asa ca am hotarat ca pot sa fac si eu propria sedinta foto acasa:)
N-am reusit sa fac cate poze mi-as fi dorit pentru ca a venit un domn sa mi taie cateva crengi din salcami si sa-mi curete trandafirii, iar eu am carat crengutele, asa ca voi repeta sedinta foto, poate chiar cu o rochita mai pretioasa, cum va fi cea de serbare:) (la care este tinuta obligatorie rochie alba si cum Ilinca n-are nimic alb, asa ca i-am comandat rochie alba cu paiete aurii - va merge si la un botez cu ea - nu ma deranjeaza serbarile atata vreme cat sunt cu tinuta la alegere, altfel mi se par o cheltuiala inutila).
Am facut 104 poze din care 16 sunt de aratat lumii, nu am rabdare sa ma joc cu ele sa le prelucrez:), pe una am sa o transform in felicitare de Craciun.
Daca vreti sa va faceti propria sedinta foto:
- incercati ca in spatele cadrului sa fie un perete alb, cat mai vast, pentru a nu se vedea diverse care n-au ce cauta in poza perfecta de Craciun(aspirator, cabluri, prelungitoare)-la noi acest lucru nu e posibil, bradul a cazut asa ca l-am ancorat de scara (l-am legat cu o sfoara), asa ca ar fi fost imposibil sa-l mut langa un perete
-ascundeti prelungitoarele in spatele unui cadou, a unei jucarii..., firele sub covoare
-faceti cat mai multe poze:))
Si distrati-va:)



sa nu incercati cu o cana plina;)



miercuri, 7 decembrie 2016

Yarn along

Astazi e meircuri si particip la link-party-ul lui Ginny - yarn along. Sa tricotez ma relaxeaza foarte tare, mai mult decat orice alt craft, tocmai pentru ca totul e asa repetitiv si in miscarea aceasta rutinera imi gasesc linistea.
Am reusit sa termin paturica pentru baietelul prietenilor mei, tocmai in timp, pentru ca ieri s-a nascut:)
De citit n-am citit nimic, am reusti sa termin When breath become air - i-am oferit patru stele pe goodreaders:), insa mos Niculita mi-a adus in dar o carte foarte frumoasa One small act of kindness - mi-a placut cum suna si cum arata coperta:))
Zilele acestea au fost destul de linistite,  am facut biscuiti cu unt de arahide, m-am uitat la filme, m-am jucat cu cainele afara, am iesit intr-o seara in care ninsese la o plimbare pana la capatul stradutei noastre, care se termina intr-o curba si acolo totul se deschide intr-o minunatie, se vede pana in departari, sate luminate, dealuri, padure, miros de zapada, liniste, doar caini si fazani in padure atat se auzea:)- totul e asa coplesitor de cate ori sunt in natura, totul parca e sfant, e prea plin, prea mult, prea bun, prea frumos, prea cum trebuie sa fie;)




nu stiu ce e cu cainele acesta dar mi-a furat inima  nu mai pot de dragul lui, felul in care sare ca un mielut (nu alearga asa cum o fac cainii:)), numai topaie:), felul in care e ascultator si vesel, felul in care ofera afectiune:)
am facut biscuiti de post cu unt de arahide

marți, 6 decembrie 2016

Si darul merge la....

Am intrebat atunci cand am propus darul de blog ce inseamna lucrul de mana pentru voi si v-am citit raspunsurile cu mare placere:). Inseamna acel lucru numai al nostru, pe care-l facem numai pentru sufletul nostru, care ne duce in locul unde ne intalnim cu noi si cu Dumnezeu. E lucrul acela care ne pastreaza uneori sanatatea mintala si echilibrul, care ne place sa-l facem dincolo de rolurile pe care le jucam si nu sunt putine, in ritmul caruia curge timpul mai lent, cand linistea si bucuria le aseaza pe toate in fagasurile lor firesti. E momentul acela tainic de tacere, acele cateva minute uneori furate cand ritmul andrelelor, al crosetei, al acului, a masinii de cusut...ne permite sa creem ceva, uneori util, alteori frumos, sau poate o incercare de aruncat, dar, in care, punem putin din noi, din sufletul nostru, din talantul nostru, din visele noastre inodate ochi dupa ochi:)
Toate meritam toate darurile din lume, dar acesta merge in ghetute la nr 49 Copilarim- te rog sa-mi trimiti adresa ta la : anca.ivan99@yahoo.com sau ancaivan99@gmail.com. felicitari :)



Inceput de decembrie

Decembrie de departe este luna mea preferata. Incepand cu sfarsitul lui octombrie ma gandesc la cadouri, mai ales ca multe sunt carti si librariile online au multe promotii de-a lungul anului cu 50%, carti pe care nu le gasesc la black friday, sau n-am bani disponibili atunci. Pe unele cadouri le cumpar inca din vara cand prind reduceri. In genere cam stiu ce vreau sa cumpar, sau daca imi sare ceva in ochi care se potriveste cu persoana le iau si cu cateva luni inainte.
Anul acesta, ca si anul trecut voi merge pe cadouri mai mult decat simbolice, pentru bucuria de a oferi :). Din pacate traim intr-o lume materialista si adoram lucrurile materiale, am ajuns chiar sa ne simtim jigniti daca prietenul care ne ofera zeci de ore dintr-un an nu ne aduce o mica atentie, ceva, orice:). Nu e rau in a oferi si nici in a primi cadouri, si totusi...sunt lucruri, momente care nu se pot cumpara si oricat le-am aprecia, le-am lauda, in fapt trec pe langa noi, prin noi, in timp ce obiectele raman, si cumva ne supravietuiesc aceste lucruri fara viata.
Am cumparat carti cand a avut elefantul 50% la toate, de la usbore. Sunt foarte incantata de kitul de copt pe care la  primit Ilinca de Mos Nicolae si cartea despre Nasterea Domnului (imi doream imaginile, povestea o spun eu) - cartea este foarte simpla si utila (am sa i fac poza, este foarte faina).
Ieri am gafat rau de tot - m-a intrebat despre mos nicolae si eu ii spun ca e Sfantul Nicolae, care era episcop, ii repet istoria cu fetele si pungile de bani, apoi ii spun ca eu am fost la Mira Lichiei. Si ea ma intreaba ca ce am vazut acolo? Eu ca biserica si mormantul. La care ea: adica e mort? si cum aduce cadouri? e o fantoma? Eu am scaldat-o dintr-o minciuna in alta, ca l-a inviat Dumnezeu, ca sfintii nu mor...in fine, cand am terminat discutia ma simteam aiurea cu atatea minciuni la activ. Ma intreb...care e scopul acestor minciuni? Oare magia sta in acesti mosi? Oare toata magia aceasta nu ne indeparteaza de magia adevarata a sarbatorilor? La scoala invatatorul i-a intrebat ce sarbatoresc de Craciun. Sitit ce au raspuns marea majoritate? Pe Mos Craciun.
Acum trei ani de Mos Nicolae Ilinca a venit acasa:), astazi au primit niste dulciuri de la scoala, ceva simbolic, mi-a pastrat clementina desi ii "venea foarte tare s-o manance" si briosa, a mancat numai oul kinder. Pe drum ma intrebam cati copii au pastrat parintilor cadoul lor? Si-mi exploda inima de bucurie :). Au trecut doar trei ani, dar in care inima mea s-a triplat:)
o icoana pentru ziua in care Mos Niculita mi-a adus o fetita:)
bisericuta de pe deal intr-o zi de sarbatoare
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...